10,318 matches
-
miere prăfoasă, foșnind,/ Pe locul vrăjit, unde viața sfârșește,/ Dar nu-ncepe moartea/ Și-ntre ele numai/ Un limpede jind,/ Cu miros de prune, urcând spre alcool,/ De fum și de iarbă uscată?/ Ce poate fi fericirea,/ Dacă nu să adormi,/ Așteptându-ți sfârșitul,/ În septembrie,/ Într-o livadă?" (Această plutire) Pendulând între lirica lui Lucian Blaga și cea a lui Nichita Stănescu, autoarea realizează o demitizare a spațiului primordial, pur, printr-o trimitere a sa în cotidian. Alteori, însă, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
arborii încâlciți în lumina lânoasă/ Voi fi trezită ca în sptembrie, devreme/ Și, ca în sptembrie,/ destul de singură ca să aud/ Văzduhul cum picură înspre amiază/ Pe obrazul gutuilor ud/ Și-mi va fi somn/ Și-o să mă rog să mai adorm/ Încă puțin,/ Stând nemișcată,/ Cu ochii închiși și fața în pernă,/ În timp ce liniștea asurzitoare/ Mă va trezi tot mai plin/ Ca să încep,/ Ca pe-o dimineață de toamnă,/ Ziua eternă". (În dimineața de după moarte) 3.1.2.2. Un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nuntă, mirele a murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți/ Sunt morți și în pământ am simțit/ Cum hora miresei se învârtea.// Taci, mireasă, nu mai plânge/ Că a venit mirele tău cel blând,/ Ca un miel ochiul lui adoarme,/ Ca un crin se luminează visând.// Se preface numai că e piatră albă/ Taci, mireasă, nu mai plânge și nu-și fie frică,/ De pe ochiul tău, ca un voal de nuntă,/ O pojghiță de gheață se ridică." (Crini pentru domnișoara
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sprijinul propriei opțiuni estetice numele unor scriitori iluștri (Eminescu este citat de mai multe ori cu binecunoscutul fragment sentențios din Archaeus: "Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești. Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme. Ne trezim și murim cu ele"). Predilecția profesoarei ieșene pentru povestire ca tip de discurs cu finalitate etico-pedagogică s-a vădit și cu alte prilejuri, de-ar fi să amintesc Cartea cronicilor (1986), o foarte apreciată antologie de legende, anecdote
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în practica de zi cu zi cultul lui Hristos însuși. "Măicuța Domnului" la care încă se închină cu suflet fierbinte țăranii nu este evreica sfântă care l-a născut pe Hristos, a asistat la răstignirea fiului ei și apoi a adormit în pace, la vârsta de 59 de ani, ci o fată-maică pururi tânără, cu cosițe bălane ori negre și cu mere în sân, care se prăpădește de durere la aflarea veștii că fiul ei a murit în chinuri undeva, departe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de substanță cenușie, care aduceau aidoma cu niște muguri de creier". Iată și enunțuri în tonalitate poetică: "Copiii, născuți toți în maternități, rămîneau acolo și nu erau legănați, ceea ce ar fi constituit o înclinare mai tîrziu spre reverie. Nu erau adormiți în luluit sau cîntece, nu auzeau un basm, nu ascultau o poveste"; Această glandă spuneau superstițiile se proiecta afară din craniu la oamenii dinaintea noastră și prin ea se putea privi lumea viitoare. Prin ea se primeau insuflările și inspirațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aderă la sine, instalînd nedumerire și angoasă, fără putință de scăpare de această dată. Noul referent scriptural se substituie unei realități dezamăgitoare și o nouă identitate, mai liberă, dar și mai dureroasă, vede lumina zilei. Mă culc și înainte de a adormi vorbesc în mintea mea cu Lucas, așa cum o fac de mulți ani. Îi spun că dacă a murit, are noroc și că mi-ar plăcea să fiu în locul lui. Îi spun că a avut partea cea mai bună, că eu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
continuă să vă amuze, iar minunata stupiditate a oamenilor vă încîntă. Mă întreb dacă ați găsi aici cu ce să vă hrăniți: niște americani greoi, din clasa de jos, niște englezi suspicioși și aceste mese interminabile la care copiii mei adorm între calcan și friptură... V-ar plăcea foșgăiala de corpuri goale pe plajă această populație de pe malurile Gangelui. E o generație care știe să trăiască fără veșminte. Copiii și adolescenții se joacă cu mingea îmbrăcați aproape numai cu bronzul de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mei erau presați dureros din trei laturi, ca și cum nu puteam vedea decât din centrul Altarului. Steagurile mele înghețaseră-n vânt, cercuri erau tobele mele în cețuri de dimineață, ca funambulul pășeam drept pe linia dreaptă, capul meu nu putea să adoarmă decât pe nimburi. Dar, destul cu aceste metafore reci. Acum iată-mă cald și moale, eșuând între albine. Să lucreze ele de azi încolo în locul meu. E Aprilie, au înflorit piersicii, prunii, caișii, mâine și merii vor înflori. Și, iată
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
și cu banii, însă mai ales sufletește. |i mici o bucurau, îi iubea, dar de multe ori nu avea răbdare cu ei. P'ormă avea remușcări, dar ce putea să facă? Era obosită seara, nervoasă... abia aștepta ca pruncii să adoarmă. Când nu luau curentul, se uita la televizor, să mai audă și ea o vorbă, în vreme ce croșeta. Câteodată se gândea să mai croșeteze și pentru a face un ban. Dar nu apuca să lucreze cât ar fi dorit nici pentru
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
să mai audă și ea o vorbă, în vreme ce croșeta. Câteodată se gândea să mai croșeteze și pentru a face un ban. Dar nu apuca să lucreze cât ar fi dorit nici pentru ea și pentru copilași. De cele mai multe ori, abia adormeau cei mici, că ațipea și ea înfofolită în fața televizorului. Sau o apuca jalea, începea să se gândească la viața ei și-i trăgea un plâns... Și plângea, și plângea... Când îi luau tocmai atunci căldura și curentul, blestema printre sughițuri
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
și ce o fi aia, "Serai", îl tot avea în fața ochilor și pe tovarășul Lascu și-și aminti de cămașa lui impecabilă. Tot privind "Răpirea din Serai" și amintindu-și de cămașa impecabilă a tovarășului Lascu, și luându-se curentul, adormi frântă, așa îmbrăcată cum era. Noaptea se trezi, se mai uită o dată la copii, stinse lumina și se întinse înapoi, prea obosită și pentru a-și mai face patul.
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
multe mai puține, ca vulpile ce-mpușcă vulturi prin iernile de vis meschine. când a plecat copilăria de-acasă, taica tăia lemne. i s-a părut că unul geme, dar n-a crezut, ca maica,-n semne. spre toamnă, când adorm bunicii, s-a reîntors locotenentul. din insurecții răsărise Republica era momentul. soldații-au împușcat cocoșii, caii râdeau lăngă fântână. primarul comunist primarul s-a însurat cu o cadână. când au venit la noi acasă să ne tîrască-n colectivă, taica își
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
aproape goală. O strînsese în brațe, o sărutase pătimaș. Umbrele lor, pe perete, se încîlciră-ntr-un ghem. Apoi, în cîteva rînduri, ajunseră o singură pată. Gemetele și cîteva lacrimi se-amestecară. Era cînd întuneric, cînd răsărit, cînd cea mai strălucitoare amiază. Adormiră tîrziu, ținîndu-se-n brațe. Pînă și în somn Dani o mîngîia. În vis, ea-i spunea că avusese o revelație. Fusese, ajutată de Dani, la un pas de desăvîrșire. Știa acum ce căuta. Cînd băiatul se trezi, găsi pe cearșaf brățara
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
Ioan Lăcustă Popa Băncilă aproape că adormise. Plecaseră toți. Rămăseseră numai rubedeniile, retrase în bucătăria de vară. Vorbeau repezit, împărțeau ceva, făceau socoteli, nu reușea să deslușească ce se discuta acolo. Dăduse să plece și el mai demult, dar insistaseră să mai stea, să aștepte până pleacă
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
o lăsa inima și cum o fi devizu, să-mi cumpăr două care de lemne pentru la iarnă. Pădurea la marginea satului și noi plătim la lemne de parcă le aduce cu vaporul... Preotul n-o luă în seamă. Aproape că adormise. Șopti, visător: - Tot să fie ca la zece-cinșpice ani de când i-am făcut pogrebania coanei Natalița... Nici nu știi când s-au dus anii ăștia. De parcă îi înghite sorbul ăla din Ghiol de la Lintițaru.Uite numai așa îți mai dai
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
se întâmplă oricărui animal la circ, în arenă. Vise și închipuiri De când mă știu, mi-au zburat tot felul de păsărele prin cap. Vise și-nchipuiri. De exemplu, la cioroiași când mergeam, mă culcau în camera cea mai frumoasă. Seara, adormeam greu. În patul uriaș, din lemn de nuc, pe salteaua tare, învelit în plapuma de mătase, stăteam aidoma unei perle strălucitoare în cochilia sa și mă gândeam la câte-n lună și-n stele. Ascultam în fiecare seară greierii țârâind
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
În mine spart, alerga proaspăt, fără glas, În snobismul propriei iluzii. Aveai carnea aproape veselă, oasele roase de ierburi, trupul, fântână fără ciutură, pe buze o singură lacrimă: eu. Ascult psalmul mâinii cum curge pe umbra ta spânzurată În mine. Adorm pe pieptul tatuat al crucii, fără să știu că ieri am murit. Viața mea are coperți mov. Fila În care ești tu are pântecul rupt. Fata cu ciorapi negri mă iubise, Într-o noapte albă, rătăcită, pe furiș, În zăvoiul
CONFESIUNI - (din volumul În curs de apariție „ÎN VESTIARUL INIMII). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1444]
-
rumen, tu în turnuri amărui, De-a pururi despărțiți de uși cu clanță! Și să-ți trimit un fluture tocit De roze cu mireasma mea de barbă Înrourată trist cînd trag la fit De la atacuri, lenevind în iarbă. Și s-adormim în inimi cu fiori Și fața-mbujorată la perete, Visîndu-ne îmbrățișați pe flori În cabinetul cu plăceri secrete. Și-apoi să-ți cer, murind cu eleganță Sub oriflamă-n vîntul nimănui, Oh, ca într-o medievală Franță, Un ultim schimb de-amurguri
Să facem schimb de-amurguri și gutui... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9026_a_10351]
-
astfel încât își roagă slujitorul bătrân, pe Ion, să-i pregătească armăsarul pentru călătorie. Ca și în Cânele Bălan, credincioasa slugă încearcă să-și avertizeze stăpânul în privința pericolului, dar este ridiculizată de acesta. În răstimpul preparativelor pentru excursia de seară, eroul adoarme pe canapea, iar restul nuvelei constituie un vis tulburător, elementul de tranziție dintre starea de veghe și cea onirică fiind un simplu spațiu lăsat gol pe pagină. Interesant este că acțiunea are continuitate certă: călare, tânărul boier se grăbește, apoi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de-a încălecare erau socotite de el ca semnaluri... Îngrozit, își zicea că n-are să mai scape din acea noapte și se trăgea de la geam. Răsuflarea îi era scurtată, urechile vâjâietoare și fiori-fiori îl treceau prin inimă". Pe nesimțite, copilul adoarme, iar starea hipnică transferă viziunile înspăimântătoare din real în "inima fantasticului", ca într-o peliculă de Amando de Ossorio: Copacii de pe culmi se prefăceau, în visul lui, în năuci negre, în haiduci cu căciulele înfundate pe ochi [...]. Alte dăți, aceiași
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
venea din când în de pe altă lume să turbure somnul fratelui său". Subordonata atributivă proiectează, subit, proza desfășurată până în acest punct sub auspiciile realului la frontiera cu terifiantul fantastic. Repetarea acestor vizite, spectrale în viziunea celui bântuit, tocește emoțiile și adoarme simțurile torturate. Stavrache nu mai pare surprins de cererea de pomană a lui Iancu, însetat, se pare, la întoarcerea de pe lumea cealaltă. Nici contactul fizic, nici încleștarea cu decedatul nu-l mișcă pe erou, dar îl mișcă, desigur, pe lectorul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fost puține în raport cu gesturile de admirație exagerată. Acțiuni violente și exterminări absurde au fost înfăptuite și în deceniile trei- cinci de către fascismul italian, nazismul german, războiul din Spania, legionarii din România, ultranaționaliști și antisemiți. Se pare că rațiunea occidentală, tipică, adormise sub presiunea entuziasmului naiv și periculos. Stalin și Beria au extins duritățile pentru că aveau mulți admiratori sinceri în țară și în afara ei. Se ajunsese să nu se mai înțeleagă ce este "vinovăția". Anii terorii roșii au produs valurile de condamnați
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
parte din ciclul bahic al autorului; acesta își manifesta interesul pentru subiectele mitologice greco-latine sub influența picturii simboliste germane. Ultimul tablou este reprodus în monografia consacrată pictorului de către Angela Vrancea. Debordând de veselie, două femei goale îl contemplă pe Silen adormit la marginea unui taluz pe care se află un vas decorativ. În fundal, o menadă dansează cu un tirs în mână. Iese în evidență pântecul proeminent al lui Silen, ca și aspectul său grotesc, totul menit să sublinieze exuberanța dionisiacă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o provocare unui tânăr păstor, Ionel, îndrăgostit de ea și care joacă în aceeași horă în acompaniamentul lăutarilor. Fata îi solicită ca probă a angajamentului său afectiv întreruperea itinerariului transhumant și renunțarea la turma sa. Refugiat pe o culme unde adoarme, tânărul se confruntă în spațiul oniric cu fantasmele sale erotice întruchipate de zânele-iele, care încearcă să-l seducă pentru a le urma în palatul unde locuiesc, glasul seducției fiind cel al doinei, cântec popular melancolic, asociat adesea suferințelor din dragoste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]