9,188 matches
-
a intimidărilor și a propagandei, credința (creștin-ortodoxă, catolică, greco-catolică și protestantă) continuă să crească și să reziste prin credincioșii simpli, prin flacăra nestinsă a viețuirii spirituale, a unor monahi și preoți îmbunătățiți. Un credincios poate salva cetatea și o rugăciune alungă mânia dreaptă a lui Dumnezeu, căci ea schimbă în mod paradoxal chiar neschimbabila hotărâre divină. Moartea ne stă în față în fiecare zi (și nu ca o metaforă, ci real) așa cum îi stătea Sfântului Apostol Pavel. Tot mai însingurat și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
o serie de obiecte (Îmbrăcăminte etc.) ale victimei. În timp ce victima este mai departe lovită, alți huligani, Înarmați cu răngi, Încep să devasteze apartamentul, sparg mobile, sfâșie haine, nu cruță nimic, nici măcar pereții. Cei ce Încearcă să intervină sunt bruscați și alungați de huligani. La fel pățește președintele Asociației locatarilor, ing. M.Lăzărescu. La fel pățește reprezentanta Comitetului național pentru apărarea animalelor, sosită În grabă În urma unui apel telefonic. Sunt alertate organele de ordine, lucrători ai Circii 13-Miliție, care descind la fața
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de fierar, mi-aș fi imaginat, probabil, mai ușor că nu se va lăsa Învins de trauma dislocării, de deposedarea lingvistică sau de presiunea haotică a supraviețuirii, În locul din care, cu mii de ani În urmă, se exilaseră sau fuseseră alungați strămoșii nu se mai știe cât de strămoși. Oreală și stenică surpriză, recunosc: Leon Volovici Își schimbase, rapid, „tema” de activitate și dovedea, tot rapid, și În noul domeniu de cercetare, seriozitatea, discernământul, stăruința, integritatea pe care le știam prea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
câteva zile apare a doua delegație din țară formată din Constantin Stoicănescu și Bidianu. Speranța lui Nicolae Petrașcu că Bidianu îi va aduce ceva vești de la familia sa din Sibiu, s-a transformat într-o amărăciune, pe care și-o alunga în uitare, ca să participe cu toată ființa la lupta, care abia se contura. La întâlnirea avută cu cei doi veniți din țară, în casa lui Petre Ponta, a asistat Papanace, Comandantul și Nicolae Petrașcu. Bidianu era foarte optimist de viitorul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să i se dea o bucată de pâine, dacă o cerea și adăugând că și cei din partea vestică a Banatului aparțin aceluiași neam, îndrăznește să ceară întâi la o femeie apoi la un om mai avut câtă pită dar este alungat cu vorbe urâte. Cel din urmă devine bănuitor, deși îi spusese că merge la lucru la Reșița și pune pe un țigan tânăr să strângă vecinii care tabără pe Nicolae Petrașcu în frunte cu Ion Popa, cel căruia îi ceruse
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
duce și azi lupta Lui. I-a rămas acestei mișcări îndeplinirea testamentului Căpitanului ei. Sub comanda lui Horia Sima a fost doborâtă tirania încarnată în Armand Călinescu și regele Carol II. Cel dintâi a fost înlăturat violent, iar al doilea, alungat de pe tronul României, ca o unealtă a intereselor anglo-francmasonice... De ziua nașterii Căpitanului nostru, ca și de ziua întemeierii Legiunii orice suflet legionar, din mormânt, din temniță sau din pribegie politică, se simte atins de mîhnire, că anumite conjuncturi trecătoare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fi stat acolo jumătate de oră, încercând să descifrez atitudinea absurdă a autorităților închisorii, când observ că în fața ei s-a oprit o mașină, din care au coborât: mama Căpitanului, soția lui, Cătălina și Lizeta Gheorghiu. Așadar, pentru aceasta ne alungaseră de acolo! Căpitanul era în Jilava și noi nu trebuia să-l vedem. Numaidecât l-au adus. L-am urmărit cu privirea de când a pășit pe poarta fortului și, cu toate că ochii mei erau împăienjeniți de lacrimi, iam reținut toate detaliile
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
îi știam că sunt mari amatori să muște din urechile sau vârful nasului bietului deținut izolat. Astfel somnul îmi era întrerupt de plimbarea pe pătură a câte unui astfel de musafir scârbos, pe care îl simțeam după miros și îl alungam. A fost o perioadă de coșmar, care oricât aș încerca nu o pot descrie, pentru a fi înțeles de cineva, care nu a trăit niciodată astfel de situații. îmi aduceam aminte, în mod obsesiv, de Mäuseturm, pe care îl văzusem
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cap ca un fulger gândul luptătorului: „E singur numai el cu mine, dacă mă ridic îl trântesc la pământ ca pe un buștean cât o fi el de grozav și îi rup beregata cu dinții și cu mâinile”. Dar îndată alungă acest gând și răbdă în continuare loviturile, până când Ștefan obosi și ieși din cameră înjurând. Se întoarse după câteva minute, căutându-l cu lanterna prin cameră. Tavi se ridicase după plecarea lui și făcând câțiva pași, leșinase în alt colț
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
tendință de globalizare culturală, dar apetitul sexual nu scade. Atinge punctul culminant și aș zice că atunci se comportă precum câinele lui Pavlov. Oricum, își urmează cursul. Cred că în cazul meu vârsta își spune cuvântul. Am îmbătrânit. Mi-am alungat amintirile legate de femei dolofane, am plătit consumația și am ieșit din restaurant. Am intrat în cea mai apropiată bibliotecă și am întrebat-o pe domnișoara cea subțirică și cu păr lung de la secția de împrumut: — Aveți cărți despre cranii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Parcă îmi sfredelea cineva capul cu un burghiu. Făcuse o gaură și acum îndesa un fir lung de ață. Îngrozitor de lung. Mosorul se derula încă. L-am lovit cu mâinile ca să scap de el, dar nu era chip să-l alung. Intra tot mai adânc în gaura din capul meu. M-am ridicat în șezut și mi-am trecut mâinile peste cap. Nu era nici un fir. Nici gaură. Suna ceva. Suna și suna. Am înșfăcat ceasul deșteptător, l-am pus în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
muncitori de la metrou. — Guvernul nu știe de existența lor? — Bineînțeles că știe. Doar nu-s chiar atât de imbecili cei de-acolo! Știu ei foarte bine... mai ales cei din conducere. Atunci de ce nu avertizează lumea? Sau de ce nu-i alungă pe Întunegri? — În primul și-n primul rând, dacă ar ști lumea de existența lor, ar intra în panică. Cui i-ar plăcea să știe că-i mișună asemenea scârboșenii sub picioare? În al doilea rând, cum și cine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Întunegri? — În primul și-n primul rând, dacă ar ști lumea de existența lor, ar intra în panică. Cui i-ar plăcea să știe că-i mișună asemenea scârboșenii sub picioare? În al doilea rând, cum și cine să-i alunge? Crezi că Forțele de Apărare n-au altă treabă decât să bântuie prin subteranele orașului Tokyo ca să-i extermine pe toți Întunegrii? Acela-i domeniul lor și n-are nimeni dreptul să-l încalce. Îți dai seama ce război s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să stabilesc o legătură, dar n-am găsit nimic în interiorul meu. Nimic care să stea în picioare. Misterul nu s-a limpezit deloc. Poate pentru că eram prea slab. Poate pentru că existența mea plutea pe un teren nesigur. Încerc să-mi alung gândurile întortocheate și să mă cufund în somn. Când m-am trezit, îmi era frig. Se lăsa seara. Umezeala îmi pătrunsese în toate mădularele. Temperatura scăzuse drastic. Tremuram. Mi-am strâns bine paltonul pe mine. Când m-am ridicat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sud sau spre nord când le vine timpul, tot așa un cititor-de-vise trebuie să citească vise și nimic altceva. A întins mâna peste masă și a pus-o peste a mea. Mi-a zâmbit. Zâmbetul ei părea că vrea să alunge iarna și să anunțe sosirea primăverii. Deschide-ți mintea și sufletul. Nu ești prizonierul nimănui. Ești liber ca pasărea cerului. Caută numai semnificația viselor. Am ajuns să iau fiecare vis în parte și să mă dedic lui cu totul. Privesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
biroul bunicului ei. În clipa în care am luat rucsacul în spinare, am simțit cum îmi pulsa rana. Este doar o durere. O să treacă precum ploaia, mi-am zis eu. Mi-am adunat ultima fărâmă de mândrie și mi-am alungat durerea din minte. Am pornit repede după fată. La intrarea în clădire se afla un paznic tânăr și vânjos. I-a cerut fetei legitimația, pe care a introdus-o într-un computer. După ce i s-a confirmat pe ecran numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
iau razna. Nu mă simt capabil nici să mai gândesc. — La ce te gândeai? întrebă fata. — La Masaomi Kondō, Ryōko Nakano și Tsutomu Yamazaki. — Gata! Nu te mai gândi la nimic. Mai avem puțin și ieșim. Am decis să-mi alung gândurile. Dar pentru că nu mă mai gândeam la nimic, mi-am dat seama că pantalonii uzi mi se lipiseră de picioare, îmi era frig, rana mă durea. Mi se părea ciudat că nu-mi venea să urinez cu toate că îmi era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de la burtă cei doi? Când am așteptat-o pe fată la supermarket, dis-de-dimineață, înainte sau după? De ce naiba mă preocupă atât de mult problema urinatului? Hei! strigă ea, apucându-mă de cot. Am ajuns la ieșirea din canal. Mi-am alungat din minte problema care mă frământa și am privit secțiunea de zid luminată de fată. Am zărit o deschizătură pătrată, nu prea mare, ce semăna cu gura unei lăzi de gunoi. Abia se putea strecura o persoană prin ea. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
stradă era nebunie, operele genialului zburau în bucăți, lumea scanda etc . Așa am părăsit , în amiaza zilei de 22 decembrie 1989 ,Casa morților din dealul Copoului ...” Pag. 245 - Eu am ieșit din arest pe 22 decembrie la amiază. Am fost alungat din pușcărie efectiv. Nu știau cum să mă dea afară și eu și colegii mei am fost rugați să ieșim mai repede . Nu înțelegeam de ce, dar ne-au dat afară din pușcărie. Erau deja îngroziți de noi...” N.n. - Bătuți măr
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
expresia sui-generis, modernistă și nonconformistă, a unei atitudini contemplativ-filosofice. Experiențe intelectuale negative, revelații triste, imaginea lumii ca amestec întâmplător de elemente disparate, evoluând haotic, perceperea vieții ca efect al unor jocuri absurde și, peste toate, obsedanta conștiință a sfârșitului îi alungă toate iluziile și îi provoacă o suferință profundă. Cu sufletul înfrigurat de spaima trecerii și a morții, cu spiritul tragic debusolat de lipsa oricăror repere certe, poetul vede un remediu doar în călătoria spre starea de dinaintea genezei, unitară, coerentă, esențială
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
reînvia o figură a Scriitorului de care toți colegii săi de breaslă se feresc. Dincolo de miza estetică, care la drept vorbind i se pare superfluă, Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se Împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus În literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq Își precizează la maximum contextul și-și ridică protagonistul la coeficientul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sine, mai interesați de un manechin decît de femeia “perfectă” În carne și oase și, la o adică, mai ușurat de o masturbare mecanică, aproape letargică (nu rîdeți!) decît de un act sexual solicitant: “M-am masturbat Încet, Încercînd să alung orice imagine sexuală, gîndindu-mă la situația economică internațională de exemplu [...] Am ejaculat regăsind procentele matinale de la Dow Jones și cele de la Cac-40”. N-aș vrea ca lectura unui asemenea roman să intre imediat În bibliografia criticii societății de consum. Pentru că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Emanoil Bucuța). O serie de scrisori ale lui Anton Golopenția sunt bogate în referințe privind anii săi de studii în Germania, ani în care se caută și se întreabă ce drum să apuce, ani în care îndoielile și zbuciumul se alungă în el „în voie și val-vârtej”, când așteaptă apariția certitudinilor sale, când face efort să-și „orânduiască în minte elementele aruncate de-a valma” până atunci, când se întreabă dacă să opteze pentru eseismul de tip Georg Simmel, pentru literatură
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Steaua”, orientați după 1956 spre o poezie de notație și cei dintâi, la noi, care recuperează „prozaismul”. Horea rămâne timp de câteva decenii credincios viziunii neoclasice și, într-o vreme în care retorica este doborâtă și toate formele de seducție alungate din poem, el continuă să scrie versuri cantabile și să sporească, de la o carte la alta, numărul viziunilor agreste melancolizante. EUGEN SIMION SCRIERI: Poezii, București, 1956; Coloană în amiază, București, 1961; Flori de păpădie, București, 1962; Umbra plopilor, București, 1965
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
trei Crai de Curte: Pașadia, «Eu» și Pantazi. Toți brăzdați de dungile negre ale duhului impus: principiul de pierzare care e Pirgu. Eroul romanului e tocmai acest grup stelar, cumpenind lumile de aur și azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungând nălucile Penei și Ilincei, gravitând în jurul lui Pirgu, centru fictiv și brut. E prima dată în literatura noastră, și a doua oară poate în literatura universală (cazul lui Dostoiewski, mai complex, trebuind cercetat cu altă grijă), când natura planetară se
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]