8,708 matches
-
explorarea gazelor neconvenționale în România, prima în Dobrogea, celelalte două în vestul țării. Din considerente economice s-au exploatat, în general, doar zăcămintele de gaze convenționale", a declarat Alexandru Pătruți, președintele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM). Multe popoare ale antichității intraseră în contact cu gazul natural, referindu-se la emanațiile de gaze naturale prin sintagme precum „focuri sfinte” sau „focuri veșnice”. În România, „focuri nestinse” au fost identificate la Lunci, Lopătari, Andreiașu de Jos, Vlădaia, Hârja, Policiori, Ocnele Mari. În
Gazele naturale în România () [Corola-website/Science/310422_a_311751]
-
este de a da lumină pe lângă producțiunile literare contemporane și operele scriitorilor noștri vechi, punându-le la dispoziția publicului cititor cu un preț infim”. A donat un număr mare de manuscrise, documente și monede vechi Academiei Române și Muzeului Național de Antichități. În anul 1891, Elias Șaraga devine primul donator de timbre și formulare postale pentru Muzeul Poștei din București. În anul 1906, a donat și călimara cu cerneală folosită în tipografia lui Asachi pentru tipărirea apelurilor Unirii. De asemenea, a editat
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
cu dealul Cireșelu de 912 m, la est cu dealul Stejaru de 649 m, la nord-est cu dealul Becheci sau Bicheș de 1080 m, iar la nord-est cu Masivul Gurghiu, vârful Saca de 1777 m. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Sovata. Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Resursele de sare gemă de la Sovata au avut în imediata apropiere castrul
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
erotice alexandrine. Poetul cântă iubirea efemeră, ușoară, după cum însuși se autodefinește "tenerorum lusor amorum" („cântărețul glumeț a dragostei ușoare”), dar și dragostea nefericită, înșelată sau neîmpărtășită, practicând o distanțare față de propriile sentimente. Poeme mitologice Tragedia "Medeea", de mare renume în antichitate, s-a pierdut aproape în întregime. Ambele opere sunt culegeri de elegii personale sub forma unor scrisori trimise din Tomis și adresate lui Augustus, soției sau prietenilor cu rugămintea de a fi iertat și de a i se permite revenirea
Publius Ovidius Naso () [Corola-website/Science/297061_a_298390]
-
geologie și minerit. Astfel va publica prima sa lucrare "Bermannus, sive de re metallica" (1530) care tratează căutarea minereurilor utile, măsurători, tehnica mineritului și obținerea metalelor Tratatul său următor "De menusuris et ponderibus" (1533) descrie unitățile de măsură folosite în antichitate de greci și romani.Descrierea proceselor din interiorul scoarței pământului o descrie în "De ortu et ausis subterra neorum" (1544) și "De natura eorum, quae effluunt exterra" (1545) sau despre fosile și minerale în "De natura fossilium", "De veteribus et
Georgius Agricola () [Corola-website/Science/305023_a_306352]
-
își construiau, în aceeași vreme, cetățile. Toate aceste denotă un serios pas înainte, un avans al civilizației daco-getice, favorizat de prezența efectivă și activă a meșterilor greci. Tracii, al căror nivel de civilizație și cultură n-a fost egalat în antichitate pe întregul teritoriu european (în afara lumii grecești, etrusce și romane) decât de civilizația celților, pe care în unele privințe chiar au depășit-o, erau un popor a cărui forță și cultură s-a bucurat de multă considerație în antichitate. Denumirea
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
în antichitate pe întregul teritoriu european (în afara lumii grecești, etrusce și romane) decât de civilizația celților, pe care în unele privințe chiar au depășit-o, erau un popor a cărui forță și cultură s-a bucurat de multă considerație în antichitate. Denumirea generală de "traci" a fost dată triburilor de limbă tracică dintre Marea Egee și Dunăre; triburile din nordul Dunării, vorbind aceeași limbă tracică, purtau nume de daci sau de geți, sau nume tribale specifice (carpi, costoboci, etc.). Vasile Pârvan, bazându
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
și că "invaziile barbare" ("Völkerwanderung", migrația populațiilor germanice) a fost un fenomen istoric ce a constat dintr-o perioadă intensă de migrații masive ale unor populații de origine germanica, slavă sau asiatică în Europa între secolele III-XI, în tranziția de la Antichitatea Târzie la Evul Mediu Timpuriu. A fost o perioadă marcată de schimbări teritoriale în Imperiului Român dar și de dincolo de frontierele „barbare”. Primii migratori proveneau din triburi germanice că goții, vandalii, anglii, saxonii, longobarzii, suevii, frizii și francii. Între timp
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
cca 36 km de Tiraspol, cca 65 km de Odesa și cca 115 km de Chișinău. Din epoca antică, zona actualului sat Nezavertailovca este integrată preponderent în procesele istorice din nordul Mării Negre. Aflat în imediata apropiere de Nistru (denumit în antichitate Tyras), teritoriul a făcut parte din statul lui Burebista, aflându-se sub stăpânirea triburilor tracice a tyrageților. Totodată au existat strânse legături economice și culturale cu vechile colonii grecești din zonă: Olbia și altele. Spre sfârșitul sec. I e.n., ținutul
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
inclusiv în prezent, grecii au fost doar una dintre minoritățile naționale. Prezența grecilor pe teritoriul a ceea ce este azi România datează din timpul coloniilor ("apoikiai") și așezărilor comerciale ("emporia") înființate în Dobrogea și pe țărmul Mării Negre ("Vedeți și: Colonii în antichitate și Grecii pontici"), începând cu secolul al VII-lea î.dHr. Începând cu așezarea de la Istria, procesul de înființare de colonii a ajuns la apogeu odată cu fondarea Tomisul în secolul al V-lea. Deși coloniile erau foarte sensibile la frământările
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
reviste de specialitate. Adept al metodei comparatiste în studierea folclorului, Gaster a considerat literatura populară slavo-bizantină drept punte de legătură dintre literatura populară pre și post-talmudică și folclorul european. Studiile sale de exegeză biblică și de literatură populară ebraică din Antichitatea târzie și Evul Mediu, la fel ca articolele sale dedicate multiplelor domenii ale Științei Iudaismului, al cărui principal promotor a fost în România, precum și studiile sale samaritene au fost cumulate în cele trei volume de "Studies and Texts in Folk-Lore
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
Filarmonica” (1833), „Societatea literară” (1836), „Societatea d-agricultură a Rumâniei” sub conducerea lui Mihail Ghica (1836), Imprimeria statului (1839), se deschide la Colegiul Sf. Sava prima expoziție de artă din țară (1836) , a apărut primul „Muzeu de istorie națională și antichități“ (1834), se organizează biblioteci publice (1836), s-au dat în folosință spitalele Brâncovenesc (1838), Filantropia (1839), prima maternitate din București numită „Spitalul de nașteri”’ (1839).<br> Orașul este afectat de dezastre naturale și epidemii care aduc mari pagube. În 1829
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
grădina lui Dumnezeu; hainele tale erau împodobite cu tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze și diamante, cu crisolit, onix și iaspis, cu satir, smarald, carbuncul și aur.” (Ezechiel, 28,13) ul s-a numărat printre gemele preferate ale antichității. Meșteri dăltuitori și gravori au sculptat din el căni, potire, vaze, diferite obiecte deco¬rative, menite să înfrumusețeze mesele bogate și ambianța încăperilor. Poetul Al. Macedonski menționează onixul înfățișând un ospăț egiptean din vremea faraonului Ramses: "Dar în sala hipostilă
Onix () [Corola-website/Science/306134_a_307463]
-
cercetători români, care la rândul lor minimalizează sau ocultează aporturile slave, maghiare, cumane și altele în etnogeneza poporului român, sau mai mult, încearcă să demonstreze o identitate și o perenitate etno-culturală între cei mai vechi indo-europeni, dacii sau macedonenii din Antichitate și români, negând validitatea tuturor studiilor istorice care nu coroborează ipoteza dânșilor, ceeace daună grav credibilității istoriografiei române.
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
georgienilor la creștinism. În Biserica Ortodoxă Georgiană, sfânta este venerată în rândul apostolilor. Nino a fost o creștină originară din Grecia sau Italia, care ajunsese drept captivă de război în Cappadocia și apoi în Iberia, statul georgian de est în antichitate. În Mtsjeta, capitala Iberiei, ea a devenit celebră ca vindecătoare de boli și cunoscătoare de ierburi. Renumele ei a ajuns la urechile reginei iberice Nana, care a chemat-o în palatul său, în speranța de a se vedea vindecată de
Nino () [Corola-website/Science/306149_a_307478]
-
La fel ca și alți poeți romantici, Keats a fost un cântăreț al frumuseții și desăvârșirii lumii, mai ales al frumuseții sensibile. El iubea culorile florilor, ale mării, ale cerului, miresmele plantelor. Se întâlnește și la Keats un cult al antichității, al idealurilor ei profund umane. În poemul "Endymion" (1818), Keats tratează mitul dragostei zeiței lunii, "Selene", pentru păstorul "Endymion", apărându-i sub forma unei bachante pătimașe. Un alt poem cu subiect mitologic, "Hyperion", ultimul dintre titanii care au răsturnat stăpânirea
John Keats () [Corola-website/Science/306178_a_307507]
-
africane (cameleonul comun, ariciul algerian, bufnița cu coarne, mangusta etc), precum și un număr de specii endemice, întâlnite în Insulele Baleare și Canare (porumbelul de dafin, dropia de Canare etc.). Anumite specii autohtone au devenit extincte, așa cum s-a întâmplat în Antichitate cu iepurele de casă ("conejo", nume de la care se presupune că ar proveni și denumirea Spaniei, conform anumitor etimologi) și cu pasărea numită canar. Cea mai mare parte din Spania peninsulară se suprapune Mesetei Centrale, o zonă înaltă, mărginită și
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
desenul tablei de țintar. Descoperirile efectuate în peșterile din acest defileu arată că zona a fost locuită din timpul ultimei glaciațiuni, dar piatra cu tabla de țintar nu a fost încă datată. De asemenea jocul a fost jucat încă din antichitate în multe alte părți ale lumii, printre care Africa de Sud, India, Sri Lanka, China, Grecia (Acropole, Atena), Fenicia, Israel, Germania, Peninsula Istria, Irlanda și nordul Europei. Din secolul al XIII-lea se păstrează urmele sale în peninsula iberică pentru ca în secolul al
Țintar () [Corola-website/Science/304728_a_306057]
-
secarei". Acest neologism este folosit cu aceleași sensuri ca termenii deja existenți (cornul secarei și pintenul secarei). Nu este cuprins în ultimul Dicționar explicativ al limbii române (DEX '98), dar este menționat în dicționarele de neologisme apărute ulterior. Încă din antichitate erau cunoscute efectele scleroților de secară, mai ales asupra uterului gravid. Prima atestare istorică a ergotului apare în scrierile chinezești din anul 1100 î.Hr. Marii istorici, Tucidide, Plinius, Dioscoride, cunoșteau efectele făinii de secară infectată cu scleroți asupra femeilor gravide
Cornul secarei () [Corola-website/Science/304742_a_306071]
-
Capri, mica insulă muntoasă din Marea Tireniană, vestită pentru peisajele sale unice, este situată la intrarea în Golful Napoli. Denumită în antichitate "Caprea", insula Capri a fost colonizată de greci încă din secolul al VII-lea î.Hr.. În cele două orașe importante ale insulei, Anacapri și Capri, există ruine care atestă prezența coloniilor grecești pe insulă. În anul 29 î.Hr. împăratul Octavian
Insula Capri () [Corola-website/Science/304755_a_306084]
-
ajunge de la Capri la Anacapri după ce străbate 784 de trepte săpate în stâncă. La nord-vest de Anacapri se află cele mai mari atracții turistice ale insulei: vestita Grotă Albastră (în italiană "Grota Azzurra"). Insula este presărată cu monumente datând din antichitate, printre care se numără și vilele împăratului Tiberius. Capri a fost încă de pe vremea Imperiului Roman un loc de odihnă popular.
Insula Capri () [Corola-website/Science/304755_a_306084]
-
care se referă la “Moscos, fiul lui Moshion, evreul”, fiind vorba probabil despre un sclav. Romanioții sunt evrei, la origine deosebiți de cei sefarzi și de cei așchenazi. Este posibil ca primii evrei să fi ajuns în teritoriile elenizate (în Antichitate, practic toate coastele și orașele mari ale Imperiului Roman de Răsărit) după zdrobirea revoltelor evreiești antiromane, prin anul 70 DC. În sec. 12, Beniamin din Tudela (1130 - 1173) a semnalat prezența unor comunități evreiești în Corfu, Arta, Afilon, Patras, Corint
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
a fost descoperit de către Mezopotamieni cca. 4000 de ani în urmă. În culturile antice se ardeau diverse feluri de ierburi parfumate la ceremoniile religioase. Adeseori înmuiau lemnurile aromate în apă și ulei, după care lichidul era aplicat pe piele. În antichitate, apele parfumate erau de mare valoare, găsim referințe de parfum și în Biblie. Din hieroglife arheologii au descifrat că parfumul juca un rol important în viața egiptenilor. De asemenea era un produs foarte scump în acea vreme. Regina Hatseptut a
Apă de toaletă () [Corola-website/Science/304764_a_306093]
-
a trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est și Europa de Sud-Est, dar nu poate fi cu adevărat inclusă în nici una dintre ele. Identitatea românească a fost formată pe un substrat din amestecul elementelor dacice si romane, cu multe alte influențe. În antichitate și în evul mediu, cele mai importante influențe au fost din partea popoarelor slave care au migrat în spațiul carpato-dunărean și care s-au format în vecinătatea ei - în Bulgaria, Serbia, Ucraina, Polonia și Rusia, a grecilor din Imperiului Bizantin și
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
31februarie 334 î.Hr., templul a ars într-un incendiu, se spune că un om numit Herostratus a aprins focul, și că și el a murit în foc. Istoria acestui om este una din cea mai dramatica și plina învățăminte din antichitate. El nu se deosebea prin nimic de semenii săi însă, în dorința de a se menține în conștiința oamenilor și în istorie, comite această crimă. De aici a luat naștere expresia "Slavă lui Herostrate" . Legenda spune că în noaptea în
Templul zeiței Artemis din Efes () [Corola-website/Science/304776_a_306105]