11,066 matches
-
fie ceva ca lumea. Poate o boarfa nouă. ERNA: Și-acu s-a pogorât peste Erna și Wottila o adâncă mulțumire. Nici unuia nu-i mai vine în minte nimic despre care ar merita să vorbească. Lui Erna i s-a aplecat un pic de la prea multele chifle cu șuncă afumată, dar când ai mâncat deodată atâtea bunătăți, atunci îți este rău într-un mod plăcut. Erna își face griji cu privire la viitorul viitorului pentru că de acolo o pândește deja o mare răspundere
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
femeie bună și strângătoare. Trageți o cruce tare grea din cauza fiului dumneavoastră, cu toate că nu aveți nici o datorie. Dar tocmai oamenilor de treabă li se întâmplă să cadă peste fereastră, pentru că vor să fie mai aproape de soare și din cauza asta se apleacă prea mult peste pervaz. Noi înțelegem ce se află înlăuntrul doamnei Wurm, nu-i așa Rudi? Rudi înțelege o grămadă de lucruri din înlăuntrul dumitale, nu-i așa Rudi? Spune și tu ceva, Rudi! DOMNUL KOVACIC: Da, sigur că da
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
zdravăn pe mine... ca probă, ori ca măsură de siguranță: Nu există vreun om destinat altui om, nu există decât înșelăciune a simțurilor. Nu mă mai mint de decenii cu nici o prietenie între două trupuri. Nu era nimic... niciodată... (Se apleacă înainte și aproape că vomită)... o mare și informă minciună... o minciună a corpului decisă personal... este totuși o minciună... o masturbare a fanteziei libere... (iar, aproape că vomită) Trebuie să vâr cuțitul în această îngrozitoare familie Kovacic. Se duce
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și aduce prin asta claritate, dar nici un fel de viziune, așa speră autorul. Actul întâi (La o urare rostită cu glas tare de Jürgen beau cu toții) JÜRGEN: Cum știți d-le Schweindi, deseori petrece persoana mea cu mine toată noaptea aplecată asupra studiilor științelor sociale, pentru că peste zi o parte de loc neimportantă a copiilor acestui oraș sunt învățați de mine, de către umila mea persoană, care în plus corectează plin de răspundere toate scrierile acestor copii. Și nu trebuie în nici un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o țuică și o bere. EL (râde): Ești un geniu... pentru mine un rom cu cola și un bitter. EA: Ooh, bitter e deja o escrocherie. E un pic de pesimism urâcios. Atunci aduceți și pentru mine unul. (El se apleacă în față și o sărută lung. Cârciumăreasa așteaptă iritată alături, și nu știe dacă totul este spus serios) SCHWEINDI (cu subânțeles): Ăștia sunt niște tipi originali. Ăștia sunt niște inși care au întotdeauna ceva vesel înlăuntrul persoanei lor. Este îmbucurător
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în obicei... fără să putem reconstrui sursa și să o aducem la lumină, dar nomen est omen, cum spune latinul, nu-i așa, domn' Jürgen... Acesta e domnu' Jürgen care într-o anume măsură este inteligența noastră bestială... JÜRGEN (se apleacă nesigur): Haubenweiss, dacă îmi permiteți, savant în științe sociale... și pedagog, specialist în grupurile marginale, minoritare... HASI: Soțul meu are de fapt și el o diplomă universitară, și el stăpânește științele sociale ca și domnu' Jürgen. EL: Și acum, doamnă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ca o piatră sau invers. Schweindi este același câine devorat ca și tatăl meu, dar îmi aparține în special mie și pot să apăs pe câinele Schweindi, când am eu chef. (Schweindi și-a pus mâinile peste față și se apleacă. Hasi a golit coșul cu pâine pe jos și sfărâmă pâinea. Îl scuipă pe Schweindi și îi toarnă râzând o bere pe cap) Când s-a terminat un aer, atunci s-a dus tot aerul, nu-i așa? Nimeni nu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Schweindi își mai ține o vreme fața acoperită, nemișcat. Karli se luptă înverșunat cu unghiile de la mână) EA: Cu încetul devine totul un pic supracomplet, iubire, nu crezi? EL: E un show excitant, dar încet încet, se exagerează. JÜRGEN (se apleacă total dezorientat spre Frumoasa Pereche): Sunt... sunt... sunt porumbeii... Găinațul uscat de porumbel... omul poate să-l respire ca praf... praf de porumbel... care se înmulțește în masă, se distruge în masă. Dumnezeu a dat acestei vremi gripa... aerul prost
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lumii, unicul fiu va împușca mormântul tatălui său. Își va da jos de pe el, ca pe niște pantaloni, furia lui fără margini și mâncarea bine putrezită de la mama o s-o facă movilă peste mormântul tatei. Și dedesubt, viermilor li se apleacă de la tatăl gata înfeliat, și sus lumina lunii scotocește locul de îngrășat al fiului trupesc. Și în fiecare duminică o iau pe mama cu mine, și pot să am și eu o baftă la fund pe locul sfânt de îngrășat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ești în stare. Mărul și Scroafa. Scroafa înfulecă pământul și este înjunghiată. Sânge și must. Scroafa sângerează și mărul va fi la mare cinste într-un must. Ce rămâne din asta, ești tu. (îi cade o ștangă de sprijin. Se apleacă după ea și tot ce ține în mână se împrăștie pe jos) Asta... Asta-ți mai lipsea. Nici nu am nevoie să le ridic. Că nu vor deveni niciodată o mașină. (iese, disperat) SEPP BOTDEJIGODIE (bea): Gustul omului apără Fărădevaloarea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
toți egali Eram prieteni ai pădurii roșii Toți își spuneau prieteni împotriva altor împăduriri Toți se bucurau și credeau că pădurea e una în care păsările se sfiesc Nevasta mea era destul de tânără Și destul de poticnită la pântece Un brad aplecat Un vârf pentru cei dornici de un luminiș Și nici o singură creangă Muștele nu mai știau încotro La ciotul de la picior sau la cadavrul femeii O grămadă de muște cărnoase Și mereu țâncu născut mort Până la copilul mort Totul au
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
voința acestui Spațiu nimic altceva decât acel Potențial de evenimente care au fost planificate cu grijă de mult timp. Cred că vă cunosc în cele din urmă de douăsprezece ore. EL: Cred că, eu vă gândesc probabil de douăsprezece Ore aplecată peste Chestiile mele. (încet, încet s-a făcut întuneric, în timp ce afară se crapă de zori) Finalul primei scene Scena a doua (bucătărie, se luminează de zi încet, încet. EL stă în pragul ușii și râde. VEHICULUL stă lângă el la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
alungă furios și îi dă un picior VEHICULULUI) EA: Mă găsiți mereu acolo unde nu sunt. V-ați însura mai degrabă cu câmpurile, pajiștile și privatele mele decât cu mine. Vă rog să mă bateți pe umăr, ca să mi se aplece. Când o să mi se aplece, atunci tu nu ești, atunci unul ca tine crapă fără să fie băgat în seamă, ca un om pe un teren de fotbal, care se interesează de fotbal. EL: Asta-i politica marilor depărtări. Dacă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un picior VEHICULULUI) EA: Mă găsiți mereu acolo unde nu sunt. V-ați însura mai degrabă cu câmpurile, pajiștile și privatele mele decât cu mine. Vă rog să mă bateți pe umăr, ca să mi se aplece. Când o să mi se aplece, atunci tu nu ești, atunci unul ca tine crapă fără să fie băgat în seamă, ca un om pe un teren de fotbal, care se interesează de fotbal. EL: Asta-i politica marilor depărtări. Dacă aș muri în brațele tale
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu gustări reci): Solul e mâncat Solul e conștient Instrumentele acordate Instrumentele încărcate Imaginea din căpățână lucrează Imaginea din căpățână dată deoparte Acum suntem noi înăuntru la cântatul vitei făcută fripturi din peisaj PIANISTA (țăranca încearcă cu fereală să se aplece după niște resturi de mâncare): Friptură de trecut timpuriu Carne de burtă din bucata de sunet Gătită maro închis Fibră de carne străină Produsă în casă Amestecată cu măruntaie fierte Roșalbroșu 1 întăritură de muzică de marș. COMPOZITORUL: Dar petele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
veritabila sărăcie, tocmai... cu cutiile de rezonanță dintre urechi. Cadavre, prietene, este numai micul gunoi de pe podea. Este cu siguranță ceva care nu a căzut prăbușindu-se pe jos, posibil dintr-un motiv real. Nici un motiv, prietene, ca să nu ne aplecăm. COMPOZITORUL: Trebuie din nou să-mi prefac vocea. Numai cu vocea schimbată mai pot suporta încă vocea care mi-a fost dată. Spun (cu voce schimbată): Omoplații mei care-și schimbă culoarea în toamnă... sau mai târziu, în iarnă, așa cum
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sănătate. Și dintr-o lipsă mai sunteți și mândri împotriva noastră. Brusc se aud pe stradă două mașini care se ciocnesc și voci enervate) Oho, o ciocnire. Rata accidentelor a crescut. (Se repede la fereastră, o deschide grăbit și se apleacă în afară. Compozitorul arată întrebător la fundul impresarului. Pianista dă din cap aprobator. Se repede la fereastră și îl împing pe impresar în afară. Un strigăt și bufnitura și din nou strigăte ale trecătorilor. Compozitorul și pianista bat din palme
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
marele noroc este că Mariedl este numai un vis al acestei Realități. Și Mariedl stă în picioare și poate să spună cu putere din tot corpul, că întreaga Realitate a visat despre Mariedl. TREI Mariedl și încăperea goală, sângeroasă. Se apleacă, și se repede cu capul în zid și rămâne câteva clipe pe jos. MARIEDL: Dar să se uite alergând are voie desigur întotdeauna... dacă nu cumva e cu putință să fie cu adevărat în viață, tot așa cum trebuie să te
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Dar așa o roșață fără rușine în jurul fundului ca Mariedl nu am avut niciodată. Curul meu a fost mereu curat și fără pete și cu curat în adâncul porilor. Hai Mariedl, arată-i domnului inspector curul tău crestat. Mariedl se apleacă către inspector și își ridică rochia. Fratele lui Mariedl se masturbează ca un apucat. INSPECTORUL DE POLIȚE: Dumnezeule, curul ăsta... Toate puturoșeniile împuțite și scârboase.. Lepra, ciuma și cancer de piele adunate în curul ăsta omenesc ca un vulcan.... Eu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
propria bătaie din nou. Doamne, Doamne, oamenii. Peste tot numai oi netunse, înspicate cu negativ de la sinele păcatului care moralizează... Și în cele din urmă eu, câinele, lătrând supus, al turmei de imagini dumnezeiești. Eu, camera ochiului dumnezeiesc, care se apleacă cu multă iubire pe niște fragmente disparate ale cărnii omenești, care ține segmentele de suflet ale oilor cele ciuruite. Am devenit de neînsemnat de când Dumnezeu mi-a băgat pe gât Duhul Sfânt... Când am fost sfințit ca preot. Doamne, Doamne
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
este ocupată virtual cu toate aspectele comportamentului uman. În acest sens, ea este mai puțin specializată decât alte științe sociale, în special economia și politologia. Altă trăsătură care distinge sociologia de celelalte științe sociale este dimensiunea interesului ei; aceasta se apleacă mai mult asupra societății și grupurilor din societate decât asupra indivizilor. Printre lucrurile pe care sociologii consideră că trebuiesc studiate în orice societate sunt instituțiile, adică formele majore de organizare și mijloacele de a face lucrurile să devină acceptate în
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și să avem un punct de vedere comun, noi, femeile politician, pentru că ele pierd la indemnizația de maternitate, pentru că ele pierd la stimulentele pentru reîntoarcerea la locurile de muncă. și a treia măsură pe care aș lua-o: mi-aș apleca din nou privirea către sinistrații care încă stau sub cerul liber. Anca Boagiu: Nu trebuie să uităm că toate mămicile în acest moment beneficiază de indemnizație, inclusiv acele mămici din mediul rural care nu căpătau nici un ban pentru a-și
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
încurajări, sprijin și ospitalitate. De câteva ori, Boccaccio l-a vizitat pe Petrarca și fiecare din aceste întruniri a produs un schimb de idei și o colaborare fructuoasă în descoperirea și transcrierea textelor.” 7 și Boccaccio și Chaucer s-au aplecat, cu răbdare și pasiune, asupra unor opere antice sau medievale pe care le-au tradus. Lui Chaucer îi revine meritul de a fi tălmăcit în engleză Romanul Trandafirului, dar și opera lui Boețiu, De consolatione philosophiae. Cei doi scriitori se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mobile ale vieții și care nu-și dau osteneala de a se reculege și de a le analiza. Este o trăsătură care îl deosebește în mod substanțial de Dante și de Petrarca, spirite reculese și extatice. Boccaccio este în întregime aplecat spre viața exterioară, el trăiește între desfătările, trândăviile și 564 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 69. 565 Ibidem. 566 R. Hollander, Utilita in Boccaccio’s Decameron, în „Studi sul Boccaccio”, nr. 15, 1985-6, pp. 215-231 apud N. S. Thompson, Chaucer..., ed.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
creștine, deoarece acestea din urmă au fost deja lăudate de către alții și credința lor le-a făcut virtuoase. Deși mulți scriitori au surprins virtuțile și noblețea bărbaților (și naratorul exemplifică opera lui Petrarca despre bărbații iluștri), niciunul nu s-a aplecat asupra virtuților femeilor, care merită, de asemenea, să fie lăudate, când se dovedesc demne și curajoase, luând în considerare slăbiciunile lor firești, intrinseci. Opera debutează cu povestirea Evei și, în cele o sută patru biografii, naratorul trece în revistă, mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]