8,505 matches
-
cu pumnii în mănuși de box. Am spus imediat că pot (aveam pe atunci cam 38-40 de ani), și am trecut furtunos la acțiune. Spre hazul lui și spre uimirea mea, după 30-40 de lovituri, m-am blocat cu brațele atârnând în jos, sleite de oboseală și gâfăind ca o locomotivă cu aburi care urcă Predealul. Cum rămâne atunci cu eroii din filme? Desigur, ficțiuni, spectacole trucate, combinând secvențe scurte, izolate, intercalate cu pauze lungi de odihnă și folosind în scenele
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
vrei să obții un post și te prezinți la o discuție de prezentare, nu uita că cel care te primește, poate viitorul șef, nu este un adolescent cu păr zburlit, șapca cu cozorogul într-o parte și cu turul pantalonilor atârnând până la genunchi. Dacă te vei prezenta așa, nu vei avea nici o șansă, chiar dacă ești ultra modernist, frumoas, deștept și puternic. Îmi amintesc de o înțelepciune preluată de la Dale Carnegie care spunea așa: „În ceea ce mă privește, mă dau în vânt
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fără să se plângă și fără să se revolte. Am cunoscut într-o cârciumă întunecată, la „Ciucaș”, în Brașovul anilor 1961, o țigancă bătrână care cânta cu o voce spartă acompaniindu se la un țambal vechi pe care îl purta atârnat de gât. Bețivi gălăgioși și urât mirositori, o ignorau sau adesea o insultau, ea răbda totul cu eroism: avea de întreținut acasă o fiică oarbă..... Ca în versurile lui Bacovia din „Seară tristă”: Barbar, cânta femeea-aceea, Târziu, în cafeneaua goală
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și să ia examene niște masculi deficitari, unul, crede R.T., e virgin, altul, din două beri cade sub masă. Ei nu sunt golani veritabili și compromit însăși ideea generoasă de golănie. Sunt o rușine pentru adevărații golani. Stau pe hol, atârnă. Așa zic. Viețuirea înțeleasă ca vegetare. Stă aici în bucătărie și fumează cu degetele lui galbene, înnegrite, ca niște cârnăciori afumați. Babic, cârnați de oaie. Ceva de genul ăsta. Nici măcar o panoramă în fața ochilor nu are. Peretele altui bloc se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu halebarde Înfricoșate, ca pentru cine știe ce turnir nemilos de cavaleri. Dar am mâncat Între ai mei de acolo, din pita lor mare cât o săptămână din post, un dărab de pită și un dărab de slănină afumată la Crăciun, [care atârna] tot anul de grindă și din care fiecare Își tăia, cu brișca de la șerpar, după pofta inimii. Aici mai trăia până mai acum douăzeci de ani, Încă trăgând voinicește cu coasa, În ritmuri largi și hieratice, cum mi-a apărut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și al băie ților de prăvălie, cu rețeta lui radicală și suverană: sticlă pisată băută cu rachiu de drojdie. Era, doară - cum scria pe firma lui cu cruce roșie, cu farfuria de alamă răscroită ca pentru bărbierit și cu ștergarul atârnat sub em blema „La briciul lui Cuza“ -, „subchirurg cu diplomă“, priceput adică la răni și bube, la scrânteli și la fântânele pentru lăsat sânge din tăietura cu briciul la braț, În care băga o boabă de năut; cum și la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sânge din tăietura cu briciul la braț, În care băga o boabă de năut; cum și la pusul lipitorilor și al ventuzelor „calificate“; și În afară de asta, chi tarist de forță, acompaniat de pitpalacii care sculau mahalaua În coliviile lor rotunde, atârnate de tavanul scund. De pe urma acestui gust, așadar, ingenios și timpuriu pentru pitorescul lumii din afară și pentru prietenia oamenilor de toată mâna și de orice nație; și neinfestat apoi, cum eram la acea vârstă, de infatuările și intoleranțele proprii unei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În căutare de băieți dotați pentru temperamentul lor prea excesiv și neglijat În viața con jugală, sau chinuit de nimfomanii și obsedat de lascivități târzii, proprii vârstei lor critice. Când te gândești, dom’le (Îmi zic eu astăzi), În ce atârnă soarta carierei unui june prodig cu tinerețile lui la 17 ani! Un lapsus, cât de cât, În acel „liber-arbitru“, cât putea să-l aibă la această vârstă un mucos ca mine, și altul ar fi fost Întreg cursul vieții mele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și În afară de comun, așa cum mi-o arăta fruntea lui cu bose impresionante. — Uite-l, mă, pe Adrian Maniu! Ăsta e! ziceai că nu există! Tinerelul privea la mine zâmbind În doi peri; individ du bios, cu brațe lungi și moi atârnând leneșe În jos, ca la un personaj tragicomic, care primește palmele, din teatrul clasic de păpuși. Am pregetat să-i Întind mâna când l-am văzut, mai ales, fără manșete scrobite și interșanjabile la cămașă și nici măcar din cele inuzabile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Asta este doamna Bucuța?“); iar copiii Bucuțenilor, crescuți În frica nu a lui Dum nezeu (nici pe departe n am văzut În casa asta cultivându-se legea creștinească!), cât a biciului cu șapte cozi, cnutul căzăcesc pe care-l vedeam atârnat În perete, completau, cu feroci ta tea și ostilitatea lor fățișe, panorama acestei căsnicii de tristă figură (cuvântul „căsnicie“, pretindea Bucuța, vine de la „caznă“). Însă misiunea ei eminentă nu și-o afla Eufimia nici În gos podărie și nici În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ele până mai anii trecuți, când Încă nu Încărunțiseră și nu sărăciseră, prieteni și prietene din protipendadă cu care se despuiau la pielea goală, Într-o „partuză“ sau une partie fine, sub portretele Încruntate ale străbunilor, cu bărbi și giubele, atârnate pe pereți, de unde pri veau acum la nepoatele și nepoții lor morfolindu-se ca dracii În chiar mobilierul, vechi și de stil, În care acești străbuni au gândit și au scris românește (astea le știu de la prietenul meu vechi Y
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu rânduri-rânduri de bumbi mari de aramă cât unghia; ploști vrednice să slujească numai la nunți domnești, dacă nu m-am fost Învrednicit până acum să torn din ele, cu lăutarii cârd și cu ștergarul Înflorat cu alesătură din război, atârnat de gâtul cobzei, la nunta băiatului, plănuită sus pe Bucegi, unde și-a pe tre cut copilăria și tinerețea. La 8 septembrie 1887 s-a născut, În București, Constantin, fiul lui Dumitru Gh. Beldie Georgescu și al Mariei Gh. șercăianu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ochii la compas, la alte aparate de bord, și la reperele mele de pe terenul de sub noi (cam la 100 150 metri înălțime) și la un loc gol de pe tabloul de bord unde lipsește manometrul de ulei. În acest gol rotund, atîrnă ceva. Rănitul de pe targă mă bate la cap vrînd să știe ce este acum sub noi, iar eu mă gîndesc să spun mecanicului la întoarcerea mea pe aerodromul "Gîsca" să vadă de o izolație care atârnă fără rost în golul
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
În acest gol rotund, atîrnă ceva. Rănitul de pe targă mă bate la cap vrînd să știe ce este acum sub noi, iar eu mă gîndesc să spun mecanicului la întoarcerea mea pe aerodromul "Gîsca" să vadă de o izolație care atârnă fără rost în golul acela. Răspund calm rănitului și mă uit din nou la toate aparatele, și văd că nu mai atîrnă nici o izolație unde fusese puțin mai înainte!! Orice lucru insolit cînd ești în zbor, îți crează un fel
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
eu mă gîndesc să spun mecanicului la întoarcerea mea pe aerodromul "Gîsca" să vadă de o izolație care atârnă fără rost în golul acela. Răspund calm rănitului și mă uit din nou la toate aparatele, și văd că nu mai atîrnă nici o izolație unde fusese puțin mai înainte!! Orice lucru insolit cînd ești în zbor, îți crează un fel de panică. Ce a fost și de ce nu mai e?! Mă uit din nou și văd cum, între tabloul de bord și
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
a trimis-o la pangar pe doamna Sofica, am izbutit să mă spovedesc și, cu binecuvântarea Părintelui Iustin, să mă Împărtășesc. Am pășit, astfel, cu mai puțină teamă pentru a primi Sfintele Taine, dar sunt conștient că nevrednicia mea Încă atârnă ca o stâncă, nu ca un bolovan. Nu mai departe, am primit observație că nu am lăsat aseară telefonul pe pervazul din holul stăreției și am intrat În pământ de rușine, deși nu Îl folosisem decât pe post de deșteptător
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
La cuvântul brigadier, doctorița a tresărit, părând că, în sfârșit, îl observă pe tata. L-a pus să-și dezbrace pufoaica și apoi l-a invitat să se așeze pe scaunul acela special și să se uite la o planșă, atârnată pe perete, conținând litere și figuri din ce în ce mai mici. Cu o baghetă îi arăta unul sau altul din desene și-l întreba ce vede. A stabilit miopia, i-a măsurat distanța focală și l-a anunțat că, dacă dorește, își poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mama, a comandat: -Leag-o, bă. Pe tavanul celulei se afla fixat un cârlig metalic, iar într-un colț era pregătit un colac de frânghie. Milițianul s-a executat fără să crâcnească. Nu era prima dată când primea ordinul ăsta. A atârnat-o pe mama cu capul în jos. Tovarășul Cameniță s-a apropiat de ea și i-a făcut vânt, mama a început să se balanseze parcă ar fi fost un sac cu nisip. -Recunoaște, bă, femeie, i-a cerut el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dădea sendvișuri, iar macaragii, care nu prea erau oameni de cuvânt, se îndopau cu sendvișurile lui și lăsau la plecare mastodontul exact în poziția cerută de instrucțiuni. Adică în poziția în care greutatea de beton de zece tone urma să atârne douăsprezece ore deasupra patului familiei Popescu. Cei doi vecini au făcut întâmpinări la șeful de șantier, la Primărie și la Oficiul pentru Protecția Consumatorilor, primind pretutindeni asigurări că, uneori, e drept, se mai răstoarnă macaralele, când sunt furtuni mari, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cablului ca să priceapă ce putea să însemne perfecțiunea în viziunea panicată a domnului Popescu, a descoperit că acesta n-avea un caracter frumos, cum crezuse și el, și soția până atunci, ci unul infect: paralelipipedul de beton de zece tone atârna fix, dar fix de tot, deasupra marelui lor pat dublu. Toată noaptea, soții Ionescu au visat același lucru: cum sunt striviți în somn. Și cum, cu ultima străfulgerate de luciditate, înainte de a-și lua zborul spre Rai, îl zăresc pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de colo-colo cu lupi în gură. Pe Strada Cocoșilor, casele sunt toate de chirpici. Cine s-a născut în ele și știe că tot aici o să moară simte uneori nevoia să se spânzure preventiv. Dar n-are de ce să se atârne și, în plus, atinge călcâiele pardoseala de lut, care ține răcoare vara și cald iarna. Asta, bineînțeles, cât timp ești încă viu. Acum, ultimul strat de asfalt proaspăt a ajuns exact la nivelul trotuarului. Dacă se schimbă bordurile, are loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
rămas la răscrucea drumurilor. Am Început să mergem cu rîvnă spre o casă care știam că se află la numai 8 kilometri distanță, dar nici n-am ajuns bine la jumătatea drumului, că ni s-a și făcut somn. Am atîrnat o pătură Între un stîlp de telegraf și o bornă kilometrică și ne-am băgat sub ea - baie turcească pentru corp, baie de soare pentru picioare. După două sau trei ore, după ce pierduserăm fiecare aproape trei litri de apă, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Care sînt scopurile noastre aici, În Cuba? Ce vrem? Dorim noi fericirea poporului sau nu? Ne luptăm pentru eliberarea economică absolută a Cubei sau nu? Ne luptăm sau nu ca să fim o țară liberă Între alte țări libere, fără să atîrnăm de vreun bloc militar, fără să trebuiască să cerem aprobarea vreunei ambasade a unei mari puteri pe pămînt În legătură cu orice decizie, internă sau externă, pe care vrem s-o luăm? Ne gîndim cumva să redistribuim averile celor care au prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
etaj... (Visul neîmplinit al celor care s-au născut și și-au trăit viața prin camere mobilate și închiriate.) Imediat îi convoc la noul sediu pe cei trei frați ai mei. Plimbare cu brișca. O surpriză: pe pereții camerelor mai atârnă, fixate în pioneze, schițe și compoziții de-ale lui Gigi [Tomaziu]. Sunt așa de fericit! Gândul că nu am nici un desen de-al lui m-a du rut întotdeauna... Tata susține însă că schițele ar trebui restituite familiei. Eu însă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
împotriva lui două acuzații directe: aceea a unei pațachine afectate și lipsite de orice conținut uman, scenograf de profesie și creator de modă androgină scandalos de sofisticată, pe care o etala personal, spre scandalul trecătorilor de pe stradă... Dar cea care atârna mai greu era acuzația lui Ionuț cel Mic. Slab de înger, lipsit de caracter și de inteligență, acesta se nevoise a-l incrimina până la urmă pe cel mai bun și mai devotat prieten din câți avusese el vreodată... Dar nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]