8,717 matches
-
București, 1940; Karl May, Winnetou, I-III, București, 1967, Testamentul incașului, București, 1971; Ludwig Bechstein, Căciula piticului, București, 1969; Horst Beseler, Râpa huhurezului, București, 1970; R. Münchgesang, Rübezahl, duhul munților, București, 1970; Joseph von Eichendorff, Poezii, București, 1972; Friedrich Wolf, Basme pentru copii mari și mici, București, 1973; Evgheni Evtușenko, Poezii, București, 1974 (în colaborare cu Ioan Covaci); Gottfried Keller, Poezii, București, 1975; Zâna Onda. Basme clasice germane, București, 1975; Benno Pludra, Lüt Matten și scoica albă, București, 1977; Theodor Storm
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
R. Münchgesang, Rübezahl, duhul munților, București, 1970; Joseph von Eichendorff, Poezii, București, 1972; Friedrich Wolf, Basme pentru copii mari și mici, București, 1973; Evgheni Evtușenko, Poezii, București, 1974 (în colaborare cu Ioan Covaci); Gottfried Keller, Poezii, București, 1975; Zâna Onda. Basme clasice germane, București, 1975; Benno Pludra, Lüt Matten și scoica albă, București, 1977; Theodor Storm, Poezii, București, 1979. Repere bibliografice: Ov. Râureanu, „600 de milioane de oameni liberi”, VR, 1955, 2; Leonard Gavriliu, În căutarea emoției estetice, O, 1957, 3
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
chiar dacă activitatea sa include un roman, scrieri dramatice și traduceri. Culegerea de poezii De pe stâncă, apărută în 1922, s-a constituit prin „selectarea rodului poetic a două decenii”, ceea ce dă întregului un aspect compozit. Lângă elegiile care eminescianizează (Plânsul codrului, Basm de toamnă, Dacă din apusul vis...) stau poeme care reiau povestea „evreului rătăcitor” (Cântecul pribeagului, Răvașul pribeagului, Voinicul) sau versuri de inspirație citadină și religioasă (Revolta lui Iov, Apocalipsă). În alte poezii, F. încearcă să găsească un răspuns cu privire la locul
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
dramatice românești”. Este adoptată formula „teatrului în teatru”, primul și ultimul act fiind doar ample secțiuni cu rol de prolog și de epilog pentru actul al doilea. Având a interpreta, într-un „teatru de societate”, rolul feminin central dintr-un basm dramatic scris de un necunoscut, fiica unui senator, logodită cu un personaj politic important, se îndrăgostește de enigmaticul autor. Acesta se dovedește a fi chiar bufonul aristocrației bucureștene, poreclit Michiduță, care dincolo de bravada ostentativă și de învelișul înșelător al frondei
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
literară”, „România literară”, „Steaua” ș.a. A semnat și cu pseudonimele Aura Grui, Mihai Moldovan, Mihail Băișeanu, Dorina Grădinaru, Manuela Opriș, Gabriela Mocanu, Saadi Firuz, Dan A. Șoimu, Dana Șoimu, S. Tih., N. T. Sava. Editorial, G. debutează ca poet, cu basmul în versuri Norocel și Zmeul Zmeilor (1946), urmat de Titilică, spaima zmeilor (1947), după care nu mai publică nici un volum de poezie. Prima lui lucrare de istorie literară este monografia Cezar Petrescu (1963), adânc minată de spiritul simplificator și deformant
GAFIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
de ani de zile. Cartea îmbină cronologia cu abordarea tematică a subiectului, fiecare capitol având drept titlu un vers eminescian: „Natura este singurul absolut”, „Și te-ai dus, dulce minune...”, „Gândirea mea în versuri trecute-noată”, „Lume ce gândea în basme” ș.a. Înșiruirea este oarecum didactică; de altfel, volumul are la bază un curs universitar. Autorul încearcă, mai întâi, o definire a melancoliei, reținând formula poetului însuși: „Melancolia - cântecul sufletului și-al gândurilor.” Schițează o istorie a noțiunii, devenită o adevărată
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
fel de tragere pe roată terapeutică. În Povestea lui Harap-Alb apar cele mai crude două personaje din întreaga operă a lui C., Spânul și Împăratul Roș. Cruzimea nu le este însă cu totul străină nici personajelor simpatice sau pozitive ale basmului. Se poate vorbi de pildă de cruzimea pedagogică a craiului care, îmbrăcându-se într-o piele de urs și ascunzându-se sub un pod, iese în calea feciorilor lui, ca să le pună la încercare curajul. Cruzimea unor episoade (precum cel
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
greșit însă să se deducă de aici că autorul a fost prin excelență „un talent crud”, pentru a folosi eticheta pe care un critic i-a aplicat-o cândva lui Dostoievski. Ar putea pleda împotrivă cele mai frumoase pagini din basmul Harap-Alb: cele ce descriu călătoria în grup pe care o înfăptuiește eroul la Curtea Împăratului Roș, legându-se tovarăș, rând pe rând, cu Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă. Fiecare dintre ei își va arăta priceperea într-un anumit moment
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
toți sunt reticenți, intratabili, bănuitori, fără obsesia istoriei. Câțiva inși se duc la vlădica de la Blaj să ceară „alt popă” - anume unul care să nu le interzică „vinarsul la îngropăciuni” -, dar în sala monumentală a castelului mitropolitan, „mai mult din basme decât din lumea aceasta”, cufundată în umbră, îi cuprinde spaima. Câte unul dintre ai lor, ajuns student și cărturar, nu se distanțează radical de mediul copilăriei, rezervație de habitudini și gesturi multiseculare. Formele cultice creștine nu au consistență; îndărătul convențiilor
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
aspirația declarată de a descoperi în individ universalul; D. are în vedere un uomo particolare, inflexibil, instinctual, concret, de unde insistența într-un anumit „detectivism”. Prozele sale, vizând stări de spirit dense, concentrate, sunt mai puțin nuvele cât povestiri, texte apropiate basmului, având analogii cu folclorul și pretându-se la analogii cu Ion Creangă. Pledează în acest sens și farmecul regional, amestecul inextricabil de adevăr și irealitate. Caracterele sunt puternic marcate; orice individ din clanul Urcăneștilor e un fel de personnage reparaissant
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
preistoriei” (cum ar zice Lucian Blaga), persistența mentalităților embrionare sugerează aparența înțepenirii, de unde proximitatea mitului; o lume în care misterul poate fi sondat numai de către deținătorii cheilor regresive. Mocanul „cu cercuri”, căruia diavolul „i-a schimbat copilul”, descinde parcă din basmele cu iele; conștiința mocanului, invadată de eresuri și tabuuri, raportează orice fapt la o convenție, la un cod ezoteric. Omul știa, așadar, că pornit de acasă noaptea, când i se întâmplă nenorocirea nu trebuie să se uite înapoi, că diavolul
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
Repere în etnologia românească, București, 2002. Ediții: Miorița. Balade populare românești, introd. edit., București, 1966; Soarele și Luna. Balade populare românești, București, 1966; Folclor din Oltenia și Muntenia, III-V, București, 1968-1970; Petru alias Dăncuș de Ieud, Strigături, glume și basme culese din popor , introd. edit., în Dumitru Pop, Folcloristica Maramureșului, București, 1970, 287-392; Dumitru Stăncescu, Sora Soarelui. Basme culese din popor, pref. I.C. Chițimia, București, 1970, Cerbul de aur. Basme culese din popor, pref. edit., București, 1985; Mărturisiri literare (organizate
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
Balade populare românești, București, 1966; Folclor din Oltenia și Muntenia, III-V, București, 1968-1970; Petru alias Dăncuș de Ieud, Strigături, glume și basme culese din popor , introd. edit., în Dumitru Pop, Folcloristica Maramureșului, București, 1970, 287-392; Dumitru Stăncescu, Sora Soarelui. Basme culese din popor, pref. I.C. Chițimia, București, 1970, Cerbul de aur. Basme culese din popor, pref. edit., București, 1985; Mărturisiri literare (organizate de D. Caracostea în anii 1932-1933), introd. edit., București, 1971; Artur Gorovei, Literatură populară, I-II, pref. edit
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
București, 1968-1970; Petru alias Dăncuș de Ieud, Strigături, glume și basme culese din popor , introd. edit., în Dumitru Pop, Folcloristica Maramureșului, București, 1970, 287-392; Dumitru Stăncescu, Sora Soarelui. Basme culese din popor, pref. I.C. Chițimia, București, 1970, Cerbul de aur. Basme culese din popor, pref. edit., București, 1985; Mărturisiri literare (organizate de D. Caracostea în anii 1932-1933), introd. edit., București, 1971; Artur Gorovei, Literatură populară, I-II, pref. edit., București, 1977-1985; Grigore G. Tocilescu, Christea N. Țapu, Materialuri folcloristice, I-III
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
colaborare cu Claudia Pătrașcu); Pavel Vejinov, Întâmplarea de pe strada liniștită, București, 1962 (în colaborare cu Vasile Chiriță); P. Neznakomov, Margaritka și cu mine, București, 1965 (în colaborare cu Costache Anton); A. Strașimirov, Hora, pref. trad., București, 1966; Țane și Zmeoaica. Basme populare macedonene, București, 1967; Olivera Nikolova, Zoki Poki, București, 1968; Ilia Volen, Oamenii lui Dumnezeu, București, 1969; Din țara trandafirilor. Lirică bulgară contemporană, București, 1970 (în colaborare); Ivan Cankar, Dreptatea lui Jernej, București, 1973; Gheorghi Rajcev, La periferia orașului, București
DESLIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286738_a_288067]
-
din Pygmalion, Imn la Afrodita, evaziunea exotică, cultul frumosului și exercițiul formelor fixe țin de idealul parnasian. D. a cultivat sonetul, a încercat rondelul, pantumul, sonetul dublu, sextina. El este și autorul unui volum de Opere dramatice (1905), cuprinzând un basm versificat, Dafin Făt-Frumos și frumoasa Ileana, melopeea Renegatul (1893) și poemul dramatic Visul lui Ali (1913), compuneri hibride, monotone și de un nivel artistic scăzut (deși Visul lui Ali, transpus în franceză, a fost trimis, spre a fi reprezentat, Teatrului
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
Caracterul magic al acestei specii a determinat conservarea unui mare număr de elemente străvechi. Structura d. apropie textul de epica rituală, recitarea amintește de incantație, apelurile către supranatural stabilesc relații cu poezia cultică, prezența fantasticului și finalul optimist trimit la basm, personajele din mitologia creștină la legendă etc. Valoarea artistică a speciei sporește datorită acumulărilor de experiență poetică din mai multe epoci. Cei care au practicat d. vreme îndelungată au căpătat o ușurință de improvizație generatoare de procedee noi: forma liberă
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
dintre care multe neîntâlnite în alte colecții, cât și prin informațiile etnografice care însoțesc și completează faptele de natură folclorică. Caracterul restrictiv al chestionarului, legat de obiectivele istoricului, a făcut ca în materialul adunat să predomine baladele, legendele, colindele și basmele (cu preponderența textelor culese din Dobrogea, sudul Munteniei și Oltenia), față de care producțiile genului liric au o prezență restrânsă. Dacia preistorică (apărută postum, în 1913, cu o introducere de C. Istrati) trebuia să încununeze activitatea de o viață în domeniul
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
semnificativ în ingambamente ingenioase, iar rima rară este aparent întâmplătoare și cu atât mai surprinzătoare. Caracteristică se învederează o anume tehnică a compunerii peisajului, straniu și fragmentar ca într-un caleidoscop al amintirii, alteori oniric ca sub o vrajă de basm. Imageria este medievalizantă - castele, creneluri, porți și ziduri uriașe, turniruri, infante, madrigaluri (Amintiri neverosimile, 1983) - sau nostalgic pillatiană (Amiaza, 1978). În fine, într-un timp istoric dur, al mizeriei realității cotidiene, totul coboară în banalul cenușiu (Poemul cu părul alb
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
inspirații ciudat de capricioase. Compunerile lui dramatice, mai toate, nu sunt decât niște improvizații facile, efemeride destinate unor reprezentații mondene. Le Cotillon (1900) e o frivolă, dar nu lipsită de grație „bluette”, lucrată cu tehnica fluentă a farsei de salon. Basmul cu domnița din vis („Adevărul de dimineață”, 1904) este o feerie muzicală, o pantomimă-balet cu personaje și ambianță de basm. Alte scenete („hora” Duda și Mura, Vorbe de clacă, „povestiri de altădată”) rămân străine și de teatru, și de poezie
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
Le Cotillon (1900) e o frivolă, dar nu lipsită de grație „bluette”, lucrată cu tehnica fluentă a farsei de salon. Basmul cu domnița din vis („Adevărul de dimineață”, 1904) este o feerie muzicală, o pantomimă-balet cu personaje și ambianță de basm. Alte scenete („hora” Duda și Mura, Vorbe de clacă, „povestiri de altădată”) rămân străine și de teatru, și de poezie. Demnă de pana autorului lui Vlaicu Vodă apare, într-o măsură, doar tragedia în versuri Sutașul Troian, din care e
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
uneori acesta e prea elaborat, cu puternice înrâuriri din E.T.A. Hoffmann și E.A. Poe), prefigurând factura scrierilor lui Gala Galaction și, poate, ceva din atmosfera povestirilor lui V. Voiculescu. Din același tărâm bântuit de fantasmele nedeslușite ale copilăriei vin basmele nuvelistice Neghiniță, Norocul dracului, Stăpânea odată ..., Departe, departe ori Palatul de cleștar, unde stilizarea exagerată, lucrătura migăloasă, artificioasă, prolixă sunt imputabile. De altfel, în aceste zone fragile, vulnerabile, I. L. Caragiale, bun prieten și companion în nenumărate împrejurări, va găsi o
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
sunt împrumutate din universul de preocupări al primului contact cu lumea înconjurătoare. Sunt elogiate nedeclarativ calități morale și comportamentale - dreptatea, bunătatea, corectitudinea, generozitatea, răsplata binelui făcut. Personajele nu aparțin unui univers al închipuirilor, ele se aliniază, în perimetrul îngăduit de basm, legilor de conviețuire din realitatea zilnică. Din această categorie de lucrări fac parte Moața, Creața și Grasu la bal (1945), Cu Țăndărică spre mările Sudului, după Erick Kästner (1946), Mia, Lia și Cuțache (1947), Paznicul florilor (1955). Un alt capitol
DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
septembrie; G. Ursu, Folticenii literari, „Înmuguriri” (Fălticeni), 1940, 5-6; Leca Morariu, Artur Gorovei, FF, 1941, 3; Augustin Z. N. Pop, La aniversarea revistei „Șezătoarea”, REF, 1958, 1; I. Mușlea, La centenarul nașterii lui Artur Gorovei, AAF, 1961-1964; G. Călinescu, Estetica basmului, București, 1965, 388-389; Ștefan S. Gorovei, 75 de ani de la apariția „Șezătorii”, CRC, 1967, 11; Mihail Șerban, Amintiri literare, București, 1968, 139-181; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970; Iordan Datcu, Artur Gorovei în lumina
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
1984, „un debut remarcabil” (Valeriu Cristea), și în cele care i-au urmat, Povestiri cu oameni și sălbăticiuni (1991), G. propune formula unei proze fantastice și parabolice necomplicate, scrisă alert, cu dezinvoltură, într-un stil colocvial, apropiat uneori de atmosfera basmului cult sau popular. Narațiunile sunt construite, în general, pe tehnica mozaicului, a asamblării de fragmente eteroclite, ceea ce conduce la un joc și la o metamorfoză continue ale „lumilor” ficționale. Cartea de debut conține povestiri parabolice (prima, Voltaire și Ignațiu de
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]