8,130 matches
-
secolul al VIII-lea, codificările întreprinse în diferite țări europene au reprezentat una dintre cele mai importante căi de pătrundere a dreptului roman în Europa. În țările române, începând cu secolul amintit, s-au făcut pași decisivi în receptarea dreptului bizantin, putând fi evocate în acest sens: proiectele succesive ale unui cod de drept general al lui M. Fotino, Pravilniceasca Condică, adoptată în 1780 și îndeosebi, Legiuirea Caragea, adoptată în 1818, precum și Codul Calimach. În aceeași opinie, toate acestea demonstrează că
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
la Eugen Negrici (perspectivă consonantă cu studiul imaginarului, nu neapărat cu istoria literară tradițională); atenția pentru documentul oficial cu valoare juridică sau politică, la Valentin Al. Georgescu, respectiv la Vlad Georgescu; structurarea lumii simbolice românești în relația sa cu modelul bizantin, la Andrei Pippidi; minuția inciziei în corpul textului și integrarea lui tematică în corpusul general medieval, la Cătălina Velculescu și la Mihai Moraru; explorarea documentului extern, bizantin și occidental medieval, cu relevanță pentru faptul politic românesc, la Adolf Armbruster și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
respectiv la Vlad Georgescu; structurarea lumii simbolice românești în relația sa cu modelul bizantin, la Andrei Pippidi; minuția inciziei în corpul textului și integrarea lui tematică în corpusul general medieval, la Cătălina Velculescu și la Mihai Moraru; explorarea documentului extern, bizantin și occidental medieval, cu relevanță pentru faptul politic românesc, la Adolf Armbruster și mai ales la Stelian Brezeanu, în numeroase lucrări ale sale. La interpretarea imaginarului istoric românesc au contribuit, printre multe altele, scrierile lui Șerban Papacostea (pentru secolele XIV-XVI
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reflectat în text și în imagine, dar și de organizarea planului cetății sau a târgului (spre exemplu, în topografia ceremonialurilor). Tot o dimensiune antropologică voi pune în lumină și în relația dintre imaginar și ideologia puterii medievale românești de influență bizantină, aspect fundamental pentru strategia după care se memorează istoria și după care se combină credința creștină cu mitologia locală a eroicului. Aceste observații ne duc către următoarea interpretare a imaginarului: ca fenomen, este o lume internă și specifică a mentalului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
interpretările comunității; coerent, deși păstrat în forme culturale orale, dar având și rol politico-religios și simbolic. Textul și imaginea rămân de aceea simple "oglindiri", nu au devenit obiectul de analiză în sine. Discutarea "descendenței" românești politice și religioase din modelul bizantin se sprijină aici pe bibliografia de specialitate consacrată problemei. Contribuția cercetării de față în această direcție constă în identificarea în textele-martor a unor reflexe ale modelului, utile atât în discutarea imaginarului colectiv, cât și a politicilor de reprezentare ale puterii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și politice, soluționate și integrate mitic în imaginarul colectiv. De aceea, ne vom opri mai pe larg asupra lui. Camera oglinzilor e o metaforă pentru punerea laolaltă a imaginilor reflectate până în capitolul final. Într-o lucrare dedicată în principal iconoclasmului bizantin, Marie-José Mondzain caută sursele gândirii colective contemporane în miezul unor vechi dezbateri, precum cea legată de imaginea divinului. Chiar și pentru societatea românească de azi imaginarul medieval nu este întotdeauna atât de departe precum am crede. Îi dăm dreptate astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
specifice de viață sau de cele teritoriale și politice. Spre exemplu, nu toate medievalitățile ortodoxe înfruntă aceiași dușmani sau nu suportă aceleași presiuni prozelite, tot așa cum nu au același tipar mitic al întemeierii sau nu preiau în același grad modelul bizantin etc. Cum perioada medievală este prin excelență una a afirmării masculine, putem adăuga faptul că imaginarul puterii așează spațiul privat sub legea spațiului public, fapt prea puțin discutat, dat fiind că el este locul predilect al categoriilor marginale (femei, copii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și pe fantasmatică -, ideologia, reprezentarea sau simbolismul sunt produse de tip intelectiv, deductiv și analogic. Distanța dintre model și dedublarea, imitarea sau interpretarea sa simbolică este nu doar conștientizată, ci numită și impusă prin chiar teoria imaginii ortodoxe și teocrația bizantină la care se afiliază puterea medievală românească. Semnificatul, conținutul mental mnezic (imagine internă, amintire) sau conceptual, se poate referi la un obiect real, la o ficțiune sau la un obiect imaginar, tocmai în acest fel marcând distanța și făcând posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
semnificații, se diversifică și se consolidează într-o gamă conceptuală superioară. Emblema (vulturul basileic bicefal, spre exemplu), prin intervenția subiectului utilizator (comunitatea afiliată) se "blurează" și capătă o funcție potențială de simbolizare (în cadrul unui program politic de resuscitare a "himerei bizantine"). Narațiunea parabolei sau a apologului (panegiricul lui Constantin I) acționează atât de persuasiv asupra receptorului, încât poate constitui o poveste sau un mit fundamental (al întemeietorului de civilizație creștină), reprezentat printr-o structură simbolică definitorie identitar și cu rol principal
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
schimb de la o contribuție particulară, respectiv teoria mistică a lui Johhanes Eckhart referitoare la "privirea transimaginară", a cărei virtute contemplativă constă în faptul că poate reda (face vizibile) în cadrul practicii spirituale raporturile dintre uman și divin. Aproape contemporană cu isihasmul bizantin (coincidență istorică ce m-a determinat să-l urmez pentru moment pe comentator, Wolfgang Wackernagel, care l-a ales pe acest autor pentru a demarca în gândirea medievală o etapă de maturitate deplină a teologiei imaginii), teoria lui Eckhart integrează
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
european pe fundalul schimbărilor socio-economice ale comunelor italiane (un model de guvernare eficientă), dar și al redescoperirii gândirii aristotelice. Contribuția inovatoare a franciscanismului (și, implicit, a reluării lui în pictură - la Giotto) a "forțat" despărțirea imaginii occidentale de canonul iconografic bizantin, precum și dezvoltarea artelor în spațiul laic și "democratizarea" spirituală și creativă. Curând, instituțiile puterii și-au găsit un aliat în noua imagine plastică religioasă, în noile științe ale timpului - în special cele juridice -, în noile mentalități, care, împreună, au dus
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ale imaginarului colectiv de până atunci. Nu ne vom opri aici asupra cauzelor și asupra contextelor ce au provocat ruptura definitivă dintre occident și orientul ortodox, după schismele religioase (încheiate dramatic cu cea din 1054) și după lovitura dată lumii bizantine de către forțele creștine aliate, prin instaurarea Imperiului latin de la Constantinopol (1204). Când granița între cele două lumi europene a fost definitiv trasată, spiritual și politic, structurile imaginarului erau deja diferențiate în urma confruntărilor precedente. Sistemul conceptual pe care l-am propus
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
decât o teorie politică, mai mult chiar decât o filosofie creștină, întâlnirea dintre discursurile instituționale a dus la formarea unui program de guvernare practică, nu doar a bunurilor terestre sau a puterii simbolice, ci și a umanității creștine, "corpul" imperiului bizantin. Programul trebuia coroborat cu un plan de educare a credinciosului în spiritul moralei credinței, dar și pentru a recunoaște basileului aura divină. Ceea ce s-a transmis dinspre Bizanț înspre Țările Române, așa cum o demonstrează critica de specialitate, nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lumii de dincolo", preluând printre altele și reprezentările populare creștine ale demonicului și rafinând mult complexul pedepsei și pe cel al răscumpărării păcatelor. Doar că, în afară de instituția puterii basileice, instituția clericală și puternica, elitista și vehementa instituție monahală din orientul bizantin (Daniel Barbu, Rome, Byzance et le Roumains 25-48, 49-60) a dorit să intre în "guvernul delegat" pentru împlinirea politicii oikonomice. Aceasta ar fi cauza majoră a dislocărilor din politica internă a imperiului bizantin (amintim doar două dintre marile mișcări: iconoclasmul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
elitista și vehementa instituție monahală din orientul bizantin (Daniel Barbu, Rome, Byzance et le Roumains 25-48, 49-60) a dorit să intre în "guvernul delegat" pentru împlinirea politicii oikonomice. Aceasta ar fi cauza majoră a dislocărilor din politica internă a imperiului bizantin (amintim doar două dintre marile mișcări: iconoclasmul și isihasmul), în descendența căruia optează să se așeze și românii în secolul XIV. Studiile contemporane nuanțează ideea moștenirii sau chiar a preluării de către instituția puterii medievale românești a sistemului politic basileic; deși
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
contemporane nuanțează ideea moștenirii sau chiar a preluării de către instituția puterii medievale românești a sistemului politic basileic; deși numeroase indicii istoriografice și o bogată formularistică de cancelarie atestă tendința de ... a-i continua și imita, pe plan local [pe împărații bizantini, n.n.], faptul constituie doar "o afiliere simbolică la Bizanț", conciliind un simț deosebit de viu al tradiției cu o atenție mereu trează față de conjunctura politică. (Pippidi 21) Imaginarul medievalității noastre târzii este configurat în descendența imaginarului bizantin, model pentru arealul ortodox
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
asupra faptului că această delimitare ține cont de ideile politice, nu de performanțele sau alinierile culturale la diverse curente sau influențe externe. Spre diferență de spațiul catolic și de cel protestant occidental și chiar spre diferență de cel al imperiului bizantin, spațiul românesc nu a cunoscut confruntările sau dezbaterile ideologice și teologice în jurul imaginii sacre. Preluarea de către români, parțială și selectivă, a codurilor de mentalitate de tip bizantin, se săvârșește foarte târziu față de momentele crizei iconoclaste și nimic din polemica respectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și de cel protestant occidental și chiar spre diferență de cel al imperiului bizantin, spațiul românesc nu a cunoscut confruntările sau dezbaterile ideologice și teologice în jurul imaginii sacre. Preluarea de către români, parțială și selectivă, a codurilor de mentalitate de tip bizantin, se săvârșește foarte târziu față de momentele crizei iconoclaste și nimic din polemica respectivă nu răzbate până în civilizația lor. Ca atare, imaginarul în sine nu traversează crize legate de forma și de substanța sa (în măsura în care cultura locală a vremii nu a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
seamă, nici nu se poate spune că a infirmat vreodată canonul iconografic ortodox, ci, dimpotrivă, l-a îmbogățit cu teme și soluții plastice și iconografice, în respect deplin față de prescriptul erminiilor). Nedepășindu-se un cadru de gândire inspirat de oikonomia bizantină, în special în ce privește raportul dintre imaginea divinului și diseminarea sa prin icoană (Mondzain 189-275), nu a fost pusă în pericol nici relația dintre puterea autocratului și proiectul de organizare a teritoriilor sale, după aceeași doctrină politico-teologică de sorginte bizantină. Din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
oikonomia bizantină, în special în ce privește raportul dintre imaginea divinului și diseminarea sa prin icoană (Mondzain 189-275), nu a fost pusă în pericol nici relația dintre puterea autocratului și proiectul de organizare a teritoriilor sale, după aceeași doctrină politico-teologică de sorginte bizantină. Din punct de vedere politic, nici Țara Românească (începutul secolului XIV), nici Moldova (mijlocul secolului XIV), nu sunt creații bizantine. ... Cât privește structurarea noii societăți statale românești, folosirea modelelor bizantine este incontestabilă. (Valentin Al. Georgescu 41) Cu rezultate foarte grăitoare
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în pericol nici relația dintre puterea autocratului și proiectul de organizare a teritoriilor sale, după aceeași doctrină politico-teologică de sorginte bizantină. Din punct de vedere politic, nici Țara Românească (începutul secolului XIV), nici Moldova (mijlocul secolului XIV), nu sunt creații bizantine. ... Cât privește structurarea noii societăți statale românești, folosirea modelelor bizantine este incontestabilă. (Valentin Al. Georgescu 41) Cu rezultate foarte grăitoare pentru stabilirea cadrului temporal al evului mediu românesc, a fost identificată în textele istoriografice și juridice, în actele de cancelarie
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
organizare a teritoriilor sale, după aceeași doctrină politico-teologică de sorginte bizantină. Din punct de vedere politic, nici Țara Românească (începutul secolului XIV), nici Moldova (mijlocul secolului XIV), nu sunt creații bizantine. ... Cât privește structurarea noii societăți statale românești, folosirea modelelor bizantine este incontestabilă. (Valentin Al. Georgescu 41) Cu rezultate foarte grăitoare pentru stabilirea cadrului temporal al evului mediu românesc, a fost identificată în textele istoriografice și juridice, în actele de cancelarie și în scrisorile pentru cancelariile străine, în raport cu ideile politice basileice
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
din multiple puncte de vedere, față de clamatul lui punct de plecare, Constantinopolul. Preluarea s-a dovedit în final nuanțată și parțială, atât la nivelul conceptului de putere, cât și al practicii și, implicit, consider, la nivelul imaginarului politic. De la tradiția bizantină se împrumută formula identitară basileică Io-Ioan, precum și alte câteva trăsături absolut caracteristice ale instituției constantinopolitane: ... dualitatea puterii seculare și spirituale a șefului statului (cea de-a doua, exercitată "în acord" cu biserica), ca și recunoașterea jurisdicției acesteia din urmă. Multiple
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tot așa (sau asemănător) cum apărea în mozaicul în care e reprezentat Leon III (886-912) în Hagia Sophia (Talbot Rice 116). În același sens, pot fi adăugate ideea transmiterii ereditare a puterii și obiceiul asocierii la tron, inspirate din modelul bizantin pe care Dagron îl comentează în legătură cu instituția porfirogenezei (Empereur et prêtre 45-55). Titlul de autocrator (la Alexandru cel Bun, la domnii Țării Românești, românizat de Ureche cu referire la Ștefan cel Mare, "singur țiitor (însuși țiitoriu) preste toată Țara Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nu numai eminența marelui basileu în raport cu asociatul său la tron, ci totodată o afirmare de independență și de suveranitate. ... Acest titlu făcea din domn, mai întâi pentru proprii săi supuși, un monarh de aceeași esență cu basileus-ul, fără dislocarea schemei bizantine a ierarhiei politice, dar desprinzându-se de ideea de ecumenicitate, care la Bizanț continua să formeze esența autocrației imperiale. (Valentin Al. Georgescu 43) Dacă istoricii dreptului bizantin și cercetătorii dreptului medieval românesc au stabilit deja care anume aspecte ale puterii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]