10,418 matches
-
la muncă, Lisa nu a putut să nu simtă ură la vederea lui, gândindu-se la felul în care o respinsese. —Cum te simți? întrebă el vesel. —Bine, spuse ea, afectată. Ne-a fost dor de tine. Ochii lui erau blânzi, dar nu inspirau milă, așa că starea ei s-a evaporat. Se purta copilăros. — Vrei să te uiți peste articolul meu despre îngrijirea pielii? I-a întins un print, conform căruia produsele Aveda erau „drăguțe“, produsele Kiehl erau „drăguțe“ și produsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Bună, spuse Ashling. Îmi cer scuze că am lipsit și ieri, și azi. Nu am venit decât să văd cum ești, nu să te grăbesc să te întorci la muncă. Apoi Ashling și-a adus aminte că Jack fusese excesiv de blând și de înțelegător după ce Dylan venise cu teribilele vești. Voi încerca să vin mâine, se oferi ea. Erau șanse mai mari să urce pe Kilimanjaro. De ce nu îți iei liber toată săptămâna? sugeră el. Și încerci să te întorci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și se supunea. Problema era că Monica făcuse din fericirea lui Ashling un proiect, pentru că era încântată că avea ocazia să se revanșeze pentru toți anii de neglijență. Era o după-amiază plăcută de toamnă și ele se plimbau sub soarele blând. Ashling se sprijinea de cotul moale al mamei sale, înfofolit de multe straturi de haine. După vizita la farmacie, Ashling s-a trezit plimbată prin parcul Stephen’s Green, unde a fost obligată să stea pe o bancă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în neregulă cu tine? Ai luat și tu valium? S-au uitat amândouă instinctiv la domnișoara Morley, care zăcea pe un scaun, vopsindu-și visătoare unghia de la degetul mare cu pastă corectoare. — Nu. Lisa oftă. Ar trebui să fie mai blândă. Ashling nu mai fusese așa de secole, de după primele săptămâni după aflarea veștii despre Marcus. Poate că a aflat ceva nou și neplăcut - poate Clodagh se recăsătorea. — S-a întâmplat ceva cu Marcus și cu prietena ta? Ashling s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
recunoscu ea. Durerea aceasta, care nu va dispărea pentru mult timp, m-a făcut o persoană mai bună. Chiar dacă nu îmi doresc să fiu, realiză ea. Chiar dacă eu consider asta o soartă mai rea decât moartea. Sunt mai moale, mai blândă, mai bună. Și mă bucur că am fost căsătorită cu Oliver, se gândi ea. Sunt tristă și regret și am draci că am dat-o în bară, dar voi învăța din asta și nu voi mai lăsa ca așa ceva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
casă, Este a ta și e frumoasă; Tu ai făcut-o, cu gândire Și-n ea e trudă și simțire” (Marcela Peneș) Prima zi de școală Andrei Andrieș Îmi amintesc cu drag de acea zi plăcută de toamnă cu soare blând ce lumina pământul și cu frunze galbene și arămii ce cădeau alene și formau covoare foșnitoare. Era ziua de 15 septembrie, când toamna deschide porțile școlilor, iar eu deveneam școlar. De emoție și nerăbdare nu am dormit toată noaptea, iar
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
care mai zgomotoși, care povesteau despre neuitatele clipe ale vacanței. Îi priveam pe cei mai mici, cu chipurile vesele și bronzate și mă întrebam care din ei îmi va fi coleg. După puțin timp am auzit un glas cald și blând. Era doamna invățătoare care îi chema pe boboceii de clasa l pentru a asculta cuvântul doamnei director și al altor persoane pe care nu le cunoșteam. După festivitate, conduși de doamna învățătoare, am plecat spre clasă. La intrare ne așteptau
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
au condus la un portal și așa m-am întors la părinții mei. O zi deosebită Cristiana Buzea Triști pentru că ne-am despărțit de vară, am pășit în prima zi de școală. Este 15 septembrie, o zi frumoasă, cu soare blând, când toamnă a deschis porțile școlilor... În fiecare toamnă, primul drum către școală înseamnă emoții mari, curiozități și promisiuni că vom fi mai buni. Promitem pentru noi, părinți, prieteni. Promitem verii că ne va găsi, la anul, copii model. Alături de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
sătenilor. Bătrânelul a căzut la picioarele ei, mulțumindu-i cu lacrimi în ochi. O dorință imposibilă EduardMihail Hamza Era o zi plăcută de toamnă. Împreună cu părinții am ieșit la o plimbare în Parcul Copou. Totul era învăluit într-o lumină blândă, aurie. Frunzele verzi ale copacilor, ce mă înveseleau astă vară, erau acum galbene sau ruginii și încetul cu încetul se desprindeau de pe crengi și porneau într-un dans lin, acoperind aleile parcului cu un covor multicolor. Veverițele jucăușe, cu codița
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cred că mi-ar plăcea să fiu plantată ! Am plantat sămânța năzdrăvană, am avut grijă de ea și peste doar câteva săptămâni a crescut mare. Am mutat-o apoi în grădină, împreună cu suratele ei. În scurt timp, răsfățată de razele blânde ale soarelui, și-a deschis o floare frumoasă, de culoarea aurului, cu un parfum diafan. Floarea năzdrăvană era cea mai mare și mai minunată dintre toate și îmi făcea plăcere să o îngrijesc. Ne uimea pe toți cu frumusețea ei
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
căpătase nunțe trandafirii. Mărețul astru a mai trimis câteva raze printre norii pufoși ca vata, apoi a dispărut de tot. Bolta era acum de culoare unui toporaș fumuriu. Ce minunat! Pasărea s-a uitat la mine cu ochii mari și blânzi, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. A zburat apoi pe deasupra capului meu. − Vrei să vii cu mine? Poate ar trebui să plecăm, mi-a șoptit ea. Aș fi vrut să mai stau în acel loc fermecător, dar se
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
părinților prin ce aventuri am trecut, mi-am zis: N-o să uit acest vis ciudat cât voi trăi! Mirajul naturii Elena Roșu Rumeneala zorilor înflorea discret pe cerul răsăritului. Soarele țesea scări de văpaie pe undele pârâiașului de munte. Lumina blândă învăluia natura ca într-o vrajă. Mă apropiam de Mânăstirea Agapia cu privirea îmbătată de coloritul divers al câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de fotbal, handbal sau polo. Tot el m-a introdus în tainele sportului. Având un talent aparte pentru creat și spus povesti, bunica Getuța mă captivează întodeauna cu basmele înventate de ea. Părul tuns scurt, ochii căprui ca frunzele toamnei, blânzi ca ai unei căprioare, buzele cărnoase întregesc chipul unei persoane care îmi este foarte dragă. Rămasă de curând singură, bunica mă sună în fiecare seară să vadă ce am făcut peste zi. Am stat de vorbă cu ea minute întregi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pupitru... Căpitanul Jack se trânti pe cel mai apropiat scaun disponibil. Bărbatul înalt avea o prestanță care aducea mai mult cu aceea a unui judecător sau a unui avocat barosan decât a unui polițist. Îmi amintea de preotul ăla luteran blând, prieten cu tata până când Bund-ul a fost calificat drept subversiv. Polițistul de lângă mine îmi șopti: — Locotenentul Millard. Adjunctul de la Omucideri, dar de fapt adevăratul șef. Un suflet mare. Am dat din cap a încuviințare și l-am ascultat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lat. Băusem mult prea mult. La un moment dat, către zori, m-au trezit niște sunete ciudate, care răzbăteau prin pereți. Am ciulit urechea, încercând să le deslușesc, și am distins hohote de plâns, urmate de vocea lui Kay, mai blândă și mai gravă decât o auzisem vreodată. Hohotele se întețiră, apoi se transformară în scâncete. Mi-am tras perna peste urechi și m-am silit să adorm la loc. CAPITOLUL ȘASE Am moțăit în cea mai mare parte a timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
străzii. Am coborât și ne-am îndreptat spre ei. Cei patru și-au vârât mâinile în buzunare și și-au încrucișat picioarele, executând mișcările de dans tipice pentru borfașii din lumea întreagă. — Poliția, am spus eu. Pupați peretele frumușel și blând. Au luat poziția pentru percheziție, cu mâinile deasupra capului, lipite de perete, și picioarele depărtate. Lee s-a ocupat de cei doi din dreapta. Albul mormăi: — Ce mama dra’... Blanchard? — Gura, căcatule! i-o tăie Lee și începu să-l percheziționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
reconstituire? ceru Millard. — În funcție de analize, da, bineînțeles. Iată ce știu sigur: nu era însărcinată, nu a fost violată, dar a avut contact sexual liber consimțit în ultima săptămână sau cam așa ceva. I s-a administrat ceea ce voi denumiți o biciuire blândă tot în ultima săptămână: urmele de pe spinare sunt mai vechi decât tăieturile din față. Iată ce cred eu că s-a-ntâmplat. Cred că a fost legată și torturată cu cuțitul între treizeci și șase și patruzeci și opt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trebuit să mă uit în altă parte, iar el mi-a spus: — Bucky, ascult-o pe Kay. Știam eu c-o să trag cândva foloase de pe urma banilor pe care i-am plătit ca să meargă la colegiul ăla. Vocea lui Kay era blândă și răbdătoare. — E o prostie să emiți teorii așa, de amorul artei, dar o să-ți spun părerea mea - dacă mănânci ceva și te calmezi. — Dă-i drumul, doamnă profesoară. — Ei bine, e doar o presupunere, dar s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
patrulată de oamenii șerifului, așa că, probabil, funcționau cu aprobarea lor - la un anumit preț. Dar nu jurisdicția mă preocupa pe mine în timp de mergeam spre Valley. Mă gândeam la femeile împreunate cu femei. Nu la lesbiene, ci la fetele blânde cu comportament dur, cum erau cele pe care le obțineam ca premiu pentru meciurile câștigate. Cum rulam pe Cahuenga Pass, am încercat să le împerechez una cu alta. Dar nu-mi aminteam decât trupurile lor și mirosul de alifie camforată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Aproape tot contingentul secției vedeam înghesuit într-un coridor scurt, care dădea în camera de interogatoriu. Fiecare persoană se chinuia să arunce o privire prin fereastra-oglindă a cămăruței din mijloc, de pe partea stângă. Din difuzorul agățat pe perete răsuna vocea blândă și convingătoare a lui Russ Millard. L-am împuns cu cotul pe un polițist din apropiere. — A mărturisit? Omul clătină din cap. — Nu. Millard și partenerul lui aplică tactica aia cu polițistul bun și polițistul rău. — A recunoscut c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în rochie mulată dansându-mi înaintea ochilor minții. Nu. Dar tu? Uitându-se pe geamul-oglindă, Lee spuse: — Nu, dar am promis că-l înhățăm pe ticălos și asta rămâne valabil. Issuse, uită-te la Harry! Asta am și făcut. Bâlbâitul blând, manierat, se învârtea în jurul mesei de interogatoriu, răsucind în mâini o bâtă cu cap de metal, pe care o trântea cu putere în masă de fiecare dată când trecea prin dreptul Roșcatului. „Trosc!“ se auzi de mai multe ori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
continuat cu întrebările, neștiind în ce direcție s-ar putea îndrepta conversația. — Ești lesbi? Era Betty lesbi? Ești o clientă obișnuită a barurilor pentru lesbiene? — Bleichert, încetează! mi-o tăie Millard. Lorna se aplecă în față, îl apucă pe polițistul blând, patern, și-l îmbrățișă cu putere. Russ se uită la mine și își coborî încet mâna cu palma întinsă, ca un dirijor care-i cere orchestrei să se oprească. Cu mâna liberă mângâie fata pe creștet, apoi îi făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să-mi ostoiesc tremurul. Madeleine alunecă ușor de sub mine. — Dulceață, te simți bine? Imaginea cu șerpii îmi trecu iar prin fața ochilor. Madeleine mă gâdilă. M-am răsucit și am privit-o, ca să alung vedenia care mă bântuia. — Zâmbește-mi. Fii blândă și dulce. Madeleine îmi oferi un zâmbet larg. Rujul ei roșu, întins, îmi aminti de rânjetul Daliei. Am închis ochii și am îmbrățișat-o strâns. Ea mă mângâie pe spate cu blândețe. — Bucky, ce s-a-ntâmplat? Mi-am ațintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui Harry Sears. — Ești un mincinos nenorocit! Avocatul militar se ridică în picioare. Dulange începu să se vaite: — Îl vreau pe Johnnie! Russ îi spuse căpitanului: — Să-l aduci înapoi peste șase ore. Apoi mi-a zâmbit. Era cel mai blând zâmbet al lui pe care îl văzusem vreodată. • • • Așa că am plecat cu șannse jumătate-jumate, înclinând spre 75 25 la sută. Russ s-a dus să predea raportul și să trimită o echipă de criminaliști care să caute urme de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
T. GILFOYLE, apoi am urcat la etaj. Am sunat la ușă. Dinăuntru se auzea muzică. M-am uitat pe singura fereastră a fațadei și am dat de un întuneric beznă. Apoi de dincolo de ușă se auzi o voce bărbătească și blândă: — Da? Cine e? — Poliția din Los Angeles, domnule Gilfoyle. În legătură cu Elizabeth Short. Fereastra se lumină, iar muzica amuți. Îmi deschise un bărbat înalt și durduliu, cu ochelari fumurii, care mă invită înăuntru. Tipul era imaculat. Purta o cămașă sport vărgată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]