KorAP: Find »[drukola/base=bunic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...310 311 312 ...528 >

13,186 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

pe coridoarele goale. Pe la jumătatea lui octombrie, Annabelle Îi scrise o a doua scrisoare, mai scurtă decât prima. Între timp Îi telefonase lui Bruno, care nu avea, nici el, vești de la frate-său; știa doar că Michel Îi telefona regulat bunicii, dar că probabil nu va veni s-o vadă Înainte de Crăciun. În noiembrie, Într-o seară, ieșind de la un seminar de analiză, Michel găsi un mesaj la avizierul căminului. Mesajul era formulat astfel: „Telefonează la mătușa Marie-Thérèse. URGENT.” De vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
fi la sfârșitul vacanței? Bruno Își mai turnă un pahar de vin; Începea să-i fie foame și fu puțin surprins când fratele său Îi răspunse, cu o voce obosită: — Huxley făcea parte dintr-o mare familie de biologi englezi. Bunicul lui era prieten cu Darwin și a scris mult În apărarea tezelor evoluționiste. Tatăl său și fratele său Julian erau și ei biologi renumiți. E o tradiție englezească, de intelectuali pragmatici, liberali și sceptici, foarte diferită de cea franceză din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
avea să devină, pentru ea Însăși ca și pentru ceilalți, o sursă de suferință și de nefericire. Prin urmare, trebuia să-și distrugă trupul. O pendulă de lemn cu aspect masiv depăna cu zgomot secundele; mama ei o avea de la bunică-sa, când se măritase o avea deja, era mobila cea mai veche din casă. Adăugă puțin zahăr. Atitudinea ei era departe de a fi o acceptare, viața i se părea o glumă proastă, o glumă inacceptabilă; dar, inacceptabilă sau nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

să vii cu noi la cârciumă, Iris ? spune Eamonn. — În seara asta nu. Zâmbește, și chipul îi e luminat de luminițele de basm. Noapte bună, Samantha. Noapte bună, Nathaniel. — Noapte bună, mamă. — Noapte bună, Eamonn. — Noapte bună, Iris. — Noapte bună, bunicule, zic. O spun automat, fără să-mi dau seama ce spun. Rămân împietrită, cu sângele ridicându-mi-se în obraji de jenă, sperând că nu s-a prins nimeni. Dar Nathaniel se răsucește încetișor spre mine, amuzat la culme. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

Mă ridic de pe canapea, fără ca ei să Întoarcă măcar capul. Ies În hol și iau cutia de carton pe care am adus-o cu mine. Apoi ies pe ușa laterală, ciocănesc În ușa de la clădirea anexă și o deschid precaută. — Bunicule ! Bunicul e tatăl mamei mele și stă cu noi de cînd s-a operat la inimă, acum zece ani. În vechea casă din Twickenham avea doar un dormitor, dar casa asta e mai mare, așa că are propria lui anexă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ridic de pe canapea, fără ca ei să Întoarcă măcar capul. Ies În hol și iau cutia de carton pe care am adus-o cu mine. Apoi ies pe ușa laterală, ciocănesc În ușa de la clădirea anexă și o deschid precaută. — Bunicule ! Bunicul e tatăl mamei mele și stă cu noi de cînd s-a operat la inimă, acum zece ani. În vechea casă din Twickenham avea doar un dormitor, dar casa asta e mai mare, așa că are propria lui anexă de două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
o mică bucătărioară, pe una din lateralele casei. E așezat În fotoliul lui preferat, de piele, la radio se aude muzică clasică, și În fața lui, pe jos, sînt vreo șase cutii de carton pline cu tot felul de chestii. — Bună, bunicule, zic. — Emma ! Ridică privirea și i se luminează fața. Fata mea, scumpă și dragă. Vino-ncoa’ ! Mă aplec și Îl pup, iar el mă strînge tare de mînă. Are pielea uscată și rece, și părul chiar mai alb decît Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
iar el mă strînge tare de mînă. Are pielea uscată și rece, și părul chiar mai alb decît Îl avea ultima oară cînd l-am văzut. — Ți-am mai adus niște batoane de ciocolată Panther, spun, arătînd spre cutia mea. Bunicul e Înnebunit după batoanele energizante de ciocolată Panther, la fel ca toți amicii lui de la clubul de bowling, așa că, de fiecare dată cînd trec pe la el Îi duc o cutie Întreagă. — Îți mulțumesc, scumpete, spune el radios. Ești o fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
o cutie Întreagă. — Îți mulțumesc, scumpete, spune el radios. Ești o fată foarte bună, Emma. Unde să le pun ? Ne uităm amîndoi neajutorați În jur, la camera plină de troace. — Ce-ar fi să le pui acolo, În spatele televizorului ? spune bunicul În cele din urmă. Îmi croiesc cu greu drum prin cameră, trîntesc cutia pe jos, după care mă Întorc la el, avînd grijă să nu calc pe ceva. — Fii atentă, Emma, zilele trecute am citit un articol dintr-un ziar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
vioi ca de nevăstuică. Sper că nu circuli cu transportul public seara, da ? — Ăă... nu prea, spun, Încrucișîndu-mi degetele la spate. Doar așa, cînd și cînd, dacă trebuie neapărat... — Scumpa mea, te rog eu mult, nu mai face asta ! spune bunicul, destul de agitat. Cică metroul e plin de adolescenți cu glugă, care odată scot la tine briceagul. Tot felul de bețivani, care aruncă cu sticle și-și scot ochii unul altuia... — Ei, nu e chiar așa... — Emma, nu merită riscul ! Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
unul altuia... — Ei, nu e chiar așa... — Emma, nu merită riscul ! Mai bine iei taxiul. SÎnt destul de sigură că, dacă l-aș Întreba cam cît crede că e prețul unei călătorii cu taxiul, ar zice că e cinci șilingi. Serios, bunicule, am grijă, spun ca să-l liniștesc. Și iau taxiul, destul de des. CÎteodată. Cam o dată pe an. — Oricum. Ce sînt toate astea ? Întreb, pentru a schimba subiectul, și bunicul oftează din rărunchi. — Maică-ta a făcut săptămîna trecută curat În pod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
prețul unei călătorii cu taxiul, ar zice că e cinci șilingi. Serios, bunicule, am grijă, spun ca să-l liniștesc. Și iau taxiul, destul de des. CÎteodată. Cam o dată pe an. — Oricum. Ce sînt toate astea ? Întreb, pentru a schimba subiectul, și bunicul oftează din rărunchi. — Maică-ta a făcut săptămîna trecută curat În pod. Și m-am apucat să aleg ce e de aruncat și ce e de păstrat. — Pare o idee foarte bună. Mă uit la maldărele de lucruri de pe jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
e de păstrat. — Pare o idee foarte bună. Mă uit la maldărele de lucruri de pe jos. Astea sînt de aruncat ? — Nu ! Astea le păstrez. Le acoperă cu mîna, protector. — Și unde sînt cele de aruncat ? Urmează cîteva clipe de tăcere. Bunicul Își ferește privirea. — Bunicule ! Nu se poate, trebuie să arunci măcar o parte din chestiile astea ! exclam, făcînd eforturi să-mi Înăbuș rîsul. N-ai nevoie de toate tăieturile astea din ziare, de acum o mie de ani. Și asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
o idee foarte bună. Mă uit la maldărele de lucruri de pe jos. Astea sînt de aruncat ? — Nu ! Astea le păstrez. Le acoperă cu mîna, protector. — Și unde sînt cele de aruncat ? Urmează cîteva clipe de tăcere. Bunicul Își ferește privirea. — Bunicule ! Nu se poate, trebuie să arunci măcar o parte din chestiile astea ! exclam, făcînd eforturi să-mi Înăbuș rîsul. N-ai nevoie de toate tăieturile astea din ziare, de acum o mie de ani. Și asta ce e ? Mă Întind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de toate tăieturile astea din ziare, de acum o mie de ani. Și asta ce e ? Mă Întind peste tăieturile din ziare și extrag o mingiuță veche, cu elastic. Asta sigur e de dat la gunoi. — E mingiuța lui Jim. Bunicul Îmi ia mingiuța din mînă, și privirea i se Îmblînzește. Un băiat foarte bun, Jim. Cine era Jim ? zic mirată. N-am auzit În viața mea de nici un Jim. E vreun prieten de-al tău ? — Ne-am Întîlnit la bîlci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Îmblînzește. Un băiat foarte bun, Jim. Cine era Jim ? zic mirată. N-am auzit În viața mea de nici un Jim. E vreun prieten de-al tău ? — Ne-am Întîlnit la bîlci. Am petrecut toată după masa Împreună. Aveam nouă ani. Bunicul Întoarce mingiuța pe toate fețele, Între degete. — Și... v-ați Împrietenit ? — Nu l-am mai văzut niciodată. Clatină din cap visător. Dar n-am uitat niciodată ziua aia. Problema cu bunicul e că el nu uită nimic niciodată. — Bine atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Am petrecut toată după masa Împreună. Aveam nouă ani. Bunicul Întoarce mingiuța pe toate fețele, Între degete. — Și... v-ați Împrietenit ? — Nu l-am mai văzut niciodată. Clatină din cap visător. Dar n-am uitat niciodată ziua aia. Problema cu bunicul e că el nu uită nimic niciodată. — Bine atunci, ce zici de felicitările astea de Crăciun ? spun, scoțînd un teanc de felicitări. — Nu arunc niciodată felicitările. Mă privește lung. CÎnd o sa ajungi la anii mei... cînd oamenii pe care i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ai iubit Încep să dispară, unul cîte unul... vrei să te agăți de orice lucru care Îți amintește de ei. Oricît de mic ar fi. — Înțeleg, zic, mișcată. Iau cea mai apropiată felicitare, o deschid și Îmi cade efectiv fața. Bunicule ! Asta e de la Smith’s Electrical Maintenance, 1965. — Frank Smith a fost un om foarte cumsecade... Începe bunicul. Nu ! Arunc felicitarea, cu aer hotărît, pe jos. Asta merge la gunoi. Și nu ai nevoie nici de asta de la... Deschid următoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de ei. Oricît de mic ar fi. — Înțeleg, zic, mișcată. Iau cea mai apropiată felicitare, o deschid și Îmi cade efectiv fața. Bunicule ! Asta e de la Smith’s Electrical Maintenance, 1965. — Frank Smith a fost un om foarte cumsecade... Începe bunicul. Nu ! Arunc felicitarea, cu aer hotărît, pe jos. Asta merge la gunoi. Și nu ai nevoie nici de asta de la... Deschid următoarea felicitare. Southwestern Gas Supplies. Și n-ai ce face nici cu douăzeci de numere vechi din Punch. Le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-te, Somnorilă ! E momentul să deschidem cadourile. — A, da, zic, trezindu-mă la realitate. OK. Mă duc să-l aduc pe al meu. În clipa În care mama deschide pachetul cu camera video, de la tata, și cel cu portofelul de la bunicul, sînt surescitată la maximum. Sper din suflet ca mamei să-i placă darul meu. Nu arată cine știe ce, spun Întinzîndu-i plicul roz. Dar, atunci cînd Îl vei deschide... — Ce poate fi ? spune mama, curioasă. Deschide plicul, apoi felicitarea Înflorată și rămîne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
spune mama, curioasă. Deschide plicul, apoi felicitarea Înflorată și rămîne cu ochii la ea. Vai, Emma ! — Ce e ? spune tata. — O zi la spa ! spune mama Încîntată. O zi Întreagă, În care să fiu răsfățată. — O idee foarte bună, spune bunicul și mă bate ușor pe mînă. Tu ai mereu idei foarte bune pentru cadouri, Emma. Îți mulțumesc mult, draga mea. Foarte frumos din partea ta ! Se apleacă și mă pupă și simt că mi se Încălzește sufletul. Ideea mi-a venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cu trenurile care Întîrzie, pot pleca la patru. Nu mai am decît o oră și jumătate de calvar. Și poate ne uităm la televizor sau ceva de genul ăsta... — Tare mult aș vrea să știu la ce te gîndești, spune bunicul, mîngîindu-mă pe mînă, cu un zîmbet, iar eu ridic ochii, ușor vinovată. — Ăă... la nimic, spun și mă sforțez să surîd. Sincer, nu mă gîndeam la absolut nimic. CINCI Oricum, nu contează, pentru că foarte curînd am să-mi obțin promovarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
analiza și În acest domeniu... Cred că avem deja o imagine de ansamblu a situației, spune Paul. Ce părere aveți ? Tot acest timp, mi-am adunat curajul să le spun părerea mea, iar acum trag aer În piept adînc. — Știți, bunicul meu e mort după batoanele Panther ! spun. Toată lumea se răsucește pe scaun spre mine, și simt că-mi ia brusc foc fața. — M-am gîndit că aș putea... Înghit În sec. Aș putea să-l Întreb ce părere are... — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
pe scaun spre mine, și simt că-mi ia brusc foc fața. — M-am gîndit că aș putea... Înghit În sec. Aș putea să-l Întreb ce părere are... — Nu te supăra, Emma, spune Connor, cu un zîmbet aproape condescendent, bunicul tău nu prea e În segmentul de public țintă care ne interesează pe noi ! — În afara cazului În care n-a Început de foarte tînăr, se bagă și Artemis În propoziție. Mă fac ca sfecla și mă simt ditamai proasta, motiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de ciocolată Panther nu merge bine pe piață, ar trebui să renunțăm definitiv la el. E evident că e un copil problemă. Mă uit la ea intrigată. Nu pot să scoată de pe piață batonul Panther ! Ce-o să-și mai ia bunicul cu el cînd se duce la popice ? — O totală rebranduire, o readecvare la cerințele consumatorului, ar fi, pe de altă parte, destul de costisitoare... Începe cineva. — Nu sînt de acord. Artemis se apleacă puțin În față. Dacă dorim să maximizăm inovația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]