7,817 matches
-
58; cf. Nyberg, 1931, pp. 29 sqq.; Boyce, 1975a; pp. 229 sqq.), pe doctrina celor două principii și a celor trei timpuri. Creația lumii, revelarea Bunei Religii și transfigurarea finală prin reînnoirea existenței sunt cele trei momente esențiale ale vieții cosmice. Despre cele trei faze care caracterizează aceste momente nu se vorbește decât În textele de limbă pahlavi, care le denumesc bundahișn „creație”, gum¶zișn „amestec” (al celor două Spirite) și wiz³rișn „separare” (a celor două Spirite). Faza amestecului este marcată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îl inventează, prin atotcunoașterea sa, pentru a distruge principiul malefic Într-o perioadă predeterminată, care, prin natura sa, este În mod necesar limitată (Zurw³nxe "Zurwa>n" ș kan³rag½mand, „Timp limitat”) la 12 000 de ani (anul m¶n½g sau eonul cosmic), ca, de altfel, și spațiul. Timpul este limitat de creație; Înainte și după această perioadă limitată - adică, Înainte și după amestec - există Timpul nelimitatxe "Timpul nelimitat" (Zurw³n ș akan³ragxe "Zurwa>n ș akana>rag"), În care cele două principii opuse
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
184 sqq.; Shaked, 1971), sub influența gândirii grecești, platoniciene și, mai ales, aristotelice (Zaehner, 1961, pp. 200 sq.). Cu toate acestea, rămâne una dintre cele mai originale și caracteristice doctrine ale zoroastrismului. În primii trei mii de ani ai anului cosmic, creația este concepută inițial ca o stare m¶n½g și abia apoi se trece În starea g¶tșg, al cărei rod și manifestare este. Ohrmazdxe "Ohrmazd" este singurul care deține o creație ce reușește să ajungă În starea g¶tșg
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
G½patș³hxe "Go>patșa>h" (Christensen, 1932, pp. 53 sq., Gnoli, 1980, pp. 20 sq.; 1985) care locuiește pe malul fluviului D³yt³ (cf. supra) etc. 4. Soteriologia și escatologiatc "4. Soteriologia și escatologia" Toată viața care se desfășoară În marele eon cosmic de 12 000 de ani este un fel de istorie sacră - de la creația spirituală la cea materială și la transfigurarea vieții ființei Într-o nouă existență, devenită minunată, luminoasă și perfectă prin nimicirea Răului. Această reînnoire a existenței este fraș½-kereti
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a creației: bundahișn, gum¶zișn, și wizarșșn (cf. supra, subcapitolul 2.2) și marile perioade caracterizate de venirea Primului Omxe " Om", a lui Zoroastruxe "Zoroastru" și a Salvatorului final (cf. Molé, 1963, pp. 484. sq.); așa cum oricare ciclu al eonului cosmic durează trei mii de ani. Tocmai În ultimii trei mii de ani există trei saoșyant activi: Ukhșyat-eretaxe "Ukhșyat-ereta", „cel care face să crească Adevărul” (În limba pahlavi, Uședar), Ukhșyat-nemahxe "Ukhșyat-nemah", „cel face să crească venerația” (În limba pahlavi, Uș¶darxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Diversitatea comportamentelor persanilor În comparație cu obiceiurile grecești era consemnată scrupulos și explicit și, de multe ori, lămurită, chiar prin recurgerea la doctrinele specifice, Înrădăcinate În tradiția religioasă iraniană, cu puternicul ei ritualism și cu preocuparea constantă de a nu vătăma ordinea cosmică și ființele: lucruri, animale, oameni. Acestea sunt rodul puterii creatoare divine și replici - se poate spune așa - pe pământ ale modelelor spirituale și cerești. Cosmosul, În convingerea credinciosului zoroastrian, este În Întregime manifestarea grandioasă a puterii imense a celui care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai caracteristic al sacrului și al regalității sacre ulterioare constă În apărarea acelei valori fundamentale pe care indienii o numeau •ta(iar iranienii afq³), care se traduce prin „adevăr”, dar care are, de fapt, o semnificație mult mai amplă: „ordine cosmică, rituală, morală, bazată pe dispunerea corectă a fiecărui element component” (cf. Dumézil, 1997, p. 61). Zeul Varuñaxe "Varun{a" Îndeplinește această funcție de bază Într-un mod Întunecat și amenințător, care Îl Înspăimântă pe credincios și Îl determină să implore Îndurare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu Varuna. Și după cum Varuna primește epitetul de urucakÌas-, „cel care vede din depărtare”, la fel și Ahuramazd³ primește epitetul identic de vourou.caș³ni-: ascuțirea vederii este, Într-adevăr, instrumentul cu care vede și judecă purtarea tuturor oamenilor În raport cu ordinea cosmică pentru apărarea căreia este menit. Stelele Îi sunt iscoade, iar soarele este ochiul său. Alături de Ahuramazd³xe "Ahuramazda>"-Varuna, reapare În Iranul postgathic și partenerul său antic, zeul „contractului”, Mitraxe "Mitra". Reapare Într-o formă, fără Îndoială, mult mai războinică decât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca o reiterare a sacrificiului primordial În care Își are originea toată realitatea: această reiterare nu are totuși semnificația unei simple celebrări și amintiri, ci este un act care, prin natura sa, are puterea de a Întări și păstra Întregul cosmic. Dar concepția implică obligatoriu faptul că jertfa sângeroasă, În forma sa inițială și mai coerentă din punct de vedere ideologic, este reprezentată de jertfa umană. În India, Încă de la mărturiile cele mai vechi jertfa umană nu mai apare ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
același sens); 10) termenul rus ra¹, „paradis”, corespunde avesticului ray-, „beatitudine”. La fel de interesant este și faptul că anumiți termeni slavi au legături etimologice cu numele proprii ale divinităților iraniene: rusescul mir, „pace”, cu avesticul mithra (zeul care domnea asupra ordinii cosmice și asupra relațiilor corecte dintre oameni); termenul din rusa veche jadrú; „puternic, rapid”; cu avesticul indra(zeul războiului); rusescul svobod’, „liber”, cu Sabàzios (zeu identificat cu Dionysosxe "Dionysos" de diferite populații de la răsărit de Grecia). Faptul că aceste congruențe Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Isrutisxe "Isrutis", pentru a deveni asemănători lui În Înțelepciune (Gimbutas, 1974). Perechea Diëvas-Vëlinas este deci comparabilă cu cei doi zei suverani din panteonul vedic, Mitraxe "Mitra" și Varuña: unul solar, celălalt nocturn; binevoitor unul, celălalt amenințător, unul apărător al ordinii cosmice imutabile (să ne gândim la cultul lui Diëvas și la anotimpuri), celălalt expert În practici magice Înfricoșătoare și având o Înțelepciune Întunecată. Știm de la Simon Grunau că prusacii aveau un zeu, Patolloxe "Patollo", reprezentat ca un bătrân cu Înfățișare lugubră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
predicau druizii din vremea lui Cezar -, ci extinde aceste treceri la animale și la ceea ce noi numim obiecte inanimate. Așadar, s-ar putea crede că, dimpotrivă, s-a operat o cenzură asupra izvorului lui Cezar, reducând o metempsihoză cu adevărat cosmică la dimensiuni mai „raționale” și, În consecință, mai acceptabile pentru cultura clasică. Mai mult, va trebui să subliniem faptul că, după toate probabilitățile, obiceiul de a tăia capetele nu exista doar În religia celtă, ci era mai degrabă supraviețuirea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
important al jertfirii Omului Primordial (cf. Rig-Veda, X, 9) În ale cărui membre Își au originea toată realitatea fizică, socială și morală; iar unii cercetători sunt de părere că, În lumea indo-europeană, jertfele umane reproduc tocmai această jertfă primordială și cosmică. O confirmare indirectă provine din cultura iraniană care cunoștea și practica sacrificiul uman, iar În această privință avem mărturii numeroase. De exemplu, știm de la Herodot (VII, 114) că Xerxes, În timpul traversării Traciei, ajuns la râul Strimon, pune să fie Îngropați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Odin i-a adunat ca să fie alături de el În ziua Catastrofei Finale ( În limba nordică antică, Ragnarok, propriu-zis „destinul zeilor”, transformat apoi În Ragnarøkkr, „amurgul zeilor”), când forțele răului se vor arunca În luptă pentru a distruge zeii și ordinea cosmică guvernată de aceștia. Despre acest lucru, care va Începe cu o perioadă de depravare morală a oamenilor, se vorbește pe larg În Völospá: Frații se vor lupta și se vor ucide, 45 rudele vor rupe legăturile de sânge, se vor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sale și care deține astfel legături cu moartea: corespondentul său german este Odin. Mithraxe "Mithra", dimpotrivă, este personificarea legământului, Înțeles desigur nu În sens notarial, ci ca pe respectul religios și conformarea fiecăruia la rolul avut În viață; astfel ordinea cosmică este salvată (vedică, •ta-, avestică, aș³-). Acest al doilea zeu al primei funcții este reprezentat În lumea germană de Tyrxe "Tyr", al cărui nume Înseamnă, probabil, „cel divin, ceresc” (adică, *deiwos). În interpretatio Romana, după cum am văzut deja, acesta este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al adunării”. Dumézil consideră că de aici a pornit transferul acestui zeu din sfera sacră În cea militară. Acest argument este, fără Îndoială, fondat; se pare Însă că există un motiv mai general și mai profund. Zeul care patronează ordinea cosmică nu ar avea o importanță prea mare dacă nu ar fi capabil să impună cu forța respectarea acestei ordini și să-l pedepsească pe cel care o Încalcă; aceasta presupune o „militarizare” progresivă a zeului. Este exact ceea ce i s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rămâne totuși incertă. Informații mai sigure există, datorită unor mărturii textuale mai ample, În legătură cu divinitățile minore din epoca medievală. Ne putem referi imediat la Lokixe "Loki", pentru importanța pe care o are În punerea În mișcare a evenimentelor de importanță cosmică. Lokixe "Loki" este un personaj Înzestrat cu o mare inteligență și multă Îndemânare, dar scopul tuturor acțiunilor sale este răul. Nu se Încadrează În nici una dintre cele trei funcții, pentru că nu intenționează să Întreprindă vreo activitate pozitivă. Deși Îi frecventează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
până la organizarea unui banchet pentru a-i Învrăjbi pe vestiții războinici Cúchulainnxe "Cúchulainn", Loegairexe "Loegaire" și Conallxe "Conall". Dar Bricciu rămâne o ființă umană, nu are puterile supranaturale ale unui zeu, iar relele pe care le provoacă nu au dimensiune cosmică, așa cum se Întâmplă În cazul lui Lokixe "Loki". Punctul culminant al carierei negative a lui Lokixe "Loki" este uciderea lui Baldrxe "Baldr". Acesta, fiul lui Odin și al lui Friggxe "Frigg", este una dintre figurile exclusiv pozitive: este frumos, bun
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atributele divine 129 5. Nemurirea zeilor 130 6. Limitele concepției despre divin 135 4. Panteonul 137 1. Formarea panteonului 137 2. Numele zeilor 138 3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotale 138 4. Politeismul și regatele divine 139 5. Triada cosmică 141 6. Triada astrală 143 7. Alți zei de seamă sau foarte venerați 145 8. Zeii naționali Marduk și Assur 146 9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați 148 5. Lumea și omul 152 1. Crearea lumii (cosmogonia) 152
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sectorial al zeilor micenieni 268 3. Secolele Întunecate și moștenirea transmisă 271 Bibliografie 272 Religia greacă (Paolo Scarpi) 275 1. Vârsta arhaică 275 1. Persistențe miceniene și inovații 275 2. Hesiod și influențele orientale 280 3. Forme divine și ordine cosmică 281 4. Formele mitului și „vremea dinainte” 288 2. Epoca Polisului 290 1. Critica mitului și nașterea logosului 290 2. Autonomia și unitatea religioasă a cetăților 292 3. Cultul 293 4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetății 301 3. Dinamici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fixa destinul neamului pe un făgaș istoric, creator. În viziunea lui, poezia este altceva decât literatura, pe care o caracterizează prin artificialitatea și estetismul unei conștiințe căzute, pe când poezia e un mod de existență, o etică a participării la cosmic și la universalele divine. Perspectiva mistică face din sacrificiu o cale de cunoaștere și din poezie soluția identificării cu obiectul liric care este divinitatea. Goticul moldovenesc ar concentra asumarea existenței în proximitatea morții, vitalismul orgiastic, refuzul esteticii de pe o poziție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
20; cf. Gn 5,29), și deci cel mai potrivit să-și asume acest rol. Povestirea încearcă să răspundă la o întrebare fundamentală apărută în epoca exilului: în ce condiții poate supraviețui universul? Cine sau ce va împiedica o catastrofă cosmică în să stare trimită lumea în neant? Pentru cel care percepe analogia dintre potop și exil, întrebarea capătă o conotație suplimentară și devine: „Oare vom trăi un sfârșit al lumii la fel ca acela al distrugerii Ierusalimului, jefuirii templului și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
trei autori ai cărții madrilene. Se desprinde însă și răzbate mai puternic, prin timbrul autentic și prin specificul dramatic și mistic, mesajul particular al lui P. din ciclul Icoane de dor. Există, de asemenea, atât ca atitudine lirică și revelație cosmică a sonurilor, cât și ca definire a cadrului spiritual mereu reevaluat, destule elemente și sintagme eminesciene încorporate. Pe de altă parte, valențele unor prelucrări nuanțate ale motivelor populare se impun în Cântece din fluier (1960), prima carte personală din exil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
și-a limpezit cântarea, iar simbolurile sunt clar sensibile. Metafora drumului inițial s-a revelat în lăuntricul drum, valențele mioriticului se axează exclusiv pe metafizic, nota religioasă a cântecului se descifrează în semnificațiile implicate în răstignire, jertfă și renaștere spirituală, cosmicul se transformă din peisaj în rost, în destin stelar al ființei, moartea e doar adormire. Poetul damnat pare că se transformă chiar în cântec, tinde spre reculegere și meditație, ceea ce îl determină să renunțe la discursivitatea narativă și la descriptivismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
44), ea devine suprema formă a identității obținute prin limită. Aici nu este vorba deci de tristețea mărginirii, ci, dimpotrivă, de satisfacția unei împliniri. Dacă în orice sferă există o beție a limitei, atunci în ființa parmenidiană, această uriașă monadă cosmică, este vorba de însăși bucuria finitului celebrată la scară cosmică. Se vorbește îndeobște despre proasta întâlnire pe care grecii au avut-o cu infinitul. Acest lucru nu se referă, desigur, la faptul că ei nu ar fi avut capacitatea de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]