11,041 matches
-
interviu. N-am răspuns, am povestit viața și lucrurile așa cum s-au petrecut În legătură cu Întrebarea respectivă. Datorită Domnului Constantin Severin materialul a fost scris, altfel stătea În necunoscut. Întors acasă am de bătut articolele cu viața mea, apărute În ziarul Cotidianul, pagina de Transilvania. Fiul meu m-a sfătuit să public material mai amestecat. Uniunea Scriitorilor a scos o nouă revistă, „Drama”, anume pentru piesele de teatru. Să vedem ce noroc va avea piesa mea la care am lucrat. Azi, pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
tema eroilor mei, Într-o epocă de totală batjocură a curățeniei femeii și a copiilor abandonați. Asta mi-e bucuria și teama. Mă bucur că vă scriu și vă Întreb, mi-au apărut În suplimentul ARTE, LITERATURA % IDEI a ziarului Cotidianul, corespondența mea cu Blaga și Comarnescu, urmând cea cu C. Noica, să v-o trimit Dv. și dlui Severin? Trebuie s-o trimit ca pachet, cine merge la poștă după ele? Îmbrățișările mele la toți trei, Ion Olteanu P.S. Rugați
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Dimitriu. Vă Îmbrățișez, Ion Olteanu 28 Craiova, 25 febr, 2003 Dragi prieteni, Vă scriu câteva gânduri, Întrebându-vă, ați primit, din partea mea 705 plicul mare cu niște note de lectură, semnate de mine, În LA ZI, suplimentul literar al ziarului COTIDIANUL? Eu m-am bucurat că am putut face ceva pentru frumoasa carte „Orașul muzelor”. După cum aflu de la televizor, iarna groaznică a pus stăpânire pe partea de sus a țării? La asta m-am gândit c-ar putea fi cauza tăcerii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lucru și exercițiul necesar al dozării efortului, tot secretul stând În celebrul adagiu nulla dies sine linea, eventual, asociat cu festina lente... , pentru care ați putea da și altora lecții... Îmi pare rău că nu am văzut măcar recenzia din Cotidianul. Vă asigur că ceea ce faceți ar merita recenzii și chiar comentarii mult mai numeroase. Despre domnul Ciopraga am auzit și din alte surse că e Într-adevăr „un domn” - și mai ales un domn care știe să citească și apreciază
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Între prezumția vocației și realitatea Înfăptuirii, Între eul aparent și cel codificat, freatic al interiorității, unde biografia se subminează și se izbăvește prin scris. Chinuitoare zădărnicie, dăruire maladivă față de o himeră? Ne salvează totuși, atât cât se poate, de mediocritatea cotidianului și de mediocritatea din noi Înșine. Scrisul transcende când și când efemerul, translându-l În iluzie. Și datorită lui MRP, a acelei naive fraternizări venite de la Văleni, Înscrisă pe o carte poștală a vremii, „dublul” mă Înlănțuise treptat, impunându-și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nou disc, a unei cărți sau a unui film ce merită interesul. Mi-amintesc unele din frazele sale scăpate neatent, altele Îndelung cântărite. Îl văd, parcă, plimbându-se nerăbdător În fața librăriei unde ne Întâlneam aproape zilnic. Acaparat de atâtea ale cotidianului, avea un fel inimitabil de a se abstrage totuși din zona prea Încărcată și tulbure. Părea neatent și uituc; nu era decât unul dintre efectele imediat vizibile ale unui eficient sistem de selecție și apărare; fără greș În a-și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mynheer avea să revină, adesea, În zilele următoare, la codificata epistolă care Îl evocase și invocase, la „singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz”. Trebuia Începută sărbătoarea cu ierburi amare, pentru „o altă alungare, o altă palmă” a cotidianului? „E obiceiul acestui ciudat teritoriu al sinelui/ să se-ngrijească de niciodată ultimul drum”, Îmi repeta Poeta. Niciodată ultimul, Într-adevăr, pentru cei aleși de destin. Nu, al Marianei Marin nu era ultimul. Zestrea ei nu ruginește. New York, ianuarie 2004
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu aș fi revenit vreodată În Încăperile acelea, cum am făcut-o apoi săptămânal, cred, ani de-a rândul, tot nu aș fi putut uita maldărele de volume fosforescente crescând cu fiecare zi În jurul cărturarului chemat de Poezie. Hăituit de cotidian, Înlănțuit adesea cu pasiune de contingent, locatarul nu avea cum scăpa de fantasmele care Îi tot somau decolarea. „Toate-s la sol și așteaptă ceva... Nu știu de unde mirosul ăsta de mare”, citim În volumul Astre palide, publicat În 1974
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din depărtarea New York-ului, din juriul care l-a onorat pe prietenul meu de-o viață cu premiul de poezie Fundoianu, nume scump amândurora și, sunt convins, tuturor celor pentru care poezia a rămas o formă privilegiată de exilare din cotidian și de asumare și transfigurare, În același timp, a cotidianului, cu deloc puținele exiluri pe care ni le-a tot dăruit. Ca mare poet român și mare poet al exilului, Fundoianu Înnobilează premiul acordat astăzi unui confrate și urmaș care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe prietenul meu de-o viață cu premiul de poezie Fundoianu, nume scump amândurora și, sunt convins, tuturor celor pentru care poezia a rămas o formă privilegiată de exilare din cotidian și de asumare și transfigurare, În același timp, a cotidianului, cu deloc puținele exiluri pe care ni le-a tot dăruit. Ca mare poet român și mare poet al exilului, Fundoianu Înnobilează premiul acordat astăzi unui confrate și urmaș care continuă să scrie și În noul mileniu În limba română
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dintre noi care nu suntem naționaliști, religioși sau Învățați În ale Bibliei? Mult, a răspuns Freud, dacă nu cumva totul... având grijă să nu se aventureze În vreo explicitare. În acest „mult” nu poate fi ignorat, cred, exilul Însuși, cel cotidian și cel de o mai iremediabilă Inițiere. Felul În care invariantul nostru milenar Își regenerează premisele și Își Înnoiește expresia, adică „speranța, cuibărită sub cenușă”, cum spune poetul, și „reaprinsă de suflarea uriașă a visului”, este probabil ceea ce justifică și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
singurele vorbe Înțelepte pe care le tot adăugasem propriilor mele evaluări potrivnice, când m-am decis, târziu, prea târziu, să nu-mi mai pese de nimic, să mă abandonez hazardului, ucigătorului „adevăr” văduvit de artă sau „pământului”, pur și simplu, cotidianului oarecare, indiferent la și străin de fantasmagoriile literaturii. În sfârșit, ultimul citat, din Kafka, o consemnare datată 27ianuarie 1922: „Ciudată, tainică, poate primejdioasă, mântuitoarea alinare a scrisului. Sari deodată din șirul asasinilor”. Cuvinte de-a dreptul provocatoare. Sperasem, cine știe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu ochii și mintea, și inima mascarada coșmarescă a statului totalitar? * Scriitorul militant, de extremă stânga sau dreapta (pentru Umanitate sau pentru Națiune, adică), rămâne un caz neobișnuit Între „tovarășii” săi de drum revoluționar. Himera literaturii, compensând banalitatea și vidul cotidianului, ar fi trebuit să-i ajungă... Este nevoia de „altceva”, mai mult decât literatura Însăși, parte din ne-sațul dezechilibrului din care țâșnește și creația? „Logica” explicație sporește, mai curând, Întrebările. Citatul din Lacou-Labarthe și Jean-Luc Nancy (Mitul Nazist), livrat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
abjecțiile, nedreptățile comise În numele ei. Era perfect informat la ora aceea și chiar mult Înainte, nu doar asupra „erorilor” Partidului, ci și despre Gulag, lagăre, execuții (la fel cum „partea adversă” cunoștea Holocaustul). În plus, avea zilnic În față realitatea cotidianului socialist, marasmul care sufoca tot mai largi părți ale populației, mizeria, frica, demagogia. Să-l fi Îndârjit tocmai farsa pe care o contempla și o trăia zilnic? Ca un bun soldat al Cauzei, sperase, ca și prietenii săi, În perioada
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
olandez” al lui Anatol Vieru: pragmatismul (temperat de scepticism și animat de devoțiune productivă În munca de creație) În relația cu publicul și cu autoritatea, profesionalismul obsesiv, măiestria, ca adevărată marcă a personalității care Își permite, În câmpul trivial al cotidianului, să poarte masca, deloc ipocrită, a negociatorului cordial, modest, dar și sigur pe sine, dar și autoironic. În rândurile și printre rândurile epistolare, ni se Îngăduie să intuim, cred, și nodurile de tensiune. Se vede, anume, ceea ce doar intimii săi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unui adevăr oarecum simplificat sau simplificabil, tratat Într-o formă mai sumară și accesibilă. Scriitorul ieșea din nebuloasa adevărului individualizat pentru a confrunta ceea ce viața Îi oferea, la un pas, chiar dacă pasul trecea, inevitabil, din proximitate, În Istoria de care cotidianul se Înlănțuie. Retrospectiv privind, rezultatele sunt relative, firește. Destui au fost scriitorii care și-au găsit, Într-adevăr, o nouă Înzestrare și misiune, Întregind-o pe cea anterioară, destui au eșuat Într-o ieftină exhibare pamfletară sau În rutina profitabilului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe noptiera din cameră farfuria cu salată orientală și un miros tare de ceapă a umplut camera. «Tacâm să vă aduceți de acasă!», mi-a aruncat asistenta peste umăr.” Tonalitatea se păstrează aceeași și când este vorba de aspecte ale cotidianului din afara spitalului. Iar Încheierea repune o Întrebare care ne readuce, aparent, la o altă realitate și la o altă problematică, dar deloc străine, totuși, nici În trecut, nici astăzi, de acea „Românie profundă” la care s-a referit, cu Înțelegere
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a trecut vremea și ne trec zilele acestei lumi. Baia, Înecul gândacului, micul dejun, fotoliul Baroni, sanctuarul cărților, arșița, visele, străzile, amintirile, monologul cățelușei, bucătăria plutind În brize de scorțișoară și frunze de dafin, nimic morocănos În miraculoasa epopee a cotidianului alert, curentat de umor și inteligență. Farsa, parodia, dar și, mereu invocată, frica („un cap fioros acoperit cu solzi, dar o coadă veselă de șopârlă”) rotesc bâlciul deșertăciunilor. Întrebarea esențială nu lipsește, Însă. „Până unde se poate glumi?”, Întreba Antipa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
decât ieri, limita glumei ascunsă În miturile colective, renăscute și Înmulțindu-se ca ciupercile otrăvite de ploaia apocalipsului. Mai puțin spectaculoasă, dar nu mai puțin importantă: deruta solitarilor, drama care dezarticulează relația afectivă, obturând orizontul, deja atât de tulbure, al cotidianului. „Seninătatea, sâmburele puterii... toleranța și iubirea.” Iată, ne putem Întoarce, oricând, la cartea care ne stă aproape. Scrisul ne-a revelat, mereu, focarul negru, În inima aproapelui și În propria noastră inimă Îmbolnăvită, dar și calea regală a Întoarcerii spre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cuprinde realul materiei. Avem Însă mult prea puține, percepem doar fragmentar și eronat realitatea. Lumea la care accedem este foarte departe de cea reală”... afirma tânărul Blecher și avem, poate, aici, prima explicație a titlului cărții de mai târziu. Întâmplările cotidianului nostru se petrec În „irealitatea imediată”... termenul ar putea numi himera acestei parțialități, nu doar evaziunile fastuoase, disperatele Încercări de a depăși limitarea și fragmentul. „Avem puține simțuri față de marele număr de Însușiri ale corpului. Suntem foarte departe de a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și cu cerul. Cu hazardul și cu destinul. Cu mine Însumi. Cu mine Însumi, desigur. Nu cumva Îmi scriu singur scrisorile, ca să Întrețin regulile jocului? Ființele din mine dialoghează prin destinatarul neverosimil care sunt, amuzându-se să ofere, astfel, combustibil cotidianului? Un joc copilăresc, tenebros. Scenariu crud al naivității, cu lacrimi, Îmbrățișări, râsete, prăbușiri? * Străin, aici? Străin sau Înstrăinat oriunde, până la urmă. Mi-am regăsit obișnuințele. Le port cu mine, oriunde. Partir, c’est rester en même temps... Tocmai a ieșit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mouskouri sau... Johnny Răducanu. „Lecturi” publice multiple În cafenele, biblioteci, case de cultură, cu cele mai variate participări, de la laureatul Nobel Claude Simon până la cei mai agresivi debutanți. „Dezbaterile” politice În tot soiul de cluburi și asociații la care invită cotidienele țintesc problemele cele mai diverse, de la Nicaragua la SIDA, droguri, bătrânețe, feminism, drepturile omului, protecția mediului etc. Festivalul internațional al filmului (cu punct central de atracție delegația sovietică și incitantele pelicule pe care le-a prezentat), dar și cele peste
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
măștii, Însă. Transgresarea, ardentă eliberare erotică și sexuală a diferențelor sociale, ca și a gradelor de rudenie, beneficiase de egalizarea prin mască. Prezentul nu prea mai avea, Însă, ce bariere sociale sau morale să Înfrunte, masca devenise derizorie. Spectacolul comercializării cotidianului domina, oricum, imediatul, nu mai avea nevoie de vreun carnaval special, În afara celui de rutină, global, nici de măști diferite de cele pe care le ofereau chipurile, costumația și conversațiile esperanto ale contemporanilor noștri. Când blasfemia nu-și mai poate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și termenul „kafkaesc”, esențial pentru limba Înstrăinării și exilului, au devenit inseparabile de timpul nostru. Unii ar prefera probabil să creadă, copilărește, că ar fi o dovadă că scrisul, ca rugăciune laică, Își mai poate găsi un loc În comedia cotidianului. Oricare ar fi explicația, ea Își păstrează enigma sau gluma, care Își caută Încă locul În repertoriul de curiozități al atâtor Patrii derizorii. New York, martie 1998 (Intervenție la „Seara Kafka”, la Town Hall, din New York, la 26 martie 1998 și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a celor maturi, rigidizați de griji și strategii rutiniere. Marele Părinte, Unicul iudaic este Înlocuit de incurabilul Mare Copil, multiplicându-și jocul „grecesc”, deliciile blasfemiei carnavalești. Un redutabil, dacă nu cumva un imbatabil competitor În vasta explorare inventivă a magicului cotidian, În eretica reinventare și extindere a pirateriei și traficului de influență ludică. Învestitura sa nu este apriorică, ci probă de surprinzătoare potențare a resurselor Încă neexprimate ale imediatului. Doar În acest fel domină El, prin invidiabila și incomparabila capacitate de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]