8,716 matches
-
am dres glasul, având ochii închiși în continuare. - Cum adică? - Cred că e ceva acolo care urcă scările, zise el. Ceva îmi zgâria ușa. Conform spuselor lui Robby, se pare că am spus următoarele: - Sunt sigur că nu-i nimic. Culcă-te la loc. Robby a ripostat cu: - Nu pot, tată. Mi-e frică. Prima mea reacție: Păi și mie mi-e frică. Bine-ai venit în clubul nostru. Obișnuiește-te. De asta nu mai scapi niciodată. Îl puteam auzi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Facem schimb de versuri - traduceri în engleză - și ne promitem să discutăm, cât de curând, despre valențele poeziei române și suedeze. VITALIE CIOBANU: În grădina cochetă a hotelului SGDL, poți să stai cum îți place: la masă, în picioare sau culcat pe iarbă. Nimerim la un colț de masă cu scriitorii cehi Pavel Verner și Miroslav Hule, prilej să ne cunoaștem mai bine. Verner e din Praga și are maniere de orășean umblat, Hule e din Moravia de sud, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vinovatul - răvășit, somnoros, absent - rumoarea s-a potolit, orice comentariu ar fi fost tot pentru noi. Vorbesc cu Juri Ehlvest, un alt scriitor estonian, care-mi confirmă că Martin a exagerat cu băutura, ieri, la serbarea campestră. S-a și culcat foarte târziu. Ehlvest poartă un breloc cafeniu din lemn, cu o gravură complexă pe una din fețe. În mână ține un bețișor bine lustruit, un fel de totem. Probabil are un cult pentru spiritul păgân, care trăiește o revigorare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-o tot el, la Riga. E drept că atunci, pe vaporul Liepaja, era și mai grizat. Islandezul ne părăsește abrupt, spunându-ne că pleacă să caute un local mai vesel, unde să stea până la ziuă, căci nu vrea să se culce în seara aceasta. VITALIE CIOBANU: Hell Hunt, în estonă, înseamnă „Lupul gentilom”. Data trecută când vizitasem localul, citez: „era un frig afară de trosneau pietrele caldarâmului, dar în localul pustiu, căldura însuflețea pereții. De undeva de la subsol, răzbăteau valuri de muzică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a lăsat Andrei Bodiu la recepție, un dicționar al optzeciștilor români, unde figurez și eu, editat în engleză, la Editura Paralela 45. Pachetul a sosit abia ieri și, din păcate, n-am avut timp să promovăm dicționarul... Înainte să mă culc, cobor la parter. Barul hotelului e plin de scriitori și la această oră târzie. Unii nu vor, refuză pur și simplu să creadă că aventura s-a terminat... VITALIE CIOBANU: Literatur Express Europa 2000 și-a atins ultima haltă, fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Chiar și reportajele nu ne spun mai nimic despre mirosurile, despre visurile, temerile, proiectele oamenilor simpli din Est. Nimeni nu vorbește despre puterea pe care trebuie să o ai în Est pentru a te scula dimineața ori pentru a te culca seara. Oamenii sunt neputincioși în fața bandelor de mafioți, care îi supraveghează pe cei care iau decizii, bande care au în subordinea lor alte bande, iar acestea - alte grupări criminale supuse lor, și tot așa până la nesfârșit. O păpușă rusească infernală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
uriașului și, în aparență, inexpugnabilului stat sovietic!... ...Pe la orele două sau trei după-amiaza, mă întorceam acasă, Tante mă aștepta cu masa - trecuse de 75 de ani, dar era încă energică, fericită de a-l putea îngriji „ihren kleinen Goldi!”, mă culcam pentru un ceas sau două și apoi, în jur de șase, ieșeam, traversam corsoul - casa stră-mătușii se afla pe malul Timișului, lângă Teatru și liceul „C. Brădiceanu”, azi cumpărată de un rom și dărâmată, pe locul ei înălțându-se o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de „planuri și idei” fanteziste care au pus nu o dată pe fugă alți amici, exasperați de „megalomania și lipsa de simț practic a lui Breban”. La mulți ani, prietene! Seara cinam, copios, ascultam ceva muzică clasică la radio și mă culcam în jur de zece, iar la orele „două fix” mă trezeam, ca să mă apuc de lucru. În primele seri avusesem nevoie de un ceas deșteptător (un Wecker!Ă, apoi propriile mele reflexe s-au instalat perfect și mă trezeam la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem [...] ca să se inscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Și a născut pe Fiul Său Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat in iesle, căci nu mai era loc, pentru ei, în casa de oaspeți. (Luca, II, 1-7) Acum există aici centre de primire, chiar și pentru imigranții fără un ban. Copilul unui vagabond nu se mai naște la Betleem între un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tutti quanti. Acești adormiți au primit frumusețea ca pe un certificat de deces, e ultima lor consolare. Atunci când o divinitate a pierdut în lupta ei pentru viață, când a predat armele unui nou venit, ea s-a dus să se culce la muzeu, cu sânii ei de alabastru, cu nasul ei drept, purtând undeva la cingătoare ori pe umăr un minuscul cartuș ornamental pe care nimeni nu mai e în stare să-l descifreze. Ierusalimul însă trăiește. Este un oraș în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ceva indicele de nedreptate din Țara Sfântă ori din altă parte? Mesia a venit printre noi și Creația continuă să sufere pe alte meridiane, "în locuri binecuvântate între toate" unde "lupul va sta laolaltă cu mielul, iar leopardul se va culca lângă ied". Și unde, nu-i fie cu supărare lui Isaia, ei continuă să se mănânce ca mai înainte. Ruguri, ghetouri, torturi, veșmântul galben al celor condamnați să fie arși de vii: creștinătatea e un poncif, n-a făcut onoare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ridicase un butuc de fag, o curmătură, pe care zece oameni nu putuseră s-o clintească. Și cum se tot răcăduia și nu voia să mă asculte, am umflat parul de la cazan, l-am pleznit la cap și l-am culcat la pământ. Și nu m-am mulțămit cu atât: l-am pisat pân-ce m-am hrănit. După aceia l-am învălit tot în pâne muiată în rachiu." Avea Giurăscu un scutariu căruia îi venise nevasta și el voia s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
măsline marinate idem, și un puiu fript tot așa; numai prețul nu-i ca la București; ci e cu mult, cu mult mai scump; pentru această puțină mâncare și pentru câteva păhărele de vin plătim 7 lei. Ne întoarcem, ne culcăm în cerdac în culcușul pregătit de moșneag, dar dormim rău; sudoarea din timpul zilei mă învăluie ca o pânză de răceală. Ionică doarme afară, în șură, și din când în când îl aud vorbind prin somn și cioșmolindu-se în culcușul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Istoria literaturei engleze: Acești oameni (geniile) zac răniți de măreția facultăților și de neastâmpărul dorințelor lor. Unii stânși în stupoare și beție, alții usați de plăceri sau de muncă; aceștia precipitați în nebunie sau sinucidere; ceilalți svârliți în neputință sau culcați de boală. Cei mai voinici își duc rănile crunte până la bătrânețe; cei mai fericiți, deși vindecați, poartă cicatricele rănilor... Pascal zicea că extremul talent atinge nebunia extremă, și a dat și el exemplul doveditor. Caractere degenerative: Au fost mici de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ne oprim într-o vreme, ca să ne mai punem la cale. Doctorul ne ospătează cu dragă inimă din ce are, procurorul Eliseu, prevestindu-ne ploae și șchiopătând, mănâncă bine vorbind din bielșug, Nicolau rostește două cuvinte după ce mănâncă și se culcă pe-o coastă. În umbra pădurii ne hodinim un timp, apoi pornim și mergem iar multă vreme. În sfârșit într-un târziu ieșind la drum mai omenesc, dăm de căruțele regimentare, care au rătăcit și ele pe drumurile și viroagele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu luna, un bețiv și un rău. Face jalbe și denunțuri. Am văzut la primar un album al lui. E interesant de explicat cum s-a stricat viața acestui om. Primarele. Scena când a sculat pe cumnatu-său din somn, ca să culce pe Savel. Gavril Boca Popa Gheorghe Ortoanu și Nicu Ortoanu. Sciagamozzi = Șaga Mâții Acti bombei Cioc berbelei Canis Kras Xictir was Siti sitirli parle Mămăligă cu cafe. Pe vremea puhoaielor, la rapidele Toancelor, vin năhlapii până-n pieptul plutașului. Un câne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îl înșală. Pune obiecte în odaie pe care le așază anume și dimineața le găsește deplasate. A uns clampa de la odaia ajutorului student cu creion chimic și dimineața consoarta sa avea mânele mânjite de creion chimic. De patru săptămâni se culca sara lângă consoartă, hotărât să aștepte treaz, să vegheze cu ochii închiși ca să-i prindă, și totdeauna, mărturisește cu disperare, cătră miezul nopții îl fură somnul și nu-i poate prinde... Ea nu bănuiește că el știe, dar, ca să rămâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu haz. Ascultă, Ivane, zice ea față cu toată lumea, în grădină; ascultă Ivane, ți-aș face voia, dar află că m-am îmbătat cumplit. Am băut rachiu și vin cam mult și-s bată. Trebuie să mă duc să mă culc. Așa? se miră Ivan. Te-ai îmbătat? Da. Atuncea îi bine; ai dreptate; du-te și te culcă. Și plecă mulțămit că a dat un sfat bun în asemenea împrejurare. 13 Oct. S-a pustiit în codru. Ne-am întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
află că m-am îmbătat cumplit. Am băut rachiu și vin cam mult și-s bată. Trebuie să mă duc să mă culc. Așa? se miră Ivan. Te-ai îmbătat? Da. Atuncea îi bine; ai dreptate; du-te și te culcă. Și plecă mulțămit că a dat un sfat bun în asemenea împrejurare. 13 Oct. S-a pustiit în codru. Ne-am întors la munte, supt codru verde. O întâmplare care are toată înfățișarea că va strivi pe niște oameni. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care unul al italianului Gritti (pe care acesta încălecase când la Mediaș cercase să scape în tabăra Moldovenilor. A fost însă ucis.). Pleacă, singur, trist, noaptea, pierde un cal cu scule și bani. După patru zile de rătăcire, zdrobit se culcă, și în timpul somnului și cellalt cal fuge. Singur, pe jos, în furtună și ploae, rămâne cu capul gol gugiumanul i-l răpiseră crengile spinoase ale codrilor. Patru zile n-a dormit și n-a mâncat și cu greu a ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și calici se grămădesc la poartă. Când ești între orbi, închide și tu ochii. Pajura nu vânează muște. Lenea umblă încet și se întâlnește cu sărăcia în drum. Lenea nu-ți câștigă mierea. Tinereță desfătată, bătrâneță întristată. Învățații nu se culcă pe saltea de puf. Săptămâna leneșului are șapte sărbători. Agale și înainte, zice broasca țestoasă. Leneșul, ca și măgarul, se îndeletnicește în trei chipuri: mânâncă, bea și zbiară când vede măgărița. Calu-i al celui care-l încalecă și sabia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe masa blanarului. Brățară de aur nu-ndreaptă mâna câșă. Vorbă de miere, inimă de fiere. Leului mort mișelul îi smulge barba. Trei prietini ai cât trăiești: focul, apa și sarea. Patru lucruri rele: lucrezi și n-ai spor, te culci și nu dormi, ceri și nu capeți, aștepți și nu vine. Scârba-i viermele inimii. Greu faci, ușor desfaci. Musafirului nu-i plac musafirii, gazdei nici atât. Supărarea prostului e că nu poate fi totdeauna vesel. Tatarul vinde și pe tatu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bogat. De multe ori prostul e bogat ca să poată șmecherii pune iar în circulație bogății acumulate. Față de proști, Casanova socotea permis să corecteze norocul la jocul de cărți. P. se supără fără pricină, vorbește fără nevoie. Numai prostul se poate culca perfect mulțămit și se trezește perfect fericit, încredințat că asta va dura până la sfârșitul timpurilor și că echilibrul universal e în funcție de buna sa dispoziție. Bețivul nu face rău că bea ci că umblă; prostul nu face rău că tace ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1 Singurătatea, minunat și frumos lucru: e o plăcere să mărturisești asta cuiva. *1 Prinții aveau odinioară pe lângă ei bufoni; în vremea din urmă numai proști. *1 Cât stau oamenii în picioare se deosebesc tare unul de altul. Când se culcă timporar ori de-apururi, toți sunt deopotrivă. *1 Oamenii de merit sunt conduși cu fruntea semeață până la ușă; cei suspuși cu fruntea plecată până la poartă. *1 Anume autori sunt catâri împovărați cu bagajele altora. *1 Ideile mari sunt acceptate după ce au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a satelor. În raionul Manciajschi patruzeci de sate au dobândit curent electric, fie transformând morile de apă în stațiuni hidroelectrice, fie cu mașini cu aburi, unde nu erau pâraie. Progres la învățătura școlarilor; a lucrului gospodinelor. Oamenii nu se mai culcă odată cu găinile. Apa se încălzește în căzănelul electric; mâncarea în reșou. Vacile se mulg cu aparate electrice. Grădina se stropește cu ajutorul puterii electrice. Gospodarii treeră, vântură și usucă grânele, taie nutrețul vitelor, macină, scot apa din fântâni cu ajutorul puterii electrice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]