KorAP: Find »[drukola/base=culca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...310 311 312 ...359 >

8,953 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

Vrem să vedem, cât se poate vedea într-o călătorie de zece zile. Pământeanul dădu din umeri. Se aștepta la orice minune, dar la cutreierarea Atlantidei întregi în zece zile, nu. Totuși, în aceeași dimineață, Auta văzu în apropierea turnului, culcată în grâu, un fel de barcă lungă și închisă, semănând destul de bine cu turnul și de aceeași culoare argintie. Avea însă și un soi de aripi scurte, înțepenite în ea; coada însă nu avea picioare, ca turnul. - Cu asta mergem

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Cârmaciul intră singur în el și Auta văzu cum din mijlocul acestuia se lăsară două picioare puternice de o parte și de alta a săniei și cum turnul începu să se încline lin scurtîndu-și aceste picioare, până când se așeză ușor, culcat în lung, pe sania uriașă. Prin grâu și ierburi, pe nisip ori pe drumuri pietroase, nesfârșitul convoi de măgari izbuti în sfârșit să aducă marea luntre pe țărmul mării. Și numai iscusința cârmaciului luntrei cerești și iscusința cârmaciului corăbiei mărilor

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
cap, dar îi fu rușine să spună. De altfel, nimeni n-avea timp de el. Fiecare avea în grijă câte o anume unealtă de măsurat... Toți aveau capetele băgate în altfel de globuri, mai lunguiețe, și fiecăruia, înainte de a se culca pe jilțul desfăcut, femeia îi dăduse să înghită anumiți sîmburași și, cum spunea ea, îi întărise bătaia inimii. Deodată, Auta simți că totul din jur începe să tremure mărunt și repede, împreună cu trupul lui. De undeva de departe, ca dintr-

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
s-o simți: ne întorceam toți pe pământul vostru în chip de pulbere. Se apropie de ei cîrmaciul: - Primejdia cea mai mare s-a și petrecut: am cheltuit foarte mult din puterea de mișcare a luntrei! zise el. Dar acum culcă-te, Auta, să fii odihnit mâine. Ochii lui Auta se deschiseră larg, întorși spre Hor, căruia îi spuse: - Cum, chiar mâine pot pleca?... Și de luntrea cea mică n-o să aveți nevoie? - De ce întrebi cu atâta sfială? îi spuse Hor

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
am apucat să înghit multă apă... Valugaka se întrerupse. Vărsă o parte din apa înghițită fără voie și se liniști. Dar îi era greu să vorbească. Doi inși îl ajutară să intre sub punte, unde găsi niște saci și se culcă. Utnapiștim însă nu mai venea. Poate se înecase. Nu era mult de când lăsaseră țărmul, dar frica, amestecată cu bucuria libertății, care-i stăpânea pe toți, îi îndemna să se grăbească și îi făcea să le pară lungă și clipa. Mpunzi

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
să rămâi pe corabia mea. După ce tânărul prinț coborî sub punte, după ce se lăsă noaptea, slujitorul Zeului Soarelui, primind ceva din mâna Marelui Preot, se strecură într-o luntre sprintenă și pluti spre fruntea șirului de corăbii. Marele Preot se culcă liniștit în încăperea sa. În zori, când cele dintâi corăbii atlante se apropiau de țărmuri verzi din Ta Kemet, slujitorul Zeului Soarelui îl trezi pe Marele Preot. - A mers ușor? îl întrebă în șoaptă bătrânul. Celălalt zîmbi: - Căpetenia străjii s-

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
mult că prietenii săi străini nu socoteau nici în gând, nici scriind socotelile. Aveau niște cutii cu minte aproape omenească, ce lucrau în locul lor. Puțin mai târziu luntrea nu se mai roti în jurul ei. Apoi Hor le ceru să se culce pe jilțurile întinse și să-și lege curelele peste trup. - Coborîm? întrebă Auta plin de bucurie. Dar întrebarea și-o pusese mai mult sieși. După un ceas, luntrea se întoarse cu botul în sus și începu să coboare drept, din ce în ce mai

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
și nu l-am mai văzut. Căpetenia ne-a vândut unui negustor de piei de leopard. Negustorul a aflat că sunt arcaș iscusit și m-a cumpărat ca să-i vânez leoparzi. Am vânat mulți. Apoi negustorul a vrut să se culce cu Ntombi. Dar Ntombi s-a zbătut și l-a mușcat de nas, aproape că i l-a rupt. Negustorul a pus s-o bată. I-au dat trei sute de vergi. Apoi a vrut să ne ucidă pe amândoi, pentru că

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
mulțime de oameni în jurul lui. Striga ceva nedeslușit, arătând țărmul. Cei doi prieteni se priviră, apoi cercetară fețele corăbierilor. Dar aceștia aveau alte griji la plecare și nu se uitaseră spre țărm. Liniștindu-se în sfârșit, Auta și Mai-Baka se culcară într-un colț al punții. Drumul corăbiei se petrecu în liniște, fără necazuri pentru cei doi călători, ca și drumul pe jos de la țărm pe munte. Iar când se întîlniră cu ai lor, chiar străinii, care știau totdeauna să se

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
și știa să aleagă pe cel cinstit de cel ticălos. Mulți dintre sărmani plecaseră, nădăjduind că zeii își vor abate mânia asupra celor două cetăți de pierzanie. În Gomorra nu mai rămăsese nici unul. Nu apucaseră însă cei doi să se culce, când oamenii din Sodoma înconjurară casa. Afară era larmă. Se auzeau felurite glasuri: - Unde sunt oamenii care au venit la tine în gazdă, acum, noaptea? Adu-i la noi ca să-i cunoaștem! Lot ieși în fața lor și le spuse: - Vă

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
opriră câțiva meșteri dintre acei oameni, zicând că ei vor urca locuința zeilor pe turnul de piatră. Și o urcară. Acum se mirau străinii de nebănuitul meșteșug. Legând luntrea cu frânghii împletite în trei și în șase, acei oameni o culcară lin pe un fel de sanie din două trunchiuri uriașe de cedru pe care o împinseră și o traseră câteva zile la rând pe un fel de povârniș anume făcut, până ajunseră cu ea pe lespezile turnului. Acolo, în alte

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

Și-a băgat În cap că Burgess ar trebui să Îl ducă În vizită la lady Hyde. Are febră și doctorii declară că suferă acum de o pneumonie embolică provocată de un cheag aflat În plămân. Privindu-l cum stă culcat pe spate În dormitorul Întunecat, cu draperiile trase, respirând zgomotos, cu colțurile gurii lăsate și obrajii supți, adânciți Între maxilarele fără proteză, Theodorei i se pare că aura Marelui Scriitor, „cher maâtre“, cum Îngăduie tinerilor admiratori să Îi spună, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Alice până În Anglia. Henry le Întâmpină pe cheiul portului Liverpool Într-o zi cenușie și ploioasă de noiembrie, Însoțit de o servitoare angajată. Călătoria nu fusese câtuși de puțin agitată, dar Alice Își petrecuse cea mai mare parte a timpului culcată În cabină și doi marinari trebuiră să o coboare la țărm pe o targă. Șocat de imagine, Henry trăi presentimentul că sora sa nu avea să se mai Întoarcă niciodată În America. O vârâră imediat În pat, la hotel, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

m-am ridicat de pe canapea, o pisică, cu vocea ei finuță, atenuează încordarea. Iată și canapeaua! Deși totul păru a lua o întorsătură ciudată, mă liniștii rapid: fii cool, e fain aici. Și mă lăsai în voia simțurilor și mă culcai pe canapea, cu fața, spre oraș. Adorm. Instinctiv, știui că acolo se află și o poză a lui. Știui, tot așa, și cum arăta. Îi văzui chipul înainte de a adormi. Dimineața veni plăcută și răcoroasă. Zorii sunt limpezi, somnul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
sinceri, plini de regrete, în el ceva începu să plângă. Nu știa de ce, cum se întâmplase dar nu mai simțise niciodată ceva așa de izbitor și de puternic. I se făcu milă. îi era rău. Ar fi vroit să se culce si să doarmă mult de tot. Amanda,... îmi pare rău. Părăsi camera. Știuse că e o greșeală din momentul în care o făcu. Se duse la bar și bău. Purtă câteva conversații plictisitoare, apoi ieși afară. Bătea vântul. Departe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
care se simțea tânăr în bătrânețea lui, a cărui stare de psihic devenise stabilă din nou. Era acolo și nu mai vroia să plece nicăieri. Se simțea atât de bine. avea atâta chef de viață. Simțea dorința. Se simțea! Se culcă liniștit și odihnit pe pat, mulțumit de sine și împăcat de toate. Mulțumesc, Doamne, că am ajuns înapoi! Cu tot sufletul plin de recunoștiință rostesc acest sacru Amin. Se trezi în mijlocul nopții, ferindu-se prin rostogolire de metalul săbiei nemuritoarei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
așa si vom fi mereu. Și deci acest Vlad, drăguț, dar periculos, mi-a furat inima Fug într-o călătorie (deși ne-am mai întâlnit "întâmplător" de câteva ori și a fost nemaipomenit de fiecare dată nu ne-am mai culcat decât de vreo două ori și nu a fost nimic premeditat, forțat soarta ne-a fost dulce, pețitoare). Îmi dăduse numărul de la celular, deci pentru a veni și el când vroiam eu deși el venea și-așa exact când trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Sau în cerc, într-un loc unde cerul și pământul deja nu mai există. Numai Luna și Soarele. · P.S. El schimbă TV-ul din telecomandă. Eu, mai șmecheră, butonez cum îmi place direct de la sursă. · Stau culcată, curbată pe podea. Culcată pe partea dreaptă. Ating cu mâna acest planșeu superior. Sunt la înălțime. Le conștientizez pe rând, apoi elimin înălțimea, gravitatea, până când nu mai rămâne decât o înălțime interioară, verticalitatea și îmi simt mintea deasupra centrului corpului. Apoi știu că sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

a întins Omoroaica peste rafturi și cîte-o pojghiță de carne, care să te sece la ficați, numai să fi încercat să-ți storci vreun coș de pe ea. Așa că ne-am lăsat scândurelele pe piept în plata lui Dumnezeu. Ne-am culcat fiecare pe bucățica lui de trotuar. Prin domicilii nici pomeneală să ne mai pripășim. Ne văicăream și-o frigeam înainte cu bolitul... 49 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Iar când paznicii ăia vor adormi, în sfârșit... Pîst, Chiose nehalit

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
și percuta, pe brânci, să-i aducă lui meșterul Calistrat kilogramul lui de vin pelin, din care ăsta își extrăgea învățăturile lui despre strung... De abia peste doi ani și-a dat săracul seama că nu mai răzbea să se culce deodată cu toate matracucile Operei, care îndruga vocalize. Și că pe deasupra României plana serios pericolul ca ori să se desfințeze Opera, ori să se desființeze meșterul Calistrat. - Ce mă face să presupun că s-a desființat Opera? - Mi se pare

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
frică, în somn, pe copii... Vasăzică s-a desființat Opera. Numai că vezi, acuma, c-o dovedise pe Operă, umbla forțele de producție, cu târnăcoapele belite, să mătrășească și Teatrul Național... Au terminat Teatrul, au trecut la Grădina Botanică. Au culcat Opereta la pământ și i-a arvunit cheresteaua la niște tâmplari. Între timp, niște betoniști vâna ca-n Pampas și împărțise dihăniile de la Circ, prin ogrăzile de la niște cooperatori, care, îmboldiți de foame și de proasta educație, tăiase deja și

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
se arcuia pe planșeul bucal. Buzele rotunjeau fiece sunet. Sus, pe tăblărie, Relu și Doru își lipiseră urechile de planșeul capotei, să nu scape nimic din ceea ce se rostea cadențat înăuntru. Genel se freca încetișor de spătarul banchetei, să-și culce la loc firele de păr ce i se zburliseră pe spinare. - ...? - Ei, ți-a surâs ?... Ce părere ți-ai făcut de poezie, jigodiosule? - ...În viața mea n-am întîlnit un tip așa beat și care să bată atâția câmpi. Și

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
BUCUREȘTI Numai pentru a prinde puteri, înainte de a se avânta pe strada Polonă, segmentând Bulevardul Carol, depășindu-l și inundând maidanele din prejurul spitalului Colțea, alcătuind acolo Marea baltă de la Carvasara sau Balta Vămii. Cotlon de apă din care gârlița, culcând la pământ mirosurile iuți ale buruienilor, evada, poposind pe ulicioara Sfinților, scăpa în Pescăria Veche (mai târziu strada General Florescu), lingând, ca pe acadele, fundațiile hanului Berevoiești (niște căsoaie țestoase, amarnice, fără multă carte, prăvălite ca din ceruri ori smulse

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
ale cucoanei. Alături de ele, dosul trufaș, de statuie obeză, gelatinos de osânză, al lui Genel. Orientîndu-se după despicătura șezutului, îi detectă taximetristului umărul și-l scutură serios de omoplat de două, trei ori. - Puturosule, hai de scoală-te, de te culcă!... Belește ochii, bă! Saltă-te-n șezut!... Hai, ia deșteptarea, ca în pîrnaie!... Te scoli, mă duci în celălalt capăt al Bucureștiului. Și dacă-o fi să-ți rup osul, îți pun eu ghipsul la loc numai din bancnote de

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
din concediu? Lăsați-ne și patru Pepsi. - Cât face cu totul? Ștefane, ce fac eu acuma, unde s-o duc, în parc? Îmi dai tu cheile de la boscheți?... Eu i-am spus de la început: "Măi, fată. Pentru ce să mă culc eu cu viața ta?" - O sută douăzeci și patru de lei, cu un pachet de țigări. Votcă n-avem. Rom românesc, la nouăsprezece suta. Vă iau banii acum, că s-a enervat responsabilul. Îi verifică barmanului casa. - Măi, voi aveți bani? Altfel

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]