10,007 matches
-
De străviță/ Ș-aruncă-n dalba corniță” (Bunila - Hunedoara). Gestul ruperii viței figurează încercarea haosului de a pătrunde și anihila domeniul uman a cărui încercuire magică a distrus-o. Mai mult chiar, cerbul își împodobește coarnele cu simbolul cunoașterii umane, atingând o culme a sfidării universului domestic. Via adaugă ipostazei de arbore sacru „expresia vegetală a nemuririi”, tinereții și vieții veșnice. Mai mult, ea asigură viața însăși, idee exemplificată de basmele cu influență creștină în care nou-născutul abandonat și găsit de un pustnic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
grad”. În baladele fantastice și în basme, ei sunt unici în mediul în care a ajuns eroul și apariția lor este întârziată, ceea ce poate primi un răspuns la două niveluri conceptuale. Din punct de vedere narativ, gradația tensiunii urcă o culme, mai multe apariții sacre fiind întrebate fără rezultat, înainte de sosirea călătorului însemnat, atât la nivel spiritual (e cunoscător), cât și la nivel fizic. Apariția ciocârlanului șchiop nu mai e sperată și pare o întâmplare divină, i.e. un act ritual, orchestrat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe-on cal/ Ca un Ducipal/ Se ridică în scări/ Și se umflă în nări,/ Făcu ochii roată/ Peste oștirea toată” (Cașin - Bacău). El este singurul care poate „citi” nivelul cel mai avansat al însemnelor, statutul divin al miresei fiind culmea spirituală a fecioarei nubile: „Atunci unii ziceau că-i urmă de căprioară/ Dar nunul cel mai mare/ (...)ș-a zis că-i urmă de zână/ Să fie împăratului cunună” (Borca - Neamț). Remarcăm o nouă confirmare a identității mitice fecioarăciută și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să iert și cui ar trebui să-i cer iertare pentru ca pelerinajul să fie cu folos?” în gând am cerut iertare lui Dumnezeu pentru toate slăbiciunile mele și apoi tuturor, în general, pentru tot ce leam greșit. De pe această culme unde suflă mereu un vânt puternic poți admira până departe Obanos și Puente la Reina, localitatea unde mi-am propus să ajung pentru a înnopta. Merg sub soarele dogorâtor, iar la un moment dat trec în mare viteză pe lângă mine
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pentru a se încredința somnului nopții. Mai arunc o privire peste câmpurile din jur ca niște covoare enorme auriu-maronii așezate de o putere nevăzută pe dealurile lungi ca niște spinări enorme ale unor animale preistorice. în zare, la orizont, pe culmea dealurilor se întinde o pădure, una din nenumăratele păduri ce se intercalează cu tot atât de numeroasele câmpuri, în peisajul ondulat al regiunii La Rioja, așa cum a fost și în Navarra. Apare și un mic grup de femei mai gălăgioase decât bărbații
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
sunt mai mari decât ale celor total lipsiți de așa ceva. Siguranța noastră vine de undeva de sus și apoi din conștiința noastră curată și din curajul ce ni-l dă un ideal ce ne-a cucerit. După un timp, pe culme, ajung la o cruce înaltă, împrejmuită de o mulțime de pietre. Fiecare pelerin adaugă acolo o piatră, ca semn al participării la camino. Este încă întuneric. Este oare posibil ca o cruce să se vadă și pe întuneric? Este posibil
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de siguranță. Norocul meu era nesperat de generos, cerul era senin, vizibilitatea de o claritate de excepție, fără nici o tulburare, fără nori la orizont. Cei doi piloți erau amabili, vorbăreți, îmi explicau cu bunăvoință ce zone survolam. Imaginile erau mirifice, culmea satisfacției am înregistrat-o când, după Alpi, pe care îi admirasem și câte puțin îi și vizitasem în perioada celor aproape trei ani, cât fusesem membru al delegației române, la Geneva, la a doua fază a Conferinței pentru Securitate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ambasador a dispus să casăm trei tablouri și două covoare. Tovarășe Dobre, nu știu dacă șeful misiunii sau dumneata faci asemenea propuneri, comisia este aceea care propune sau decide asupra stării fiecărui obiect de inventar. A casa un tablou este culmea prostiei. Un tablou este operă de artă, dacă se află într-o stare avansată de deteriorare, se trimite la M.A.E., care se ocupă de recondiționarea lui și de conservare; la fel vom proceda și cu covoarele. Păi, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
secolului XX. În a doua jumătate a fost Înlăturat treptat platonismul și animalicul din om a depășit raționalul cortical, ajungându-se la Întronarea sexualității ca principiu fundamental al societății. “Nu există iubire fără sexualitate”, spunea Emil Cioran, În volumul “Pe culmile disperării”. “Nu există iubire fără sexualitate” urlă libertiniștii moderni. Nimic mai inexact, mai imoral, mai animalic, mai autodistrugător. Este anularea totală a diferențierii dintre om și animale. Iubirea și sexualitatea sunt două noțiuni complet diferite. Iubirea reflectă un complex de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
primăvara anului 2003 am internat-o la Clinica de Neurochirurgie din Iași, unde, după explorări multiple, inclusiv tomografia cerebrală i-au stabilit diagnosticul de “tumoră a corpului cerebral” pe care “numai un nebun s-ar Încumeta s-o extirpe”. În culmea disperării am fost orientat spre prof. dr. Dănăilă de la Clinica de Boli Neurovasculare din București. Îi mulțumesc din suflet pentru Înțelegerea și sprijinul acordat. Un prim efect benefic pentru toată familia mea a fost schimbarea diagnosticului ieșean, după efectuarea testului
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
am trăit, nu aș fi scris tot ceea ce am scris, chiar dacă de multe ori a trebuit să uit ce am trăit ca să pot scrie. Utilitatea vieții e depășită câteodată de utilitatea scrisului, în ciuda celor care văd în el doar gratuitatea. Culmea, au dreptate când simt asta, dar o pierd când recunosc! Nu pot să uit cât de singur m-am simțit în copilărie și chiar în adolescență, chiar și în mijlocul cunoscuților și al prietenilor, în momente de jubilație în care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Nepereche. Nici nu e vina lui că viața imită arta, lăsându-se modelată de aceasta. Tot mergând la teatru ca să-i auză piasele, tot cetind momente, schițe & mofturi, locuitorii plaiurilor dâmbovițioase au sfârșit prin a semăna cu actanții lor și, culmea, prin a se recunoaște în ei... cu sau fără rezerve. Pasul următor ar fi să-și ia inima în dinți și, într-o bună zi, să intre definitiv, prin metalepsă ontologică, în universul cu pricina. Mi-amintesc disputa dintre Costache
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
citind) și că n-am reușit decât să fiu un nimeni în plan "material" (previzibil, am evitat cariera profesională; deși nu o dată m-am trezit forțat și "șef', de județ sau de revistă literară, fără să fi avut vreun merit). Culmea e că am mentalitate de sinucigaș (mi se părea normal să fi plecat "dincolo" de tânăr) și că mă simt un caraghios îmbătrânind când mă văd în oglindă, îl văd pe tata (a trăit 90 de ani!) și sunt dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a schimbat practic viața, el m-a făcut să cred că sunt pe drumul cel bun totodată, el mi-a fost pavăză în fața securiștilor, mi-a dat autoritate publică în provincia vrânceană. Dacă poate fi un premiu și o deziluzie? Culmea, eu sunt pățit (probabil de aceea mă întrebi), anul trecut, nu mai departe, am primit "Premiul Național Mircea Ivănescu" și președintele juriului, Al. Cistelecan a declarat public, la Sibiu, că i-ar fi plăcut să nu mă premieze, fiindcă volumul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Germania). Avem, de asemenea, finețe, calitate pe care scriitori români formați în alte medii culturale, ca Slavici, Stere sau Goga, nu erau capabili să o sesizeze, de unde tablourile lor fioroase (și false), ale unei culturi române filistine, corupte și iresponsabile. Culmea, într-o epocă de uriaș efort constructiv, de modernizare fără precedent și, în fond, de maximă responsabilitate națională și europenism, care a fost epoca Regelui nostru Carol I. Să nu facem greșeala de a extrapola insuficiențele statului român și asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
secții ale fabricii Nicolina. Orice muncitor, membru de partid, trebuia să fie la curent cu ce se petrecea pe mapamond, într-o manieră fățiș unilaterală. Invariabil, aceste informări prezentau „lupta pentru pace” a statelor lagărului socialist (încă nu erau atinse „culmile de aur ale comunismului”), urmând consecvent politica înțeleaptă a Uniunii Sovietice. O dare de seamă a Organizației de Bază a Secției Ferărie, asupra activității din perioada mai-iulie 1951, surprinde imaginea țărilor cu regim politic de democrație populară - proaspăt instaurată - care
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a spus așa - ca să vă spun de istorie - ca să mă dea la liceu, că am aptitudini pentru a merge mai departe, la liceu. Și dau examen la Bârlad, la liceul ăla mare din Bârlad..., acolo o-nvățat soția. Așa ! Și culmea ! Reușesc - cum s-ar spune - fără loc. Atunci, în perioada aia, erau..., aveau mare trecere... coreenii... Da, coreenii erau ! Și vietnamezii. Ăia erau cu duiumul reușiți. Noi eram... Și vă dați seama ?! Că m-am dus în Vaslui să dau
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o materie - ceva cu magnetismul, nu știu ce, cam așa - îmi aduc aminte, dom’le, și nu-l pricepeam, și dacă n-am citit lecția aia de nu știu câte ori, și tot mă rugam la Dumnezeu să nu-mi pice subiectul ăla și, culmea ironiei, când m-am dus la fizică, exact biletul cu subiectul ăla mi-o picat... Vă puteți da seama ce era... și stăteam - să răspund, să nu răspund - dacă nu răspund îmi pune patru sigur și ratez tot. Și mă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
treceți ?” Nu, nu ne-o dat răspuns... Noi știam despre ce vorbim. Pe urmă am făcut armata, la școala de ofițeri în rezervă, la Radna, inginer tancuri și auto... după care, directorul care-o fost, care nu știa de noi - culmea, noi am avut contract cu Nicolina -, deci, contract-contract, cum se face acuma. După ce terminam facultatea, eu habar n-aveam de contractul ăla, l-am pus pe-acasă, prin dulap, l-am găsit întâmplător. După ce terminam facultatea, eram obligat să lucrez
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
50 de la secția..., de la utilaj construcții, 20 dintr-o parte și punea un șef și mergea cu ei. Și-i duce la Bârnova, aici, jos, la Piciorul Lupului, jos, spre Bârnova, acolo, este un platou de... să culeagă porumb... Și, culmea, i-o trimis pe toți din secție și o trimis un șef cu ei, unu’ de la birouri - Dumnezeu să-l odihnească, pe ăsta, fost lider de sindicat, mi-o mai fost și rudă - ... auziți ? Ce-o făcut ăia ? S-o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ia locul lui Ceaușescu... Da ! I. A.: - Ce facilități aveau angajații Nicolinei ? Ș. B.: - A, dintre facilități ? ...prin sindicat, obțineau bilete de odihnă, de stațiune, la mare, la munte, la cutare, aveau Ciricul, care era al Nicolinei, cu... terenul luat - culmea culmilor - știi, cică era al Nicolinei, era al Primăriei și ni l-o dat nouă să-l întreținem, noi am făcut și, pe urmă, ni l-o luat făcut gata. Cam atâta aveau, nu aveau mari facilități înainte. A, se
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
locul lui Ceaușescu... Da ! I. A.: - Ce facilități aveau angajații Nicolinei ? Ș. B.: - A, dintre facilități ? ...prin sindicat, obțineau bilete de odihnă, de stațiune, la mare, la munte, la cutare, aveau Ciricul, care era al Nicolinei, cu... terenul luat - culmea culmilor - știi, cică era al Nicolinei, era al Primăriei și ni l-o dat nouă să-l întreținem, noi am făcut și, pe urmă, ni l-o luat făcut gata. Cam atâta aveau, nu aveau mari facilități înainte. A, se făceau
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Columbia și Venezuela pentru a "lua pulsul" acestei mari patrii care este "America latină"! Reluând cu încetinitorul filmul, mi-am amintit că și eu am pășit de multe ori pe drumurile lui Che. Trecusem Anzii în mașină la Mendoza, le admirasem culmile veșnic înzăpezite, mă aplecasem de atâtea ori în semn de salut în preajma uriașului Aconcagua... Trăisem ani buni ca șef de misiune în Chile, o țară superbă cu oameni minunați, dar din păcate mandatul meu a fost pe vremea dictaturii militare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
n-a fost - și tremuram pentru Veneția și înconjurarea frontului francez. Ne îngrozea prăbușirea guvernului rus al lui Kerenski, acolo trădare pe toată linia. Polonia așa-zis reconstituită în regat sub împăratul Carol al Austriei, cu Rozwadowski ministru de rezbel; culmea deriziunii să vezi un suveran cu o a treia coroană pe cap când se rostogoleau deja cele două dintâi. În Franța, cel puțin erau zdraveni; Clemenceau 166, împăcat în acea oră decisivă cu Poincaré167, luă cu mână de fier conducerea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pamflet contra nemților în timpul neutralității; făcân du-se per cheziție la acesta și găsindu-se depozitul de broșuri, el fu arestat și foarte maltratat, deși bolnav. De atunci n-am mai călcat pragul acelei librării. Indignarea ne-a fost la culme când am citit apelul lui Lupu Costache, cerând haine, încălțăminte, rufe bărbătești și femeiești pentru populația română și amenințând cu strașnice pedepse de nu se vor da și se vor descoperi la perchezițiile care vor urma. Un comisar de poliție
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]