9,140 matches
-
data viitoare... Nu mă puteți forța să fac asta! repetă Chavel —Nu vă forțăm noi, spuse Krogh. Ascultați! rosti Chavel pe un ton rugător. Le arătă bilețelul, iar ceilalți rămaseră cu ochii țintă la el, urmărindu-l cu milă și curiozitate. Îi dau o sută de mii de franci celui care ia biletul. Își ieșise complet din fire, în cel mai adevărat sens al cuvântului. De parcă acea parte calmă și ascunsă a ființei lui se detașase de el și acum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ceream voie, plecam împreună din fața casei ei, dar în ultima perioadă se comporta curios, se eschiva, făcea ce făcea și se întorcea din drum. Mai mult decât atât, nu ne dădea voie la nici unul dintre noi s-o însoțim. Cum curiozitatea și neliniștea îmi dădeau ghes, la un moment dat, am avut buna sau proasta inspirație să încerc să văd unde merge după un astfel de comportament, mai ales că părinții ei știau că este în compania mea. Nici n-a
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
spui ce drăcovenie de rachiu bei dumneata, te-om urma și îi fi prietenul nostru. Altfel... ― Știam eu că o să vă facă cu ochiul rachiul meu, da’ nu-i cine știe ce. Culoarea îi de el. Încolo... Și, ca să nu muriți de curiozitate, am să vă spun că îi o afinată. Am un frate care s-o măritat cu o femeie de la munte și toamna îmi aduce câțiva pumni de afine. Câțiva pumni doar, căăă... cumnată-mea îi o zgripțuroaică... ― Adică cum devine
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-ți păzești femeia. ― Uite, domnule, câte învață omul dacă mai pleacă de acasă! - s-a mirat altul... ― Da’ voi știți că femeia l-a întrecut și pe dracu’? - a întrebat același din colțul întunecos. ― Cum, mă frate? - și-a exprimat curiozitatea omul cu mustața cât măturoiul. ― L-a pus pe dracu’ la încercare. ― Cum ? - au întrebat mai mulți deodată. ― Păi, i-a cerut dracului să facă un fir de păr luat de la... să stea întins ca sârma... A luat dracu’ firul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lumea nici două vorbe. I-am făcut semn camaradului meu să ia caii de dârlogi și să-i lege de un copăcel mai apropiat. Voiam să-l scot pe Traistă din starea în care se afla. ― Și ai reușit? ― Da. Curiozitatea mă împingea să aflu cu un ceas mai devreme ce s-a întâmplat în noaptea trecută. Pe un loc potrivit, am întins foaia de cort și am așezat pe ea bunătățile primite de la moș Dumitru. Traistă parcă nu îndrăznea să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vrem noi. Adică ce? am întrebat eu. în mod ciudat, mi-am dat seama că furia aia teribilă mă lăsase fără suflare. — Vino cu mine, o să-ți fac un mic tur al clinicii, s-a oferit el. Mă zbăteam între curiozitate și aversiunea pe care o simțeam la gândul de a-mi petrece timpul alături de el. însă Mike se îndrepta deja spre ieșire, așa că, respirând încă destul de greu, l-am urmat. Prima oprire a fost în sufragerie. Ca tot restul clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tot un șeptar.) Am continuat cu: —OK, cea mai bună din cinci încercări. Dacă... —TACI DIN GURĂ! a urlat Brigit. —Scuze. Brigit și-a dus degetul în dreptul buzelor spunând: Șișșșșșș, ascultă! Ce-i? aproape că m-am înecat eu de curiozitate. —Auzi? — Ce s-aud? Sunetul telefonului care nu sună. Apoi, spre surprinderea mea, Brigit a izbucnit în râs. Era ca și cum norul negru de deasupra capului ei se risipise. Hai, mă! a rânjit ea. Nu mai suport așteptarea asta! Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Căință? Rușine? Dar n-am văzut nimic. în timp ce ușa se închidea în urma lor, ceilalți pacienți s-au strâns în jurul meu ca să mă consoleze și să mă protejeze. Am recunoscut felul în care mă priveau - cu un amestec de milă și curiozitate - pentru că și eu recursesem la privirea aia de mai multe ori după ce CPI a lor venise în vizită. Și nu puteam s-o îndur. 54tc "54" Bagajul meu, făcut doar pe jumătate și azvârlit pe podea, mi-a făcut reproșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chiar și cu Misty. M-am îmbujorat de mândrie. —în sfârșit, pot să-ți spun ce experiență satisfăcătoare a fost pentru mine să te văd schimbându-te și crescând în răstimpul petrecut aici! Am fost groaznică? am întrebat eu din curiozitate. —Ai fost dificilă, dar nu cea mai dificilă. Te-am urât, am fost șocată să mă aud spunând. Deși Josephine n-a părut să fie deloc deranjată. Dacă nu m-ai fi urât, ar fi fost ceva în neregulă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
n-aș fi cunoscut-o, aș fi zis că se laudă. Iar pe Shane nu-l suportă. Tot timpul mă întreabă de ce Shane n-are mașină de la serviciu. — Și de ce n-are mașină de la serviciu? a sărit Helen. Așa, de curiozitate. — Fiindcă n-are serviciu, idioato! i-a răspuns Anna dând ochii peste cap. Am simțit că încep să mă binedispun. Numai puțin. M-am gândit că poate nu era cazul încă să mă sinucid sau să plec pe mare. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
om bun, iar odată fusese omul meu bun. Pentru câteva clipe, m-am simțit învăluită de sentimentul dureros al unei pierderi ireparabile. Nu mă așteptam să fiu așa de tristă, am spus. — Eu mă așteptam. — Da? Eram foarte surprinsă. —De curiozitate: de ce ai acceptat să ne întâlnim? —Eram curios. Am vrut să văd dacă te-ai schimbat. Și mi-a fost dor de tine, a adăugat Luke pe un ton glumeț. Se pare că te-ai schimbat, a continuat el clătinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
după cum le place unora să spună. Veste bună neamule! Fraieriții, pardon, clienții care au o firmă își vor putea deduce din cheltuieli banii dați astrologilor și prezicătoarelor, care vor fi trecuți la capitolul consultanță. Ar trebui măcar așa din sfânta curiozitate să aruncăm un ochi spre fauna aceasta care trăiește și prosperă pe spinarea credulilor. Să știți că futuroloagele acestea oacheșe sunt forte istețe și te drămăluiesc dintr-o ochire cam câte pene poate să-ți jumulească fără să simți. Te
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dus după cărbuni. Dimineață, a venit acarul la mine să-mi spună că indivizii iar nu iau bilet și vor să se urce așa în tren. Pe mine prea puțin mă interesa lucrul acesta, nefiind de competența mea, dar din curiozitate, i-am întrebat ce e cu ei și cum de circulă fără bilet. Erau cu toții din satul Strachina, un sat aflat pe malul lacului Strachina de pe lângă Țăndărei, un sat în care puritatea rasei țigănești, este de sută la sută. În privința
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Știi tu că se întâmplă lucruri grave aici? Sincer, nu. Domnul comandant Pop e un om cumsecade, dar din moment ce v-au trimis aici, tocmai de la Iași... O fi ceva! Ia, spuneți-mi și mie despre ce este vorba? Ard de curiozitate, abia aștept să aflu. Nu-i vorba de nimic, măi frate! Mă gândeam eu că nu o să-mi spuneți! rosti dezamăgit Maricel. Păi, atunci de ce mai întrebi? Eh, am încercat și eu. Dar, e normal să nu-mi spuneți. Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rebelă a feței de masă și schimbă scrumiera. Credeți că se va întâmpla ceva cu domnul comandat Pop? întrebă el într-o doară, ca și cum subiectul nu-l interesa de loc ci, numai așa de dragul conversației, se interesa. Toma se distra. Curiozitatea chelnerului îl amuza teribil iar insistența cu care încerca să confirme vorbele ce circulau prin orășel era dezarmantă. La început fu tentat să-l lase să fiarbă în suc propriu dar apoi își dădu seama că dacă nu-l lămurește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și ieși din casă trântind ușa. Nici doamna Maria nu era prea mulțumită, dar ea nu spunea nimic. Se mulțumise numai să-i arunce o privire încărcată de reproș Ilenei, după care intrase în bucătărie. Unde mergem? întrebase plin de curiozitate Cristian. La Moș Calistrat. De ce? se arătase el mirat. Nu avusese în plan o asemenea vizită. Era adevărat că ar fi vrut să o întrebe pe Ileana o mulțime de lucruri despre bătrân dar pentru asta nu era nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu amândouă mâinile în toiag. Inspectorului i se păru ciudat faptul că bătrânul era la curent cu aceste cazuri pe care poliția încerca să le țină în cel mai desăvârșit secret. Deveni dintr-o dată atent și îl întrebă plin de curiozitate: Știi ceva despre aceste dispariții? Destule! răspunse moșul. No, dar nu asta este important acum, ci, cum să facem ca acest lucru să înceteze pentru totdeauna. Important este să descoperim cine e criminalul, se grăbi Toma să-l contrazică, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
desprindeau pseudopode lăptoase ce se abăteau spre stânga și spre dreapta dincolo de marginea drumului, printre copaci. Nu mai are mult și va ajunge în oraș, spuse Calistrat. Și, ce facem? O ademenim înapoi în pădure. Putem? -îl privi, plin de curiozitate, inspectorul. No, sigur că putem. Atunci de ce am așteptat până acum? Calistrat nu-i răspunse. Se opriră pe loc, acum nu mai alu necau pe deasupra caldarâmului. Simțea din nou sub picioare pietrele de pe drum. Bătrânul ridică toiagul în poziție verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
maximă după care ori se oprește ori continuă dar mult mai potolit. Aflase atunci că nicăieri în lume nu se mai petrece acest fenomen, el fiind specific numai spațiului carpatic. Nu verificase niciodată acest lucru, îl luase ca pe o curiozitate, o informație interesantă și atât. Acum își dorea din suflet ca omul să nu-l fi păcălit. Era ud din creștet până în tălpi și aștepta cu nerăbdare să simtă cum ploaia se domolește. Din păcate nici drumul nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bine este să te aud pe tine! Cristian se simțea stingherit. Ce să povestească? Acum, după ce totul se terminase, i se părea că nu se întâmplase mare lucru. Își dădu însă seama că nu va scăpa atât de ușor de curiozitatea femeii, așa încât, începu să relateze aventurile din noaptea ce trecuse. Nici acum nu-mi explic cum de am reușit să dau de toiag acolo sus pe munte, încheie Cristian. Cred că eram foarte aproape de el și chiar în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să creadă că oricine putea face rost de dinamită fără nici cea mai mică problemă. No, hai! Să nu mai pierdem timpul, se ridică Calistrat de pe laviță, mă duc să mă apuc de treabă. Așa, numai pentru a-mi satisface curiozitatea, de unde ai de gând să iei dinamita? îl întrebă Cristian. Doar nu crezi că am de gând s-o fur?! Vreau s-o cumpăr! Calistrat se apropie de dulapul de unde scosese mai devreme paharele. Deasupra, mai multe sfeșnice cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl prinse de mână, oprindu-l: Lasă jocul să curgă! Din când în când e bine să nu interve nim. Dă-i pace, chiar dacă va câștiga din nou, deși mă îndoiesc, face bine la reclamă. Urmărea și el plin de curiozitate jocul, nerăbdător să vadă rezultatul. Un oftat de ușurare urmat din nou de aplauze furtunoase răzbătu din nou de la masa numărul trei când bila se oprise pe doisprezece roșu. Grămada din fața bărbatului cu părul grizonat se dublase. Acesta sorbi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mărimile zăceau împrăștiați în jur. Zona din fața sa fusese curățată, resturile de rocă erau împinse în lateral, lăsând o porțiune largă liberă. Gura peșterii era deschisă, simți un curent rece când ajunse în fața acesteia. Ceața nu pătrundea înăuntru. Mânat de curiozitate, Toma se opri și privi spre întunericul din interior. Încerca să zărească ceva acolo dar nu reuși să vadă nimic. Doar răceala aceea răzbătea de dincolo de intrare. Din întuneric se auzea un foșnet ca și cum ceva foarte mare se freca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plecat acum zece minute, cu un camion. Nu m-am întâlnit cu nimeni pe drum încoace. Nu spre oraș s-au dus. Au croit un drum prin pădure spre vârful Muntelui Rău. Într-acolo au pornit. No, și, arzi de curiozitate să știi ce fac acolo? Nu-i așa? Toma nu răspunse. Se mulțumi numai să încline din cap: E greu să mă țin după ei. Sunt prea mulți și umblă toți prin pădure. N-aș vrea să dau nas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
uzi, cum eram după scăldat. Am ieșit din subteran exact la Râpa Dracului, pe fundul ei. Ni s-a părut ceva extraordinar și reveneam acolo aproape în fiecare zi. Pop făcu o scurtă pauză. Toma asculta povestirea bătrânului plin de curiozitate. Nu știuse de existența galeriei și nici Moș Calistrat nu-i pomenise vreodată de ea. Poate că nici el nu auzise că mai este un drum spre peștera vâlvei, deși era puțin probabil ca acestuia să-i scape tocmai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]