KorAP: Find »[drukola/base=decor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...310 311 312 ...326 >

8,139 matches

Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751

peste alta de jos până în tavan, formând un perete de cărți. Am păstrat mult această imagine în mintea mea. Din discuțiile pe care le-am avut cu Maestrul am ajuns la concluzia că această imagine ar putea face parte din decorul nostru. A fost o distribuție fantastică, minunată Carmen Galin, Claudiu Bleonî, Costel Constantin, Eugenia Maci și mulți alții. Eu în ultimul timp lucrasem multe spectacole de operă și balet, spectacole cu sute de personaje și spații mari. Mi-a fost

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
admirative: Atâta simplitate la un student!? se întreba aproape retoric regizorul Lucian Pintilie pus în fața spațiului de joc: două bănci și o masă și multă singurătate și pereții albi ai clasei... o bardă, semn al crimei... și așteptarea... Ideea acestui decor minimalist va fi reluată și în următoarele montări ale dramei: de la examenul de licență pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, în 1970, până la spectacolul de inaugurare a Studioului '74 la Teatrul Giulești, chiar în anul 1974 (spectacol cu viață lungă

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
săbii, a dansa pe sîrmă într-un mereu periculos echilibru, iată condiția artistului într-o societate inumană. Atmosfera de epocă a anilor '20, într-un oraș dunărean, e surprinsă excelent; aici, regizorul a avut colaborarea cîtorva artiști adevărați: Octavian Dibrov (decoruri), Daniela Codarcea (costume), Mircea Florian (muzica) și, deasupra tuturor, Vivi Drăgan Vasile, autorul imaginii; o imagine cu alese valori plastice, cu încadraturi de rafinament, totul încărcat de gînd, totul sugerînd și cuprinzînd subtilități de sensuri, totul supus acelui gînd creator

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
realizat filme, ci a edificat o operă. O operă parcimonios dezvoltată dacă avem în vedere numărul relativ mic de filme șapte în care identificăm nu doar teme recurente, elemente de morfologie și de sintaxă cinematografică, ci și colaboratori apropiați muzică, decor etc. până la actori care i-au fost alături în teatru și film încă de la început: Răzvan Vasilescu (pe care l-a debutat și în teatru, și în film), Dorina Lazăr, Mircea Albulescu, Dorel Vișan... Este încă un argument în favoarea tezei

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
dimensiune a "pattern"-ului românesc, așa cum mi l-a revelat Blaga și anume prin monumentala sa lucrare dramatică Meșterul Manole, dimensiune de hieratică spiritualitate, de aspirație spre valorile axiale ale existenței. Un instrument foarte serios de manipulare a expresivității unui decor este raportul fundamental între amplasamentul publicului și locul de joc, oricare ar fi el, scenă sau spațiu neconvențional. Iată cum am folosit acest instrument de lucru în cazul Meșterului Manole: Un decor ridicat în spațiul scenic propriu-zis ar fi îndepărtat

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
instrument foarte serios de manipulare a expresivității unui decor este raportul fundamental între amplasamentul publicului și locul de joc, oricare ar fi el, scenă sau spațiu neconvențional. Iată cum am folosit acest instrument de lucru în cazul Meșterului Manole: Un decor ridicat în spațiul scenic propriu-zis ar fi îndepărtat fizic spectatorul de terenul dramei, l-ar fi situat în postura unui contemplator, ar fi dat naștere unor trucuri pentru a crea iluzia, așezând spectacolul în zona rece a unei concepții conformiste

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
fi situat în postura unui contemplator, ar fi dat naștere unor trucuri pentru a crea iluzia, așezând spectacolul în zona rece a unei concepții conformiste. De aceea, căutând un raport inedit cu publicul, am ridicat partea cea mai importantă a decorului în fosa de orghestră (sala Teatrului Național din Cluj fiind construită și pentru spectacole de operă, este dotată și cu o astfel de fosă) publicul fiind în felul acesta covârșit de dimensiunile monumentale ale unui eșafod în lemn de brad

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
și ofeream spectatorului un impact, o anume stare de tulburare care ar fi reușit să-l pregătească pentru a primi mesajul propus într-o atitudine implicată, participativă în locul celei confortabile, distanțate și contemplative pe care ar fi avut-o dacă decorul ar fi fost construit în cutia scenei. Schela, un portic imens, supraetajat pe patru nivele, de la nivelul fosei până la partea de sus a portalului, trasa o geometrie albă, puternică, de lemn masiv, o structură de prim-plan care lăsa toată

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
conotațiile se desprind de la sine, nu insistăm; ar fi numai aceasta o temă de interpretare a legendei) de acum inutili, opera odată împlinită, veghează la căpătâiul lui Manole, și el, în sfârșit, mântuit. Eliminarea procedeelor destinate a crea iluzie, conceperea decorului ca pe o sculptură funcțională, cinetică și exploatarea mișcării atât pe verticală, cât și pe adâncime prim-plan al personajelor, soluția zidirii un asurzitor bombardament de planșe căzând precum cuțitul ghilotinei, pe ghidaje de la înălțimea de nouă metri, una după

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
la Arad, cu Constantin Adamovici în rolul titular, iată piesa revine pe scena Naționalului clujean, entuziasmând critica și publicul. Revine piesa și nu spectacolul. (...) Marea calitate a montării Unchiului Vanea pe scena clujeană, coeficientul ei artistic, rezidă în complexitatea viziunii. Decorul din nou Vittorio Holtier direcționează prin materiale, obiecte, culori și așezarea lor în scenă, privirea noastră asupra lumii cehoviene; un decor cu dublu focar; privit dintr-o parte scaune albe de grădină, o masă lungă de sufragerie, o față de masă

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
și nu spectacolul. (...) Marea calitate a montării Unchiului Vanea pe scena clujeană, coeficientul ei artistic, rezidă în complexitatea viziunii. Decorul din nou Vittorio Holtier direcționează prin materiale, obiecte, culori și așezarea lor în scenă, privirea noastră asupra lumii cehoviene; un decor cu dublu focar; privit dintr-o parte scaune albe de grădină, o masă lungă de sufragerie, o față de masă albă (inferioară în frumusețe celei din Livada cu vișini, de la Bulandra!) aparent, recuzita obișnuită a pieselor cehoviene. Privit mai îndeaproape, vedem

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Această podea se prelungea printre spectatori, în coridorul care separa pachetele de gradene, ca un drum, până la ieșirea din spațiul respectiv, printr-un gol de ușă, tăiată într-un perete subțire de scânduri: acest perete făcea și el parte din decor, dar separa în același timp foaierul de sala de spectacol propriu-zisă amenajată special astfel încât spațiul de joc, suprafața principală de scânduri, un podium de aproximativ 10 metri deschidere pe adâncime se infiltra între spectatori pe o linie mediană. Vis-a-vis de

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Nelu Ionescu) 1978 ÎNAINTE DE TĂCERE Casa de Filme UNU Depășind o epică cinematografică simplă, filmul lui Alexa Visarion (Înainte de tăcere, n.n.), straniu și adevărat, certifică o concepție artistică unitară. Incandescenta intensitate a stărilor personajelor cuprinde întreg ecranul, imprimând oamenilor, peisajului, decorului o tensiune specifică, aleasă, dorită, obținută prin poziția artistică ce determină universul filmului până la saturare. Prelungind în propria sa limbă elementul uneori naturalist și alteori realist-expresionist al nuvelelor lui Caragiale, împrumutând această culoare literară din Năpasta, regizorul extinde aceste nuanțări

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
ca un mers pe marginea prăpastiei, fiind, în ultimă instanță, mișcarea unor oameni închiși în propria lor patimă, nesăbuință ori durere, ce îi va conduce, fatal, către ceea ce autorul numește "tăcere"; în fond însingurare sau moarte. De aici și puținătatea decorului, despuiat precum la Miklos Jancso de orice element răzleț, nefuncțional: pereți pustii, mese pe care nu se află, niciodată, decât obiectele ce pot "vorbi", capabile să intre într-o horă a semnificațiilor, lădița cu bani a hangiului și lada cu

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
autentic descoperitor de universuri situate dincolo de aparențe. Coloana sonoră (Nicolae Ciolca) recompune din tăceri și zgomote drumul aspru al eroilor filmului, refuzând muzica ce descrie mai mult sau mai puțin exact ceea ce ne spune imaginea. Vittorio Holtier și Sava Cuzmin (decoruri, Octavian Dibrov și Georgeta Cara (costume)... (Călin Stănculescu) Acest prim film al lui Alexa Visarion poartă multe din semnele debutului și uceniciei, dar și marca unei vocații, a unei ambiții artistice ieșite din comun... Revelațiile noului nostru val au rămas

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
răspunsuri... (Francesco Gerardi) ...Filmând după Caragiale, nu te poți juca; este prea mare numele acestui om de geniu, pentru a umbla indiferent cum la jumătăți de măsură. Alexa Visarion a ales calea cea mai dreaptă, solicitând spectatorul până la epuizare: un decor uscat, aș zice ascet, simplificat la maximum; un univers închis, câțiva oameni, câteva personaje care se pot reține; o lume stranie, aducând a mitologie clasică; un barbar conflict între dragoste și moarte, între avuție și mizerie crâncenă, între vis și

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Teatrului Giulești o cu totul altă lectură a Nopții furtunoase, decât cea tradițională... Este sau nu argumentată de replică viziunea lui Alexa Visarion? Este în cea mai mare parte perfect argumentată! Primul șoc declanșat de propunerea lui Visarion va fi decorul: o cameră de trecere dintr-o casă aflată în renovare, o cameră plină de ziare... Pentru regizor O noapte furtunoasă devine prilej a dezvălui "măștile" unor oameni, dezlănțuiți în cadrul aparte al "nopții" într-o cavalcadă tragică și grotescă, dominată de

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
organicitate. Parcă niciodată ca până acum regizorul nu a reușit o montare atât de puternică și de limpede în același timp. Lumea ca arenă de circ, tristă (paradoxal!) și groteascăiată sugestiile propuse, inspirat, de ambianța scenică semnată de Octavian Dibrov (decoruri) și Daniela Codarcea (costume). Extrem de important mi se pare spiritul de echipă impus de regizor.[...] În sfârșitdar de fapt, în primul rândFlorin Zamfirescu, în rolul titular. Woyzeck-ul său este neliniștitor, iar unui ochi atent nu-i poate scăpa cât se

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
subtil și funcțional din posibilitățile de expresie (vezi: nota vizuală generală, specifică reprezentației, folosirea consecventă a "profunzimii câmpului" scenic, îmbinarea planurilor de joc ca într-un montaj cinematografic). La materializarea acestei viziuni regizorale colaborează Octavian Dibrov, cel ce realizează un decor deosebit de expresiv. El a imaginat spațiul de joc drept o piață părăsită, apăsătoare ca atmosferă, o piață în care casele și-au întors fața de la lume (de la public) și se ridică spre cer ca niște amenințătoare spânzurători, element discret sugerat

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
materia de lucru cu precizie matematică. Armele lui principale sunt logica și rațiunea. În prim plan George Constantin Colonelul Măruță Expresivitatea este "vânatul" principal, urmărit cu patimă și "prins" cu succes din decupaj în imagine (Vivi Drăgan Vasile), din cadrul plastic (decoruri: Octavian Dibrov) și costume (Daniela Codarcea), în coloana sonoră inspirat întregită de muzică (Mircea Florian). O expresivitate agresivă, hăituitoare pentru spectator poate, dar care creează, în cele din urmă, o stare de emoție aproape fizică. Spectatorul este supus unei ofensive

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
închegat pe ecran din vâna pamfletară a unui regizor format intelectualmente la școala și în spiritul necruțător al lui Caragiale, și marcat cinematografic de violența vizuală a lui Buñuel și Bergman. Cheful cu lăutari din cârciuma sordidă și slinoasă (autorul decorurilor Marcel Bogos) are ceva din surescitarea tulbure și delirantă a Viridianei, iar cântecul Mutei personaj imaginat de Visarion și creat cu răscolitoare dăruire de către Valeria Sitaru... Vina tragică se ispășește într-o pădure ostilă și pustie, în care aparatul palpită

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
nu mai pot să audă, Costel Constantin (Grig), Bogdan Mușatescu (șeful de gară), Dragoș Ionescu (conductorul), Mircea Cojan (Ichim), apariții remarcabile printr-o "stridentă" materialitate, în lumea de vis a eroilor atrași ca un magnet de "Calea Lactee". Costumele Doinei Levința, decorul Vioricăi Petrovici și muzică Anton Șuteu dau și ele aripi "visului" de o clipă, înnobilând acest "joc de-a fericirea", aproape paradoxal, tocmai cu farmecul unei simplități cuceritoare. Prin asta, spectacolul lui Alexa Visarion pare să omogenizeze insăși esența teatrului

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
l-a acordat, în orice piesă a lui Cehov, care devine spectacol, se ascund infinite alte spectacole. Ceea ce s-a întâmplat în acea seară a fost forma desăvârșită a teatrului, cu tensiunea maximă, dramatică a vieții... (Irina Budeanu) Schițe de decor și costume de Eugenia Tărășescu Jianu " În Pescărușul domnește risipirea întru timp a iubiri, a sufletului, a vieții. Hazul și harul, bufoni virtuoși ai uitării, ne-au sechestrat timpul. Ascundem prin farmec degradarea ce a început să ne placă, însăilând

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Craiova a prezentat publicului spectacolul său cu Livada de vișini, în traducerea, adaptarea și regia lui Alexa Visarion. Chiar înainte de ridicarea cortinei, spectatorul este invitat să parcurgă cu privirea porțiunea de scenă rămasă descoperită și care propune, prin elementele de decor, un tablou nemișcat, rigid, veșnic. Este "vama" spre lumea de dincolo... (a cortinei), o lume care se scurge încet, care se scufundă. "Dincolo" începe cu un râu pe malul căruia un dulap vechi, centenar, stă răsturnat și pe sfert înghițit

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Aplauze pentru Ilie Gheorghe care și-a împărțit sufletul de artist la doua personaje: bătrânul Firs și guvernanta Charlotta Ivanovna. Cele două creații scenice, total diferite, au fost o ispititoare invitație la o percepție deschisă, cu căutări și înțelesuri noi. Decorul, splendoare vizuală a formelor, conceput de Viorel Penișoară-Stegaru, a fost un actor omniprezent al spectacolului. Gândit pe mai multe planuri, a reușit să focalizeze și să strămute acțiunea fără efort. Brâul exterior, în semicerc, alcătuit din scânduri suspendate, este o

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]