8,208 matches
-
Cinemascop, cu un deviz estimativ de 7,2 milioane lei. După primirea aprobării, filmul a intrat în faza de producție la 15 decembrie 1972. Au fost căutate cele mai potrivite locații de filmare, s-au realizat și avizat schițele de decor și s-au început probele pentru selectarea actorilor. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, în colaborare cu autoritățile administrative din județul Suceava. La realizarea filmului au colaborat următorii consilieri: general maior Ion Cupșa, Constantin Agavriloaie
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
încăperile mănăstirii au fost filmate cadrele în care avea loc sfatul domnesc a lui Ștefan cel Mare cu boierii și comandanții de oști. Scena care avea loc în interiorul hanului ținut de neamțul Iohan Roșu a fost filmată la Hanul Ancuței. Decorurile au fost realizate de arhitectul Constantin Simionescu. Printre încăperile amenajate de scenograf în spiritul autenticității de epocă sunt încăperea jupânesei Ilisafta din conacul familiei Jderilor, în care jilțul de stăpână a casei joacă un rol important, și camera jupâniței Nasta
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
epic fără a reuși să-l retopească în coerente tipare filmice, Drăgan plimbă floarea actorilor români, din secvență în secvență, ca hergheliile Măriei Sale ce umplu Cinemascopul, într-o însăilare artificială de momente disparate mimând, când și când, fior și măreție. „Decor de epocă în care se desfășoară aceleași acțiuni schematice, amestec de aventură, erotism idilic și naționalism” cf. Grid Modorcea. Aproape 6 milioane de spectatori sunt martorii dezastrului.”"
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
acuzat că a extras o serie de materiale de bază ale genului (peisaje, mașini de epocă, cai) și le-a alăturat în mod neprofesionist. Imaginile cinematografice sunt apreciate a fi simpliste, "„doar poze în mișcare cu niște actori și niște decoruri care încearcă să întrețină o ficțiune”". Directorul de imagine Mihail Sârbușcă este ironizat că și-a lingușit actorii cu un prost-gust prezent "„poate doar în producțiile porno soft de pe Playboy TV”", proiectând asupra lor o "„lumină siropos-diafană”". Filmul este interpretat
Eva (film din 2010) () [Corola-website/Science/327425_a_328754]
-
sale stilistice dominante, secvențele în care creează o atmosferă de epocă realistă având o deosebită vigoare compozițională: balul simbriașilor publici, un cinematograf din vremurile de altădată, culisele circului „Gaetano”, călătoria în vagonul de tren cu manechine. La realizarea atmosferei concură decorurile reconstituite veridic de scenograful Nicolae Șchiopu și costumele de epocă realizate de Hortensia Georgescu. Căliman consideră că filmul "„are nerv, momente de suspans, învăluitoare tente poetice, secvențe antologice, un deznodământ «retezat», ca o cădere de ghilotină”". Personajele sunt bine interpretate
Să mori rănit din dragoste de viață () [Corola-website/Science/327485_a_328814]
-
treptat, săptămânal, în acest ziar, și foarte curând au devenit populare în mediul evreiesc de pe tot cuprinsul Palestinei. Rahel este cunoscută pentru stilul ei liric, scurtimea poeziilor ei și simplitatea revoluționară a tonului ei conversațional. Majoritatea versurilor ei au drept decor peisajele pastorale ale Țării Israelului. Multe din ele fac ecou sentimentelor ei de dor și de neîmplinire. In câteva din ele își exprimă regretul de a nu fi avut un copil propriu. Înzestrate cu o deosebită muzicalitate, un limbaj simplu
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
(n. 28 august 1926, Tecuci - d. 2004, București) a fost un arhitect și scenograf de teatru și film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Străinul" (1964), "Răscoala" (1965), "Serbările galante" (1965), "Răpirea fecioarelor" (1968), "Răzbunarea haiducilor" (1968), "Baltagul" (1969), "Castelul condamnaților" (1970), " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
Horea" (1984) și "Figuranții" (1987). S-a născut la 28 august 1926, în orașul Tecuci . A absolvit Institutul de Arhitectură din București în 1955, obținând diploma de arhitect. a lucrat ca scenograf de teatru și film, debutând în cinematografie cu decorurile filmului "Secretul cifrului" (1959) regizat de Lucian Bratu, ca asistent al lui Ștefan Marițan. Colaborează cu mari regizori ai epocii: cu Ion Popescu-Gopo în "Pași spre lună" (1963) și "Comedie fantastică" (1975), cu Dinu Cocea în "Răpirea fecioarelor" (1968) și
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
ACIN) la 30 decembrie 1963. Scenograful obișnuia să se plimbe prin întreaga țară pentru a găsi cele mai potrivite locuri de filmare, el fiind o sursă bogată de informații la care apelau mai târziu scenografii mai tineri. El a realizat decoruri de o mare inventivitate care au recreat atmosfera din Transilvania de la sfârșitul secolului al XVIII-lea în filmul "Horea" (1984) sau Bucureștiul interbelic din filmele lui Sergiu Nicolaescu: "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974) și "Revanșa" (1978) , ambianța aristocratică
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
două intrări; la acoperirea lăcașului propriu-zis s-a utilizat țigla. Peretele de miazănoapte este sprijinit de patru contraforți. Pictura exterioară s-a dovedit ulterior a nu fi altceva decât o simplă zugrăveală naivă. Nici interiorul nu a beneficiat de nici un decor mural specific. Lăcașul renovat în anii 1878, 1899, 1936, 1958, 1990-1991 și 2003, figurează pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-A-03401). Începuturile acestui edificiu ecleziastic sunt greu de stabilit; istoriografia le fixează în secolul al XV-lea. Menționarea preoților locali Dumitru
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Paroș () [Corola-website/Science/326960_a_328289]
-
corului s-a alipit o sacristie, care în secolul al XVIII-lea a fost boltită în stil baroc. Corul a fost pictat de trei ori înainte de Reforma religioasă iar la degajarea din 1911 nu a fost recuperată nicio scenă completă. Decorul spațiului este întregit de un tabernacul încastrat. La fel ca majoritatea bisericilor fortificate din sudul Transilvaniei, biserica din Dealu Frumos a fost înconjurată și ea cu o incintă sub formă rectangulară datată la începutul secolului al XVI-lea. Cele două
Biserica fortificată din Dealu Frumos () [Corola-website/Science/326438_a_327767]
-
reușește să scape din capcanele scenariului și ale dialogului suprasaturat de culoare arhaică, impune zone de cinema elocvente, ca prologul filmului. Bilanț comercial: aproape 6 milioane de spectatori.”" Un alt critic, Ioan Lazăr, observă că deși „filmele cantonează într-un decor intens fotogenizat, desigur depășind desuetudinea din producțiile similare, datorate lui Horia Igiroșanu” scenariștii imprimă filmului imaginație, dialoguri dezinvolte și pline de umor și suspans, Peisajele filmate sunt „în ton cu aerul degajat al haiducilor”, spre exemplu scena de final în
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
Ploiești. Acestuia îi plăcea să bea, iar regizorul l-a îmbătat și a obținut acordul lui pentru a folosi timp de câteva zile caii de care dispuneau organele de securitate din regiunea Ploiești pentru urmărirea luptătorilor anticomuniști din munții Bucegi. Decorul filmului "Haiducii" a fost cel construit la Buftea în 1966 de scenograful francez Georges Walkhewitch pentru filmul "Serbările galante" (realizat în coproducție cu Studioul Cinematografic București). Realizatorii filmului au apelat la mai mulți consilieri: Nicolae Stoicescu (istoric), Angelus Pellegrini (lupte
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
epoleți auriți. El poartă un pantalon mulat în stil francez, de culoare albă, ciorapi albi, și pantofi negri cu catarame aurite. Împăratul este reprezentat cu un picior în față, cu fața îndreptată către privitor, cu mâna dreaptă strecurată sub veston. Decorul îl reprezintă biroul său de la Palatul Tuileries în prim plan la dreapta, cu un fotoliu din lemn aurit acoperit cu catifea roșie și broderii de aur, sabia sa este pusă pe cotieră. Biroul în stil Empire are un picior sculptat
Napoleon în cabinetul său de lucru () [Corola-website/Science/323707_a_325036]
-
se măsoară în expresii mult prea stridente și prin accente groase”. În schimb, criticul Andrei Gorzo a considerat acest film un kitsch fără valoare artistică, dar cu un aer de melodramă. În opinia sa, regizorul debutant a ales Transilvania ca decor al filmului său numai pentru că i s-ar fi părut că ar fi o lume arhaică și tradițională, fără a se osteni să observe cum vorbesc și cum se comportă oamenii de acolo. Replicile și costumele purtate de țărani par
Katalin Varga (film din 2009) () [Corola-website/Science/323741_a_325070]
-
a devenit astfel noul centru (sau buric) al lumii, dislocând tradiția evreiască care desemna drept centru al lumii înălțimea Moria; contrazicând chiar Biblia (Facere 22:2), locul ales de Constantin pentru biserica Sfântului Mormânt a devenit în tradiția creștină și decorul în care Avraam a vrut să-l sacrifice pe Isaac; o curte din interiorul complexului constantinian a început să fie considerată de tradiția creștină a fi și locul unde Isus a alungat comercianții din împrejurimile Templului. Iar mormântul (craniului) lui
Biserica Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/323863_a_325192]
-
oaspeților de onoare ai curții. În amenajarea acestei încăperi mari, cu două rânduri de ferestre, care au vedere spre Neva, Shtaenshneider a folosit motive ale stilului baroc francez din secolul al XVII-lea, fapt ce a condiționat caracterul monumental al decorului. Sala atrage atenția prin luxul pronunțat al amenajării și prin gama largă de culori. Această operă de artă a întrunit idealurile perioadei de apogeu a Renașterii și s-a bucurat de o mare popularitate pe vremea lui Da Vinci. Prin
Madona Litta () [Corola-website/Science/323080_a_324409]
-
a opri deformările în perete. Se remarcă semnele de mutare de pe grinzi, cosoroabele streșinilor și chiar de pe căpriorii acoperișului. Din punct de vedere artistic, se remarcă în principal tâmpla bogat și filigranat sculptată a iconostasului, care amintește oarecât atât prin decor cât și prin pictură bisericile de lemn din Valea Cucii și Izbășești. Afară, se înșiră pe linia pridvorului șase stălpi puternic profilați.
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
prilej și în oricare moment al săptămânii. a este un preparat culinar realizat din produse alimentare industriale (diferite tipuri de brânzeturi sau mezeluri), în asociere cu legume, ouă, produse din carne și pește, ciuperci, patiserie și ornate cu elemente de decor comestibile (salată verde, pătrunjel, mărar, morcov, lămâie, capere, ridiche, ardei). Gustările nu se vor combina rece și cald pe aceeași farfurie și vor fi preparate în bucăți (piese) mici (20-30 gr. la cele asortate). Funcție de sortimentele de gustare servite, acestea
Gustare () [Corola-website/Science/324070_a_325399]
-
francez "" de Sergiu Nicolaescu și Gilles Grangier (după romanul lui Jules Verne). Majoritatea scenelor au fost turnate la Constanța, Tulcea sau Brăila, în funcție de scenarii; portul Tomis a fost uneori transformat în stilul sec. XIX prin instalarea pe dig a unor decoruri în formă de case de epocă. Din păcate, „Speranța” a fost treptat șubrezită de aceste turnaje (uneori în condiții dificile): reparațiile erau din ce în ce mai frecvente și costititoare, iar România comunistă nu mai avea fonduri, astfel că nava a fost dezmembrată în
Speranța (goeletă) () [Corola-website/Science/324086_a_325415]
-
rășina de plastic, cum ar fi acrilonitril butadien stiren (ABS-plastic). Acesta este un plastic folosit pentru a forma corpul principal. Materiile plastice mai moi precum nailon, pot fi utilizate pentru componente inclusiv costume, pălării, și măști pentru fata. Că un decor final, vopsele acrilice de diferite culori pot fi folosite și pentru a decoră figură. În plus, jucăriile mai elaborate pot conține componente electronice miniaturale, care oferă efecte de lumină și sunet. Odată ce personajul a fost selectat, procesul de proiectare efectivă
Figurină de acțiune () [Corola-website/Science/324121_a_325450]
-
europeană. Autorul experimentează în primele sale nuvele temele pe care le-a analizat mai întâi ca om de știință. Nuvelele „Secretul doctorului Honigberger” și „Nopți la Serampore” (publicate în anul 1940 în volumul "Secretul doctorului Honigberger") au însă numai un decor exotic necesar unor mistere sacre pentru că problematica este una comună tuturor scrierilor fantastice ale lui Eliade. Filonul indic al celor două nuvele nu se referă însă la o entitate geografică, ci la o gândire mistică inspirată de credințele filozofico-religioase ale
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
și foile de dafin și se lasă să fiarbă la foc domol atât timp, până când carnea se desprinde ușor de pe oase. Se scoate carnea, se elimină oasele, se porționează și se pune în diferite forme (boluri, supiere, farfurii adânci) cu decor din morcov, pătrunjel verde și ou. Se strecoară supa, se degresează și se adaugă mujdeiul de usturoi (strecurat), supa rezultată se toarnă peste carne și se păstrează la rece. Peștele se curăță fără să se îndepărteze coada, capul și înotătoarele
Piftie () [Corola-website/Science/324189_a_325518]
-
britanic în volumul "Letters from London" din 1804. A scris câteva povestiri, dar reputația sa literară se bizuie în exclusivitate pe povestirea intitulată "Peter Rugg, dispărutul", o capodopera în genul ei. Autorul reușește admirabil să transpună motive europene într-un decor specific american. Elementul supranatural este cu atât mai puternic, cu cât apare într-o lume dominată de un acerb simț practic. Personajul Peter Rugg s-a născut în 1730, el a intrat într-o furtună în anul 1770 când a
William Austin (autor) () [Corola-website/Science/324243_a_325572]
-
93 de minute, iar partea a II-a are doar 40 de minute. În afară de versiunile română și germană, a fost realizată și o versiune engleză de 93 de minute, care a fost difuzată pe plan internațional de către compania Columbia Pictures. Decorurile filmului au fost realizate de scenograful Liviu Popa, care lucrase și la "Dacii". Cele două civilizații descrise sunt prezentate în mod diferit prin detalii și compoziție de cadru filmic. Cadrele spațiale ale civilizației dacilor (munții, sala-peșteră de ceremonii) conțin elemente
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]