KorAP: Find »[drukola/base=divinitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...310 311 312 ...340 >

8,487 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

nelipsit, este reprezentarea judecății ce are loc Înaintea lui Osirisxe "Osiris", ale cărei cerințe le-am văzut apărând În epoca feudală. Judecata este descrisă acum cu acuratețe, mai ales În ceea ce privește cântărirea sufletului („psihostasia”) sau, mai degrabă, a inimii, sub privirea divinităților martore la „confesiunea negativă”, care culminează cu dezvinovățirea deplină. A fi cu „glasul drept” Înseamnă a avea acces liber la o lume fabuloasă 2, unde lucrarea pământului dă roade de o bogăție incredibilă din care se poate ieși și unde

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
oamenii nu-l cunosc, iar zeii nu-l văd...” 17. O NOUĂ TEOLOGIE: ATONTC "17. O NOUĂ TEOLOGIE \: ATON" Spre sfârșitul dinastiei a XVIII-a, În jurul anului 1 400 Î.Hr., apar simptomele interesante ale unei noi religiozități care vede divinitatea cu ochi mai puțin teologici, simte că aceasta participă mai mult la viața măruntă din lume. Într-un imn adresat lui Amonxe "Amon", păstrat pe un papirus la Cairo, zeul este privit În lumina providenței universale, marcată de o admirație

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un context În Întregime nou. Un rege, ultimul descendent sigur al casei care a luptat cu hicsoșii și care Îl proslăvise pe Amonxe "Amon" ca zeu personal, se hotărăște să inițieze o reformă religioasă - sau, mai bine zis, o revoluție. Divinităților solare și celor asimilate acestora le alătură, În mod despotic, „Soarele” propriu-zis, fără mitologie, cu numele său real; Îi atribuie responsabilitatea a tot ceea ce există și a felului În care totul există și, transformându-l În principiu unic, Îi proclamă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unici”, care, la rândul lor, au creat lumea și se Îngrijesc de ea (mulțimea madonelor specifice nu anulează unicitatea Madonei, la fel cum unicitatea Madonei nu anulează specificitatea personală a celorlalte). Noutatea constă În faptul că mituri contradictorii și improbabile, divinități care se exclud, se identifică și, În același timp, se Întrepătrund, nu mai sunt tolerate; apare o rigoare logică până atunci necunoscută. „Soarele” este „viață, Început al vieții”, lucru ce poate fi dovedit dacă se privește lumea În devenirea ei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pașii de Îndată ce a ieșit. Și, pentru simplul fapt că există și că are un anumit fel de a există, toată umanitatea (pe care, acum, Egiptul imperial a cunoscut-o Într-un mod complex, sub diferite aspecte și culturi) este creația divinității: Și țările străine, Siria, Nubia și pământul Egiptului. Tu l-ai pus pe fiecare om la locul său, te-ai Îngrijit de nevoile sale. Fiecare are hrana sa, iar lungimea vieții sale este măsurată. În limbile lor cuvintele sunt diferite

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
așa cum i-ai creat tu. Tu, stăpânul tuturor, cel care trudești pentru toți. O altă caracteristică fundamentală a acestui zeu este imposibilitatea de a-l cunoaște, trăsătură care, chiar și În cele mai vechi texte este un atribut obligatoriu al divinității: „Cât de multe sunt lucrările tale! Ele sunt necunoscute privirii șoamenilorț, tu, zeu unic, În afara căruia nu mai există nici unul”. Tocmai pe această formulare se bazează o experiență cu desăvârșire nouă: intoleranța religioasă. Pluralul cuvântului „zeu” este interzis În scrieri

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Întotdeauna numai deasupra figurii regelui, pentru a sublinia faptul că fără prezența acestuia Își pierde eficacitatea. Numelui zeului i se dă forma grafică a numelor regale, și invers, numele regelui apare adesea fără reprezentarea caracteristică, dar cu semnul definitoriu pentru divinitate. Există preoți ai regelui, iar pentru că „Soarele” nu are mitologie, mitologică devine familia regală, care este reprezentată În aspectele vieții cotidiene, mai degrabă decât În cele rituale, cu trăsături caracteristice și apare În imaginile sacre din locuințele din cetate. Nici

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îi transcende, Akhenaton Își asumă funcția arhaică de suveran nomos empsychos, responsabil și garant al Întregii societăți. Nu degeaba i se spune că este un „Aton viu”, folosindu-se terminologia tehnică pentru desemnarea animalelor sacre În care se Întrupează o divinitate (de exemplu, o „Renenutetxe "Renenutet" vie” este cobra În care locuiește În templul său zeița recoltelor). 18. EPOCA RAMSIDĂ: O RELIGIOZITATE MAI UMANĂTC "18. EPOCA RAMSIDĂ \: O RELIGIOZITATE MAI UMANĂ" Religia din Tell el Amarna apare ca element de identificare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cel mai tare legătura cu epoca amarniană este figura pe care o va dobândi faraonul. Tipic În această privință este Ramses al II-lea, un personaj care devine rapid fabulos fiind printre cei care ajung În „Sesostris” din legenda greacă. Divinitatea sa nu mai este una subînțeleasă din formule oarecum ermetice, ci este zgomotos proclamată: dacă Amenofis al III-lea fusese reprezentat adorându-se pe sine Însuși Într-un templu Îndepărtat din Nubia, acum Ramses are o serie Întreagă de statui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îl reprezintă; acestora li se cunoaște numele specific și sunt obiecte ale unui cult despre care dau mărturie stelele din vremea respectivă (dedicate mai ales de militari). În hieroglife, numele său apare transformat În imagini complexe care pun În evidență divinitățile ce apar În ele („Ramses” Înseamnă „Raxe "Ra" s-a născut”, numele dinastic User-maatxe "maat"-Ra - În greacă Osimandia - Înseamnă „cel puternic al lui maat este Ra”) și reprezintă, din acest motiv, mai mult decât un simplu joc grafic, folosindu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Împreună”. Acestei simplificări și Înghețări a religiei oficiale i se opune Înflorirea unor culte noi care se celebrează În sanctuare mici sau În case particulare și care dau oamenilor sentimentul unei comuniuni zilnice cu divinul. Este vorba, În principal, despre divinități protectoare și apotropaice, precum piticul grotesc Besxe "Bes" sau zeița hipopotam Thoerisxe "Thoeris" („cea Mare”), protectoarea femeilor Însărcinate; de asemenea, există și divinități locale, ca Meretseger, o zeiță cobră din necropola tebană, adorată Într-o peșteră și „care iubește liniștea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
case particulare și care dau oamenilor sentimentul unei comuniuni zilnice cu divinul. Este vorba, În principal, despre divinități protectoare și apotropaice, precum piticul grotesc Besxe "Bes" sau zeița hipopotam Thoerisxe "Thoeris" („cea Mare”), protectoarea femeilor Însărcinate; de asemenea, există și divinități locale, ca Meretseger, o zeiță cobră din necropola tebană, adorată Într-o peșteră și „care iubește liniștea”, după cum spune chiar numele său, sau ca perechea regală formată din Amenofis I și mama sa Ahmose Nefertari, cei care au inaugurat necropola

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
după cum spune chiar numele său, sau ca perechea regală formată din Amenofis I și mama sa Ahmose Nefertari, cei care au inaugurat necropola regală tebană și au devenit patronii celor ce munceau În ea, sau, În sfârșit, o categorie de divinități aparte ale căror origini se regăsesc Într-o epocă mai veche, dar care trebuie să fie puși, În mod firesc, din nou În evidență. Sunt personaje străvechi, cunoscute pentru Înțelepciunea sau viața lor și care au fost făcute zei: Imhotep

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
iar simbolurile și imaginile divine populau orice spațiu. Dar această religie este distantă, iar În casele lor sunt venerate micile zeități benefice, mai ales protectorii speciali Amenofis I și Ahmose-Nefertari despre care am vorbit deja; pe lângă acestea apare și o divinitate de tip neobișnuit pentru Egipt: „Piscul”, adică versantul muntelui din spatele așezării. Acești zei sunt prezenți și vii În societate: la fel cum regele i se adresează lui Amonxe "Amon" pentru Înfăptuirea prezicerilor oracolelor, locuitorii din Deir el Medina se Îndreaptă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se adună În fața lui/Pentru ca el să le cerceteze inimile/ Mlădițele vin la el pentru a deveni frumoase/ Iar crinii se bucură de el. Nu trebuie să ne mire nici faptul că până și Înțelepții În Îndrumările lor au despre divinitate o concepție diferită de cea a bătrânului Ani, care era Încă atât de precaut și atent la tradiție. Amenemope, un Înțelept din acea perioadă, spune 2: Zeul se găsește În perfecțiunea sa, În vreme ce omul În lipsurile sale... Nu spune „Eu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dacă greșește. Cu adevărat, omul nu este decât pământ și paie, iar zeul este zidarul său (Amenemope XIX, 15sqq.; XXII, 5 sqq.; XXIV, 8 sqq.). 20. MAGIA ȘI PREVEDEREATC "20. MAGIA ȘI PREVEDEREA" În acest mediu care vede raporturile cu divinitatea sau, mai bine zis cu zeii atât de legate de faptele personale ale indivizilor, este firesc ca practicile magice, unul dintre cele mai vechi moduri În care s-a manifestat posibilitatea de a cere intervenții specifice și favoruri precise, să

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unul dintre cele mai vechi moduri În care s-a manifestat posibilitatea de a cere intervenții specifice și favoruri precise, să dobândească acum o nouă vigoare. Culegerile magice 3 ne arată modele diferite și formulări posibile. Există adevărate imnuri adresate divinității (pe unele le regăsim ca atare În contexte rituale oficiale) care se recitau cu anumite corecturi; există povestiri mitice care prefigurează cazul special de care se ocupă magul și care, de multe ori, fac aluzie la mituri pe care nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să intervină În desfășurarea lucrurilor, Începe să apară În conștiința omului ideea destinului, reprezentat de zeul Shaixe "Shai"2. Într-o istorisire din această epocă 3, vedem cum la nașterea fiului regelui asistă cele „Șapte Hathorxe "Hathor"” (la fel cum divinitățile interveniseră și În cazul nașterii viitorilor regi În relatarea din papirusul Westcar sau În teogamiile de la Deir el Bahari și Luxor); dar acum ele vin pentru „a-i hotărî destinul”: „Va fi ucis de crocodil ori de șarpe sau poate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
imită Într-un mod evident programatic pe cea a vechilor suverani, considerați modele, și chiar dacă nu au lipsit Încercări de a reconstitui un imperiu egiptean În Siria și Palestina, ceea ce a lipsit a fost tocmai nucleul consubstanțialității Între rege și divinitate, fenomen care a caracterizat Întreaga istorie faraonică și care, acum, a fost distrus; după cum am spus deja, teocrația tebană este controlată Încă de puterea regală, dar nu mai există nici o legătură mitologică. Liniștita conviețuire cu zeul a fost Înlocuită cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se naște mitul „preotului egiptean”, maestru al Înțelepciunii, În timp ce religia populară dobândește aspecte cât se poate de elementare În importanța dată cultului animalelor sacre (sacre prin ele Însele, ca specie, și nu ca indivizi În care se Întrupa o anumită divinitate), În folosirea din ce În mai frecventă a amuletelor și În răspândirea cultului micilor divinități salvatoare, cu dezvoltări magice evidente. 24. EGIPTENII ȘI GRECIITC "24. EGIPTENII ȘI GRECII" Dinastia saitică se Încheie odată cu invazia persană În Egipt, În ultimul sfert

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
poate de elementare În importanța dată cultului animalelor sacre (sacre prin ele Însele, ca specie, și nu ca indivizi În care se Întrupa o anumită divinitate), În folosirea din ce În mai frecventă a amuletelor și În răspândirea cultului micilor divinități salvatoare, cu dezvoltări magice evidente. 24. EGIPTENII ȘI GRECIITC "24. EGIPTENII ȘI GRECII" Dinastia saitică se Încheie odată cu invazia persană În Egipt, În ultimul sfert al secolului al VI-lea Î.Hr.: dar ceea ce urmează este o perioadă Îndelungată În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Egipt - deși Într-o poziție de autoritate, ca soldați și generali prețioși - sunt considerați impuri, fiind străini (Herodot povestește că nici o femeie egipteană nu ar săruta un grec pe gură)1. Totuși, chiar În această epocă Începe identificarea metodică a divinităților egiptene cu divinități grecești, identificare ce trebuia să ducă departe. Horus este Apolloxe "Apollo", Amonxe "Amon" este Zeusxe "Zeus", Ptahxe "Ptah" este Hefaistos, Bastetxe "Bastet" este Artemisxe "Artemis", Hathorxe "Hathor", Afroditaxe "Afrodita", Neit, Atena, Osiris Dionis ș.a.m.d. Cele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o poziție de autoritate, ca soldați și generali prețioși - sunt considerați impuri, fiind străini (Herodot povestește că nici o femeie egipteană nu ar săruta un grec pe gură)1. Totuși, chiar În această epocă Începe identificarea metodică a divinităților egiptene cu divinități grecești, identificare ce trebuia să ducă departe. Horus este Apolloxe "Apollo", Amonxe "Amon" este Zeusxe "Zeus", Ptahxe "Ptah" este Hefaistos, Bastetxe "Bastet" este Artemisxe "Artemis", Hathorxe "Hathor", Afroditaxe "Afrodita", Neit, Atena, Osiris Dionis ș.a.m.d. Cele două populații pun

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a.m.d. Cele două populații pun În comun patrimoniul mitologic și teologic, iar În ceea ce Îi privește pe greci, aceștia le văd ca rituri grecești și rituri egiptene și vorbesc despre „misterele” lui Osiris și despre „jocuri atletice” În cinstea divinității. 25. EGIPTUL SE DESCHIDE LUMIITC "25. EGIPTUL SE DESCHIDE LUMII" Odată cu sosirea lui Alexandru În Egipt, În 323, și cu stabilirea imediată a dinastiei diadohilor Ptolemei În Valea Nilului, se deschide ultimul capitol al istoriei religiei egiptene. Egipteni, Ptolemeii s-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care Îi preaslăvesc pe Ptolemei, dar care ilustrează și diversitatea lumii religioase pe care o stăpânesc. În timp ce templele mai vechi erau locuri În care regele Își arăta devoțiunea față de zeul căruia Îi era dedicat templul și Își celebra totodată propria divinitate În fața supușilor săi, preamărindu-și faptele, acum acestea tind să se Închidă prin numeroase coridoare circulare, iar pe ziduri se repetă la infinit scene minuțioase cu ofrande și se copiază texte teologice, ale căror secrete le cunosc doar preoții, scrise

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]