9,278 matches
-
prezinte în Craiova. Spre uimirea craiovenilor, aceștia se trezesc cu Russet venind cu familia și câțiva slujitori spunînd că trebuie apărată Oltenia de război. Și craiovenii l-au crezut. Apărând Oltenia pe timpul războiului ruso-turc din 1770, este numit de turci domnitor al Țarii Românești. Rămâne în Oltenia, dând mai multe acte din Craiova. În realitate, a fost numit domnitor al Țării Românești, dar a condus doar Oltenia. Acutizarea războielor ruso-turce pe teritoriul Munteniei și Olteniei i-a unit la greu. În
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
că trebuie apărată Oltenia de război. Și craiovenii l-au crezut. Apărând Oltenia pe timpul războiului ruso-turc din 1770, este numit de turci domnitor al Țarii Românești. Rămâne în Oltenia, dând mai multe acte din Craiova. În realitate, a fost numit domnitor al Țării Românești, dar a condus doar Oltenia. Acutizarea războielor ruso-turce pe teritoriul Munteniei și Olteniei i-a unit la greu. În 1781, Vodă Caragea care încercase, fără succes, strîngerea unei sume foarte mari de bani, intrînd în conflict cu
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
1802 a stîrnit admirația craiovenilor, apărînd orașul de atacul turcilor. În timpul revoluției a acordat un rol prioritar Craiovei, numind-o "capitala pandurilor, orașul sufletului meu". Aflînd că armata pandurilor se îndreaptă ca un tăvălug spre Craiova, zdrobind la Strehaia armata domnitorului și ocupînd cu ușurință toate mănăstirile și conacele fortificate, divanul Craiovei pune la cale asasinarea lui Tudor. Omul trimis de ei, arnăutul Gore, va fi prins și judecat de panduri împreună cu oamenii săi. Noul caimacan al Craiovei, Nicholache Văcărescu, strînge
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
INFP. S-a resimțit mai mult la București și la etajele înalte și de către oamenii mai sensibili aflați în repaus. Magnitudine 6 Mw Una dintre marile familii boierești din Craiova - familia Bibescu - a dat Țării Românești pe ultimii săi doi domnitori: frații Gheorghe Bibescu (1842-1848) și Barbu Știrbei (1849-1856). Cel mai destoinic, avea să se dovedească însă, cel de-al treilea frate, Iancu Bibescu. Craiova a făcut pași mari sub ocîrmuirea lui Iancu Bibescu (1842-1848). În doar 6 ani, are loc
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
de stat de la 2 mai 1864 care instaura dictatura lui A.I. Cuza și deschidea drumul reformei agrare și electorale, a fost aprobată cu entuziasm de masele populare craiovene prin plebiscit. Îmediat după lovitura de palat de la 11 februarie 1866 cînd domnitorul a fost silit să abdice, craiovenii au manifestat în favoarea lui Cuza și împotriva "monstruoasei coaliții" , regele Carol I, va fi primit cu multă ostilitate de craioveni. La trecerea lui Carol I prin Craiova, venind de la Turnu Severin, pe unde intrase
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
fi primit cu multă ostilitate de craioveni. La trecerea lui Carol I prin Craiova, venind de la Turnu Severin, pe unde intrase în țară, pentru a fi înscăunat la București, craiovenii au aruncat cu pietre și legume stricate, huiduind venirea noului domnitor. Aveau să regrete mai tîrziu, Carol I implicîndu-se personal în cîteva rînduri, ajutînd dezvoltarea orașului și comunitatea craiovenilor. Detronarea lui Cuza și venirea lui Carol avea însă și cîțiva partizani de marcă în Craiova: prințul Barbu Știrbei și Eugeniu Carada
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
vasal Regatului Ungariei, dar practic independent, din 1154 până în 1463, când a ajuns sub stăpânirea Imperiului Otoman. Unul dintre cele mai vechi documente în limba slavilor de sud este un acord comercial între Bosnia și Dubrovnik, din 1189, scris de domnitorul Bosniei, banul Kulin, considerat drept carta existenței statale a Bosniei. Din această cauză este considerat de bosniaci și prima atestare documentară a limbii bosniace. Acest document, precum multe ulterioare, era scris cu un alfabet numit "bosančica", derivat din alfabetul chirilic
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
regimului fanariot, care nu era decât o formă deghizată de ingerință a otomanilor în treburile interne ale Munteniei și Moldovei. Epoca fanariotă a fost caracterizată de la început prin politici fiscale excesive, dictate atât de nevoile otomane, cât și de ambițiile domnitorilor, care fiind conștienți de statutul lor fragil, căutau să-și plătească creditorii cât mai repede, după care încercau să se îmbogățească cât încă se mai aflau la putere. Pentru a satisface nevoile crescânde ale Porții și pentru a-și asigura
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
conștienți de statutul lor fragil, căutau să-și plătească creditorii cât mai repede, după care încercau să se îmbogățească cât încă se mai aflau la putere. Pentru a satisface nevoile crescânde ale Porții și pentru a-și asigura beneficii personale, domnitorii fanarioți au inițiat politici dure de taxare a populației. Efectele dezastruoase ale domniilor unora dintre fanarioți au fost în contrast cu realizările și proiectele altora, ca în cazul domniilor lui Constantin Mavrocordat (care a abolit iobăgia în 1746 în Muntenia și în
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
legătura cu șefii mișcării antifanariote dar și cu elementele mișcării Eteria, care plănuia o amplă mișcare împotriva Imperiului Otoman. S-a așteptat momentul potrivit pentru declanșarea mișcării revoluționare romanești. Acesta a fost considerat ca fiind începutul anului 1821, după moartea domnitorului fanariot Alexandru Șuțu (15/27 ianuarie). După ce s-a aflat în strânsă legătură, încă din decembrie 1820, cu boierii din „partida națională”, în frunte cu Grigore Ghica și Barbu Văcărescu, pe 15/27 ianuarie 1821 s-a încheiat un act
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
Dunăre, iar mai apoi împăraților Rusiei și Austriei, care se aflau la Laybach (Ljubiana), la congresul Sfintei Alianțe. Amploarea mișcarii izbucnite în Oltenia și pericolul transformării ei într-un „război al sărăcimii” au determinat „comitetul de oblăduire” creat după decesul domnitorului Alexandru Șuțu să inițieze măsuri de forță pentru stoparea înaintării către București a pandurilor sau orice altă concentrare de trupe. În încercarea lor, boierii regenți l-au câștigat de partea lor pe consulul general al Rusiei, Alexandr Pini. Reacția lui
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
a urmărit cu atenție reacțiilor marilor imperii vecine. Tudor era convins că Poarta era dornică să găsească o soluție politică, preferabilă unui conflict care ar fi complicat relațiile cu Imperiul Rus. (Sultanul a numit pe 3/15 februarie un nou domnitor în persoana lui Scarlat Callimachi, acesta din urmă nu a ajuns niciodată pe tronul țării). Tudor trebuia să țină cont și de nemulțumirea neascunsă a autorităților țariste față de caracterul de masă al mișcării inițiate în Oltenia. Declanșarea pe 22 februarie
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
21 martie/2 aprilie 1821, oastea revoluționară în frunte cu Tudor Vladimirescu a intrat triumfal în București pe Podul Calicilor (Calea Rahovei), primită de o mulțime entuziastă. Tudor va rămâne stăpân pe capitală 15/27 mai, guvernând țara ca un adevărat domnitor, numit cu drag și respect Domnul Tudor. Stabilindu-și cartierul general în casele brâncovenești de lângă Mitropolie, preluând în scurtă vreme controlul principalelor puncte obiective întărinte din oraș, evitând în același timp orice conflict cu omul Eteriei din oraș, Tudor Valdimirescu
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
zonă era asigurat de către românii și sașii din Brașov și suburbiile acestuia. Privilegiile date de [[Vlaicu Vodă]] și [[Mircea cel Bătrân]] fuseseră acordate pentru "„toți cetățenii, musafirii și locuitorii cetății Brașovului, al întegului ținut al Bârsei”". De-a lungul vremii, domnitori români au acordat mai multe privilegii comerciale brașovenilor și locuitorilor bârsani. De la Brașov proveneau mărfuri de calitate, așa numitele "brașoveníi", apreciate chiar însuși [[papa Honoriu al III-lea]], care printr-o diplomă îi scutea pe locuitorii acestei țări de vămi
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
Războiul ruso-turc din 1806-1812 a fost un conflict armat din lunga serie de războaie dintre Imperiile Rus și Otoman. Războiul a izbucnit în contextul războaielor napoleoniene. Sultanul otoman, încurajat de înfrângerea suferită de ruși la Austerlitz, a detronat domnitorul Munteniei Constantin Ipsilanti și pe cel al Moldovei Alexandru Moruzi, amândoi fiind considerați rusofili. În același timp, francezii, aliați în acel moment cu Turcia, au ocupat Dalmația și amenințau cu o eventuală invazie în Moldova și Muntenia. Pentru a asigura
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
în 1308. Și-a stabilit reședința la Timișoara, în apropierea granițelor Țării Românești. Unul dintre marii nobili oponenți, banul Teodor, și-a concentrat forțele în cetatea Mehadiei, unde a fost asediat câteva luni de trupele regale. Regele maghiar și noul domnitor român din sudul Carpaților după 1310, Basarab I(numit domnitor chiar de rege) au colaborat în asedierea cetății banului Tudor. Se spune că Basarab I ar avea origine cumana. În timpul domniei sale, procesul de formare a Țării Românești s-a finalizat
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
granițelor Țării Românești. Unul dintre marii nobili oponenți, banul Teodor, și-a concentrat forțele în cetatea Mehadiei, unde a fost asediat câteva luni de trupele regale. Regele maghiar și noul domnitor român din sudul Carpaților după 1310, Basarab I(numit domnitor chiar de rege) au colaborat în asedierea cetății banului Tudor. Se spune că Basarab I ar avea origine cumana. În timpul domniei sale, procesul de formare a Țării Românești s-a finalizat. Într-o diplomă a regelui maghiar Carol Robert de Anjou
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Într-o diplomă a regelui maghiar Carol Robert de Anjou, din 1324, apare numele voievodului Basarab denumit "voievodul nostru transalpin", cu reședința la Argeș. Documentul atestă schimburi de solii și relațiile pașnice, dar și pretențiile de suzeranitate ale regelui maghiar. Domnitorul era popular în rândul nobilimii maghiare și chiar un nobil l-a lăudat pe acesta și l-a defăimat pe regele maghiar. Relațiile dintre domnitor și regele maghiar s-au înrăutățit după 1325. Basarab dorea să continue procesul de unificare
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
atestă schimburi de solii și relațiile pașnice, dar și pretențiile de suzeranitate ale regelui maghiar. Domnitorul era popular în rândul nobilimii maghiare și chiar un nobil l-a lăudat pe acesta și l-a defăimat pe regele maghiar. Relațiile dintre domnitor și regele maghiar s-au înrăutățit după 1325. Basarab dorea să continue procesul de unificare a teritoriilor sud-carpatice, iar regele dorea să refacă autoritatea anterioară anarhiei asupra acestei regiuni. Nobilul maghiar numit de rege în funcția de ban al Severinului
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
maghiar a fost revelat de încercarea de a restaura episcopia Milcoviei, ce a aparținut cumanilor. Din regiunea sudică, maghiarii s-au extins către nord, cuprinzând formațiunile politice românești existente. Tradiția îl consideră pe Dragoș I din Maramureș că fiind primul domnitor al Moldovei. În "Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă", cronică alcătuită în secolul XVII, între anii 1349 și 1359 se povestește că voievodul Dragost de Maramureș, ieșind la vânat, a întâlnit în cale un bour, pe care l-a gonit
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
-i pe ceilalți să fie dați altor săraci. În mănăstire, Răzvan a învățat să scrie și să citească, acest nivel de educație fiind în acea vreme doar la îndemână fiilor de nobili și a clerului. Răzvan scrie un pamflet la adresa domnitorului, pe care-l afișează în piață. Târgoveții îl citesc și râd. În piață vine boierul Bașotă, marele armaș, cu un grup de osteni și-i arestează pe târgoveți. Răzvan nu poate rabdă că altcineva să fie pedepsit în locul său și
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
că Vidra îi e sora, îi propune s-o mărite cu nepotul său, Piotrowski, Răzvan își dezvăluie trecutul de hoț, apoi îi mărturisește că „Eueu sunt țigan“, iar Vidra „nu soru-mea, ci soție“. Marele vătaf moldovean Basota este trimis de domnitorul Aron-voda „cu solie la polcovnicul Răzvan./ Ca să-i spun că-l cheamă țară, dându-i un loc în divan“, adică funcția de hatman în Țară Moldovei. Răzvan meditează asupra rolului pe care Basota l-a avut în ascensiunea lui („Acest
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
Acțiunea se desfășoară la „Palatul lui Răzvan în Iași“. Tănase, Vulpoi și Razasul sunt acum căpitani în armată moldoveneasca și se bucură de pacea încheiată pe cale diplomatică de către trimisul lui Aron-vodă, vătaful Basota, cu armata leșeasca. Poporul îl aclamă pe domnitor („Să trăiască Aron-vodă“), dar acest fapt este unul trecător, pentru că istoria a demonstrat- cum susține Tănase - că uralele moldovenilor sunt urmate de căderea de pe tron a domnitorilor: „A«Să trăiască LăpușneanulA», și-l vicleniră urât;/ A«Despot-voda să traiascaA», s-
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
de către trimisul lui Aron-vodă, vătaful Basota, cu armata leșeasca. Poporul îl aclamă pe domnitor („Să trăiască Aron-vodă“), dar acest fapt este unul trecător, pentru că istoria a demonstrat- cum susține Tănase - că uralele moldovenilor sunt urmate de căderea de pe tron a domnitorilor: „A«Să trăiască LăpușneanulA», și-l vicleniră urât;/ A«Despot-voda să traiascaA», s-apoi mi l-au omorât/ A«Să trăiască Ștefan TomsaA», și-l goniră că pe-un cane;/ () așa-i românul din fire.“ Răzvan este hatman la Curtea
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
traiascaA», s-apoi mi l-au omorât/ A«Să trăiască Ștefan TomsaA», și-l goniră că pe-un cane;/ () așa-i românul din fire.“ Răzvan este hatman la Curtea Moldovei, dar nu-i mai ajunge „mărirea“ și vrea să devină domnitorul țării, insă Tănase, desi îi recunoaște meritele, consideră că un țigan nu poate ajunge să ocupe cea mai înaltă funcție în stat: „Eu știu ca-n țară Moldovei uwiil e Răzvan, mă jur!/ Păcat că-i țigan.., La dracul.s-
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]