7,983 matches
-
două reactoare pe fostele terenuri ale combinatului siderurgic Stelco din Nanticoke. Această propunere a fost refuzată de Guvern. În prezent, un regulament sub Actul de Protecție a Mediului stipulează faptul că Ontario nu va mai folosi cărbunele pentru a produce electricitate după 31 decembrie 2014. Nanticoke este planificat să treacă pe biomasă. Deși această înlocuire va diminua emisiile de gaze cu efect de seră, va însemna o capacitate mai mică de producție de energie electrică.
Centrala electrică Nanticoke () [Corola-website/Science/321020_a_322349]
-
care ei însăși nu se puteau bucura. Datorită lor și a altora ca ei, a fost posibilă alimentarea cu energie electrică a fabricilor din Lisabona și a burgheziei din cele mai nobile zone ale orașului. Companiile reunite de Gaz și Electricitate (CRGE) au pus în aplicare o politică socială pentru angajații lor, deoarece compania era una dintre cele mai mari din Portugalia și unde aveau mii de posturi de lucru în întreaga țară. Printre lucrările cele mai importante realizate în Lisabona
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
Centrala Tejo (în ) a funcționat în perioada 1908 - 1921 în cartierul Belém din Lisbona. În prezent, clădirea adăpostește Muzeul Electricității din capitala Portugaliei. Funcționarea de bază a unei centrale termice e destul de simplă: se arde combustibilul pentru a elibera căldura făcând transformarea apei din stare lichidă în aburi, acesta din urmă, cu sarcina de a pune în mișcare turbină care
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
pe fluviul Tajo și ancorau lângă Centrală; apoi cu ajutorul unor scânduri înguste, care făceau legătura între barcă și debarcader, muncitorii descărcau cărbunele punându-l în diverse grămezi în Piața Cărbunelui. Era aici locul de unde începea tot procesul de producție a electricității în Centrala Tejo. Transportul de cărbune pentru circuitul de alimentare a boilerelor, era realizat cu ajutorul unor vagonete manevrate manual de la grămezile de cărbune și până la sită și concasor. După aceea treceau prin ascensoarele pentru cărbune care îl ridicau până la buncărele
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
un baraj major care ar valorifica potențialul hidroelectric și ar redirecționa apa în alte zone din China. Dimensiunea barajului din canion ar depăși pe cea a Barajului celor trei Defileuri, deoarece se anticipează că o astfel de instalație ar genera electricitate de 40000 MW, aproximativ de două ori mai mult decât producția de la cele Trei Defileuri. Se presupune că la începerea lucrărilor vor fi deplasate populațiile locale, vor fi distruse ecosisteme și că acestea vor avea un impact asupra oamenilor din
Canionul Yarlung Tsangpo () [Corola-website/Science/321051_a_322380]
-
aflată acum în Adâncul Zonei Lente. Un mesaj din Rețeaua Cunoscută estimează că acest eveniment a îmbrâncit mii de civilizații neevoluate într-un mediu în care mare parte din tehnologia lor nu mai funcționează (situație analoagă unui Pământ pe care electricitatea dispare brusc), cauzând miliarde de morți. Vezi "Zonele Gânditoare" În roman se menționează că Zonele se retrag progresiv spre centrul galaxiei. Înaintea activării Contramăsurii și producerii deplasării Zonei Lente, se estima că, în câteva miliarde de ani, Transcendentul avea să
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
sisteme dinamice de sarcini electrice. Această teoremă este o ilustrare a tezei filozofice care spune că "„mișcarea este condiția fundamentală de existență a materiei în echilibru”". Condensatoarele sunt elemente electronice pasive anume construite pentru a înmagazina o mare cantitate de electricitate (sarcina electrică). Fie un condensator plan format din două plăci metalice (armăturile) plan paralele de arie "S" fiecare, aflate la distanța "d" una de cealaltă. Dacă conectăm cele două armături la o sursă electrică, plăcile se vor încărca cu sarcinile
Teorema lui Earnshaw () [Corola-website/Science/321168_a_322497]
-
dovedi spusele, el îi răpește pe Prudent și Evans, ducându-i la bordul "Albatrosului", o mașinărie zburătoare de calibrul lui "Nautilus". Robur pornește într-un periplu în jurul lumii, dovedindu-le lui Prudent și Evans că o mașină zburătoare propulsată cu ajutorul electricității poate fi condusă mai ușor decât un balon. "Albatrosul" îi poartă pe deasupra Canadei, Japoniei, Chinei, Indiei, Asiei Centrale, Scandinaviei și Europei, străbate Africa de la nord la sud și trece Oceanul Atlantic, ajungând deasupra Țării de Foc. O furtună târăște aeronava pe deasupra
Robur Cuceritorul () [Corola-website/Science/321237_a_322566]
-
Sir (n. 29 noiembrie 1849 - d. 18 aprilie 1945) a fost un inginer și fizician englez, specialist în electricitate, cunoscut pentru inventarea în 1904 a primului tub electronic, dioda, denumită pe atunci "kenotron". El a inventat și regula mâinii drepte, folosită în matematică și electronică. A fost primul copil născut în familia lui James Fleming DD, preot de congregație
John Ambrose Fleming () [Corola-website/Science/321256_a_322585]
-
să tragă proiectile de artilerie înspre insula sud-coreeană Yeonpyeong. Baza militară a Coreei de Sud, precum și mai multe clădiri civile au luat foc, astfel că armata Coreei de Sud a răspuns cu focuri de artilerie din obuzierul K9 , împotriva pozițiilor nord-coreene. Întrucât alimentarea cu electricitatea de pe Yeonpyeong a fost oprită și mai multe incendii au izbucnit ca urmare a bombardamentelor nord-coreene, armata sud-coreeană a ordonat civililor să evacueze buncărele. Armata sud-coreeană și-a armat trupele sale de pe insulă aducând avioane de vânătoare F-16. Potrivit unui
Bombardarea insulei Yeonpyeong () [Corola-website/Science/321330_a_322659]
-
fost remarcat fenomenul de electrizare a corpurilor. Au trecut secole până la elaborarea unei teorii electromagnetice riguroase, prin contribuțiile unor mari fizicieni ca: Ampère, Faraday, Maxwell. Einstein realizează unificarea dintre teoriile mecanicii clasice și ale electromagnetismului. Printre primele aplicații practice ale electricității putem menționa: iluminatul electric, acționarea prin electromotoare, cele legate de efectul termic (încălzire, sudare etc.) sau din domeniul electrochimiei (baterii și acumulatori, galvanizarea). În epoca contemporană, electronica a generat noi aplicații în domenii ca mass-media și tehnologia informației : radioul, televiziunea
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
et de magno magnete tellure" apărută în 1600, savantul englez William Gilbert descrie acest fenomen și altele similare și utilizează termenul "electro" de la cuvântul grecesc ce denumește acea piatră prețioasă. Așadar Gilbert poate fi considerat părintele conceptului actual care definește electricitatea. O altă descoperire a acestui savant este faptul că Pământul este un magnet uriaș și astfel explică funcționarea busolei. Cercetările lui Gilbert au fost continuate de fizicianul german Otto von Guericke (1602 - 1686) care observă că între corpurile încărcate electrostatic
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
1686) care observă că între corpurile încărcate electrostatic pot apărea și forțe de respingere. În 1660, acesta inventează o mașină ce se compunea dintr-o sferă de sulf ce se rotea și care prin frecare de un material textil producea electricitate statică. Englezul Francis Hauksbee i-a adus unele îmbunătățiri transformând-o într-un adevărat generator electric. În 1644, René Descartes (1596 - 1650) realizează un desen al liniilor de câmp din jurul unui magnet, susținând că magnetismul se datorează circulației unor particule
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
a adus unele îmbunătățiri transformând-o într-un adevărat generator electric. În 1644, René Descartes (1596 - 1650) realizează un desen al liniilor de câmp din jurul unui magnet, susținând că magnetismul se datorează circulației unor particule între cei doi poli. Cuvântul "electricitate" este utilizat pentru prima dată, în 1646, de autorul englez Thomas Browne într-una din lucrările sale. Robert Boyle observă în 1675 că forțele de atracție sau respingere dintre sarcinile electrice se propagă și în vid. În 1729, Stephen Gray
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
dată, în 1646, de autorul englez Thomas Browne într-una din lucrările sale. Robert Boyle observă în 1675 că forțele de atracție sau respingere dintre sarcinile electrice se propagă și în vid. În 1729, Stephen Gray (1666 - 1736) observă că electricitatea poate fi transportată dintr-un loc într-altul prin fire metalice și astfel realizează distincția dintre conductori și izolatori. În plus, demonstrează că electricitatea acumulată în corpuri se distribuie pe suprafața acestora. Fizicianul francez Du Fay (1698 - 1739) face diferența
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
dintre sarcinile electrice se propagă și în vid. În 1729, Stephen Gray (1666 - 1736) observă că electricitatea poate fi transportată dintr-un loc într-altul prin fire metalice și astfel realizează distincția dintre conductori și izolatori. În plus, demonstrează că electricitatea acumulată în corpuri se distribuie pe suprafața acestora. Fizicianul francez Du Fay (1698 - 1739) face diferența în electricitate pozitivă și negativă, pe care de fapt el o denumește "electricitate sticloasă" (obținută prin frecarea sticlei) și "electricitate rășinoasă" (în acest caz
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
fi transportată dintr-un loc într-altul prin fire metalice și astfel realizează distincția dintre conductori și izolatori. În plus, demonstrează că electricitatea acumulată în corpuri se distribuie pe suprafața acestora. Fizicianul francez Du Fay (1698 - 1739) face diferența în electricitate pozitivă și negativă, pe care de fapt el o denumește "electricitate sticloasă" (obținută prin frecarea sticlei) și "electricitate rășinoasă" (în acest caz materialul fiind chihlimbarul sau cauciucul). În 1745, fizicianul olandez Pieter van Musschenbroek (1692 - 1761) efectuează niște experiențe pentru
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
astfel realizează distincția dintre conductori și izolatori. În plus, demonstrează că electricitatea acumulată în corpuri se distribuie pe suprafața acestora. Fizicianul francez Du Fay (1698 - 1739) face diferența în electricitate pozitivă și negativă, pe care de fapt el o denumește "electricitate sticloasă" (obținută prin frecarea sticlei) și "electricitate rășinoasă" (în acest caz materialul fiind chihlimbarul sau cauciucul). În 1745, fizicianul olandez Pieter van Musschenbroek (1692 - 1761) efectuează niște experiențe pentru a vedea dacă o sticlă umplută cu apă poate reține sarcina
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
În plus, demonstrează că electricitatea acumulată în corpuri se distribuie pe suprafața acestora. Fizicianul francez Du Fay (1698 - 1739) face diferența în electricitate pozitivă și negativă, pe care de fapt el o denumește "electricitate sticloasă" (obținută prin frecarea sticlei) și "electricitate rășinoasă" (în acest caz materialul fiind chihlimbarul sau cauciucul). În 1745, fizicianul olandez Pieter van Musschenbroek (1692 - 1761) efectuează niște experiențe pentru a vedea dacă o sticlă umplută cu apă poate reține sarcina electrică. Astfel realizează butelia de Leyda, primul
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
a fost inventată, în același an, dar în mod independent, și de Ewald Georg von Kleist. William Watson (1715 - 1787) a perfecționat butelia de Leyda utilizând pentru cele două armături foițe metalice subțiri, mărind astfel capacitatea acesteia de a acumula electricitate. A confirmat concepția lui Du Fay privind existența a două tipuri de sarcină electrică adăugând că cea pozitivă înseamnă de fapt un surplus de sarcină, iar cea negativă un deficit și că descărcarea nu este altceva decât un "eter electric
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
ale curentului electric, fiind astfel fondatorul electrochimiei. Prin procedee electrolitice, reușește să separe elemente ca: magneziu, bariu, stronțiu, calciu, sodiu, potasiu, bor. În 1813, fizicianul și chimistul danez Hans Christian Ørsted (1777 - 1851) prezice existența fenomenelor electromagnetice descoperind relația dintre electricitate și magnetism. Acesta a observat că în jurul unui conductor parcurs de curent electric se creează un câmp magnetic. Fizicianul estonian Thomas Johann Seebeck descoperă în 1821 efectul termoelectric, care va sta la baza construcției termocuplului de mai târziu. Unul dintre
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
la baza construcției termocuplului de mai târziu. Unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului a fost André-Marie Ampère (1775 - 1836). Acesta studiază interacțiunea reciprocă a curenților electrici și magneților, forța electrodinamică, iar în 1820 a stabilit formula acestei forțe. Relația dintre electricitate și magnetism este pusă în evidență, în aceeași perioadă, și de Ørsted și François Arago. Pentru experimentele efectuate, Ampère a realizat solenoidul, forma simplificată a bobinei de mai târziu. Unitatea de măsură pentru intensitatea curentului electric îi poartă numele. Germanul
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
câmp magnetic variabil poate genera un curent electric. Faraday a mai studiat și electroliza și a formulat legile electrolizei care îi poartă numele, astfel fiind considerat unul din fondatorii electrochimiei. Faraday a evidențiat clar modurile în care poate fi obținută electricitatea: prin frecare, prin inducție, pe cale chimică sau termoelectrică. Cercetările lui Faraday au condus la o interpretare științifică riguroasă a fenomenelor electromagnetice, ale căror legi au fost enunțate ulterior de către Maxwell. Matematicianul, astronomul și fizicianul german Carl Friedrich Gauss (1777 - 1855
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
siliciu, precursor al diodei semiconductoare de mai târziu. Tranzistorii au fost concepuți, pe la jumătatea secolului XX, la Laboratoarele Bell Telephone Company, de fizicienii americani Walter Houser Brattain (1902 - 1987), John Bardeen (1908 - 1991) și William Bradford Shockley (1910 - 1989). Utilizarea electricității în transportul feroviar a condus la dispariția locomotivelor cu aburi, ineficace și mari consumatoare de resurse și a mers în două direcții: Printre cele mai moderne și mai rapide trenuri acționate electric se numără: trenul japonez Shinkansen, cel al rețelei
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
Electrochimia este un domeniu de intereferență dintre chimie și electricitate, care studiază reacțiile electrochimice și aplicațiile acestora: electroliza, coroziunea, acumulatorii electrici, bateriile, procedeele electrochimice de acoperire metalică. Cel mai important procedeu care este studiat de electrochimie este electroliza, ce reprezintă o reacție chimică ce are loc la trecerea curentului electric
Electrochimie () [Corola-website/Science/320615_a_321944]