7,893 matches
-
ștreangul la gât timp de 22 ore până și-a dat seama că încercarea sa este inutilă. Apoi încearcă să-i explice doctorului Ferguson că el este într-adevăr Moartea și că a avut prima depresie în timpul Ciumei Negre din Evul Mediu. Ferguson încă nu-l crede, dar Moartea îi spune pur și simplu: Nu este doar numele meu, este ceea ce fac eu." Enervat, Ferguson este de acord cu acesta, dar însă pe un ton batjocoritor. Moarte a decis să renunțe
One Night at Mercy () [Corola-website/Science/331526_a_332855]
-
un semn constând dintr-o pânză albastră sau roșie. Aceasta trebuia să fie cât mai la vedere pentru a face viața săracilor mai umilitoare. Ecusonul galben, pe care evreii erau obligați să-l poarte în diverse părți ale Europei în Evul Mediu, iar mai târziu în Germania nazistă și regiunile ocupate de germani, era destinată a fi un simbol al rușinii. Denumirea s-ar putea referi și la măștile identificate a fi asociate cu rușinea. Semnul biblic al lui Cain poate
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
filozofice. Saadia Gaon a fost cel dintâi cărturar care s-a ocupat în mod sistematic de gramatica limbii ebraice, fiind influențat de cercetătorii gramaticii arabe care au activat în vremea sa. De aceea este considerat primul dintre gramaticienii evrei din evul mediu. Între elevii sau în acest domeniu se pot menționa gramaticienii Dunash Ben Lavrat și Menahem Ben Saruk. Porecla Al Fayumi demostrează că Saadia Gaon a sosit în Irak din Egipt, dar locul nașterii sale nu este clar. Unii consideră
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
Cancelarul Germaniei este șeful guvernului Germaniei. Titlul oficial în germană este "Bundeskanzler(in)" ("cancelar federal" în traducere), uneori prescurtat doar la "Kanzler(in)". Termenul, originar din cuvântul latin "cancellarius", datează din Evul Mediu. Funcția de cancelar are o istorie lungă în statele de limbă germană, mergând în timp până la Sfântul Imperiu Roman, cu denumirea de atunci de "Reichserzkanzler", utilizat cu precădere în statul german numit Electoratul de Mainz ( or "", ). Funcția de cancelar
Cancelar federal al Germaniei () [Corola-website/Science/337429_a_338758]
-
cu cuvântul „milá” - circumcizie sau „tăiere împrejur” și cu verbul a circumciza - „mal”. El a apărut pentru întâia oară în secolul al IV-lea, ca denumire a slujitorului de cult care efectuează circumcizii (tratatul talmudic Shabat 156a). În antichitate și evul mediu peritomistul era cunoscut și sub denumirea de gozer (de exemplu în secolul al III -lea, pentru mohel care era și rabin), „rofé” (adică „medic”) sau „uman” (adică „meșter” sau „maestru”) Pentru evreii credincioși ai iudaismului circumcizia este obligatorie, după cum
Mohel () [Corola-website/Science/337461_a_338790]
-
adulți și copii se face în spitale, de servicii autorizate, sub anestezie, iar ceremonia și actul operator sunt efectuate de un medic și un mohel, sau de către un mohel care este și medic. După Halaha - dreptul religios iudaic cristalizat în Evul Mediu - orice evreu de sex masculin este obligat să-și circumcizeze fiul, să se circumcizeze el însuși, sau sa însărcineze pe alt bărbat evreu cu această misiune. Aceasta este una din acele cele mai stricte porunci ale iudaismului a cărei
Mohel () [Corola-website/Science/337461_a_338790]
-
Tora (Pentateuh) se povestește că Tzipora (Sephora), soția lui Moise, și-a circumcizat copilul, Gershom (Cartea Exodului 4,25) , iar în Talmud - Ghemara - învățații au dezbătut chestiunea dacă o femeie poate avea dreptul de a circumciza pe fiul ei. În Evul Mediu rabinul Moshe Isserlis (Rema) a hotărât că femeile nu au acest drept. În schimb la evreii etiopieni (Beta Israel), comunitate care a evoluat vreme de sute de ani în izolare de restul evreilor din lume, se obișnuia că femeile
Mohel () [Corola-website/Science/337461_a_338790]
-
Pieter Bruegel cel Bătrân, "Mucius Scaevola în fața lui Porsenna" de Rubens, două portrete excelente de Frans Hals și o colecție mai mare de lucrări ale maeștrilor spanioli printre care El Greco, Velázquez și Goya. Secțiunea principală a colecției conține sculpturi din Evul Mediu și până în secolul al XVII-lea. Baza colecției o constituie colecția italiană a lui Karoly Pulszky și colecția de sculpturi din bronz a lui Istvan Ferenczy. De la acesta din urmă provine una dintre cele mai frumoase piese, o sculptură
Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta () [Corola-website/Science/328413_a_329742]
-
este situată pe partea sudică a dealului, orientată spre Hotelul Gellért și fluviul Dunărea. În vârful dealului se află Citadela ("Fortăreața"), de unde se deschide o panoramă superbă în ambele direcții ale Dunării. Primele nume ale dealului menționate în documentele din Evul Mediu au fost "Kelen-hegy", "Pesti-hegy" și "Blocksberg". El a fost numit "Szent Gellért hegye" (literal "muntele Sfanțului Gerard") începând cu secolul al XV-lea, cu referire la legendă despre moartea Sfanțului Gerard. Episcopul sfânt a fost ucis de păgâni în timpul
Dealul Gellért () [Corola-website/Science/328414_a_329743]
-
în ; ; ; ; ; ) este un sat istoric din Federația Rusă, în Regiunea Leningrad, situat la 100 km la Vest de St. Petersburg și la 12 km Sud de Golful Koporie la Marea Baltică. Aici se află o mulțime de ruine impresionante datând din Evul Mediu. Prima fortăreață a fost construită din lemn de către cavalerii teutoni, pe coasta Golfului Koporie, în 1240, însă a fost distrusă de Alexandr Nevski în anul următor. A doua cetate a fost construită din piatră de către Alexandru, fiul lui Dmitri
Koporie (sat) () [Corola-website/Science/328424_a_329753]
-
fost: "Fortăreața Militară de pe Dealul Gellért" (în ). Fortăreața Citadelei a fost înălțată pe ruinele antice ale unei fortificații eravisce; între anii 1850 și 1854, cu ocazia realizării construcției, mare parte din urmele oppidumului de pe Dealul Gellért au dispărut. În perioada evului mediu, pe vârful dealului a existat o capelă, loc de pelerinaj al locuitorilor Budei, care a fost distrusă după ocuparea orașului de către turcii otomani. Ulterior, turcii au construit pe platoul dealului o cetate de palisade, având un rol defensiv. La
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
ar fi perioada Primului Război Mondial ori a celui de-al Doilea Război Mondial. Activitățile legate de "reconstituirea istorică" au o istorie lungă. Romanii încă din antichitate au reprodus în amfiteatrele lor unele bătălii devenite faimoase, sub forma unor spectacole publice. În Evul Mediu, turnirurile reconstituiau frecvent teme istorice din Antichitate sau din diverse locuri. În secolul al XIX-lea, reconstituirile istorice aveau o largă răspândire în unele țări, ca de exemplu Turnirul Eglinton din 1839 în Marea Britanie. La începutul secolului al XX
Reconstituire istorică () [Corola-website/Science/328505_a_329834]
-
Ebraică. În acelaș timp a lucrat ca profesor de literatură ebraică la Gimnaziul Rehavia din capitală, și și-a continuat cariera academică. Din anul 1976 a devenit membru al corpului didactic al Universității Ebraice ca cercetător al poeziei ebraice din evul mediu iberic, devenind, în cele din urmă, profesor. În timpul anilor de kibuț Pagis a cunoscut pe poeta și filologul Lea Goldberg care i-a devenit mentor și care a dat recomandari pentru publicarea primelor sale volume de versuri. Primele versuri
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
<noinclude> Șișman (în ), Șișmanizi sau Șișmanovți (în ), a fost o dinastie bulgară din Evul Mediu, având și origini vlahe. a domnit în timpul Țaratului Vlaho-Bulgar timp de un secol, începând în 1323 și până în 1422, când acesta a fost cucerit de Imperiul Otoman. Șișmanizii au avut legătură cu dinastia precedentă (Dinastia Asăneștilor) și potrivit istoricului
Dinastia Șișman () [Corola-website/Science/333452_a_334781]
-
din precedentele două romane fantasy ale lui Bujold, "Blestemul Chalionului" (2001) și "Paladinul sufletelor" (2003), într-o țară menționată doar în treacăt în acestea. În timp ce volumele anterioare prezentau un cadru a cărui tehnologie și societate o imitau pe cea din Evul Mediu european târziu și o teologie care curpindea cinci zeități, acest roman vorbește despre acumulări intenționate de spirite animale și umane, mult mai apropiate de ritualurile păgâne ale unei perioade mai timpurii. Intenția inițială a autoarei a fost ca seria
Vânătoarea sfântă () [Corola-website/Science/330456_a_331785]
-
de tulburător.» consemnează Time Ouț London. «Ingenios construit și cu o scriitura elaborată, Orașul Borcanelor operează la un nivel mai profund decât majoritatea romanelor polițiste: exprimă sentimentul dureros al fatalității cu care sunt impregnate vechile povești pe care islandezii din Evul Mediu le relatau în lungile nopți de iarnă.» (The Independent)
Orașul borcanelor () [Corola-website/Science/330512_a_331841]
-
Hardrada, din dinastia Hardrada. Cu toate acestea, mulți istorici se îndoiesc cu privire la faptul că Herald al III-lea se cobora de fapt din Harald Păr-Frumos. Oamenii de știință consideră acum că dinastia Hårfagre a fost parțial un produs inventat în evul mediul. Un motiv ar fi sporirea legitimității conducătorilor, oferindu-le origine regală clară care datează de la întemeierea regatului. Un alt motiv ar fi crearea arborelui genealogic pentru alte persoane prin conectarea lor cu casa roială. Unificarea Norvegiei sub conducerea lui
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
de atac demonic numit „familiarizare”. El scrie: „"Spiritul prin "familiarizare" caută să "vină și să trăiască" cu subiectul. Dacă este acceptat, spiritul devine companionul constant și prezent continuu al posedatului."” Adevărata posesie demonică sau satanică a fost caracterizată încă din Evul Mediu, în "Rituale Romanum" (Ritualul Roman) de următoarele patru caracteristici tipice: Posedarea demonică nu este recunoscută ca un diagnostic psihiatric sau medical în "Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale" sau de către " Clasificarea Statistică Internațională a Bolilor și a
Posesie demonică () [Corola-website/Science/331138_a_332467]
-
asemenea adoptată. Organizațiile internaționale pentru apărarea drepturilor omului au descris situația ca fiind cel mai ostil climat pentru drepturile omului din era post-sovietică, iar activista rusă pentru drepturile omului Lyudmila Alexeyeva a numit adoptarea legii anti-gay „un pas înainte spre Evul Mediu.” Rusia a fost decrisă ca o țară cu atitudini sociale conservatoare pe probleme de drepturi LGBT, cu sondaje recente indicând faptul că o mare majoritate a cetățenilor ruși se opune recunoașterii juridice a căsătoriei între persoane de același sex
Protestele împotriva legilor anti-gay din Rusia () [Corola-website/Science/331204_a_332533]
-
a fost o casa roială de domnitori din Evul Mediu din Scandinavia și Anglia. Cel mai faimos rege a fost Knut cel Mare, care a dat numele acestei dinastii. Alți membri notabili au fost tatăl lui Knut, Svend I al Danemarcei, bunicul său, Harald I Dinte Albastru și fii
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
bretonă). Încă din secolele al VIII-lea și al IX-lea, numită perioada „renașterii carolingiene”, deci de la începuturile limbii franceze, aceasta începe să se îmbogățească cu cuvinte din limba latină medievală, prin intermediul limbii scrise a clericilor cărturari. Astfel, în cursul Evului Mediu intră în limbă și unele cuvinte latinești a doua oară, pe lângă forma moștenită, formându-se dublete, cu diferențe de sens mai mici sau mai mari. Exemple: Împrumuturile din latină (de astă dată cea clasică) s-au înmulțit considerabil în
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
maïs" „porumb”. Limba portugheză aduce francezei mai puține cuvinte: "caramel", "marmelade", "pintade" „bibilică” (portugheze propriu-zise), "ananas" (cuvânt dintr-o limbă amerindiană din Brazilia). Influența germanică asupra limbii franceze nu se limitează la suprastratul constituit de limba francilor, ci continuă în Evul Mediu cu împrumuturi din alte limbi germanice. În primul rând este vorba de limba vikingilor care ocupă Normandia în secolul al X-lea și sunt asimilați de populația locală, care vorbea o limbă "oïl". De la ei rămân mai ales toponime
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
în secolul al XI-lea, de către normanzii vorbitori ai unei limbi "oïl". Astfel, 28,3 % din cuvintele englezești sunt de origine normandă sau franceză. Un fenomen interesant este „întoarcerea” în franceză a multor cuvinte intrate din aceasta în engleză în timpul Evului Mediu. Dintre exemplele de mai sus este cazul cuvintelor "budget", "frac", "court", "cricket", "sport", "record", "tennis". Alte cuvinte conțin elemente sau unul din elemente franceze la origine, combinate în engleză. Exemple: "redingote" < engl. "riding coat" „haină de călărie”, dintre care
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
cuvinte latinești sau grecești. De exemplu "abrasif" „abraziv”, "admittance" „admitanță” și "vitamine" „vitamină” sunt formate pe baze latinești, iar "systémique" „sistemic”, "topologie" și "xénon" „xenon” pe baze grecești. Cuvinte arabe au intrat în franceză pe mai multe căi. Încă în Evul Mediu, contactele dintre cruciați și arabi, precum și vecinătatea cu Spania cucerită de arabi au avut unele consecințe lingvistice. De exemplu, din secolul al XII-lea datează în franceză cuvântul "amiral" cu sensul de „emir” la sarazini, iar din secolul al
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
din persană (sec. XIII); "carat", "magasin" „magazin” (sec. XIV). Și limba spaniolă a fost o filieră de împrumuturi arabe, de exemplu "hasard" „întâmplare, hazard” (sec. XII); "algorithme" „algoritm” (sec. XIII); "guitare" „ghitară”, împrumutat de arabă din greacă (sec. XIII). În Evul Mediu, cărturarii arabi excelează în științe. Ei aduc în Europa o seamă de termeni care intră în franceză prin intermediul latinei medievale, din domenii ca: Și prin intermediul englezei au intrat câteva cuvinte arabe în franceză, de exemplu "moire" „moar” (sec. XVII
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]