7,888 matches
-
de caracterizarea realului, nu ca unitate, ci ca multiplicitate. Tot sub influența lui Hartmann aderă cu hotărâre la o "filozofie a problemelor", aporetică, și nu la cea a sistemelor și soluțiilor. În fine, explorează posibilitățile unei antropologii filozofice cu caracter existențial și aplicarea ei în pedagogie. Căutând să realizeze o sinteză 'existențială' între filozofie și pedagogie, a desfășurat o importantă activitate de actualizare și renovare a gândirii pedagogice portugheze prin diferite propuneri de structuri organice școlare și curriculare pentru toate nivelurile
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
influența lui Hartmann aderă cu hotărâre la o "filozofie a problemelor", aporetică, și nu la cea a sistemelor și soluțiilor. În fine, explorează posibilitățile unei antropologii filozofice cu caracter existențial și aplicarea ei în pedagogie. Căutând să realizeze o sinteză 'existențială' între filozofie și pedagogie, a desfășurat o importantă activitate de actualizare și renovare a gândirii pedagogice portugheze prin diferite propuneri de structuri organice școlare și curriculare pentru toate nivelurile, de la grădiniță la universitate. S-au bucurat de o reflectare specială
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
un roman al scriitorului american Philip K. Dick. În 2005, revista "Time" l-a numit unul dintre cele mai bune 100 de romane de limbă engleză publicate din 1923. Criticul Lev Grossman l-a descris ca fiind "o poveste horror existențială profund neliniștitoare, un coșmar din care nu vei fi niciodată sigur că te-ai trezit". Acțiunea romanului se petrece în 'Confederația Nord Americană' a anului 1992, în care tehnologia a avansat până la niâvelul la care zborul pe Luni și fenomenele
Ubik () [Corola-website/Science/320781_a_322110]
-
de prizonieri de război, la ieșirea din trenul de la Dresda, în minele cu cadavre din Dresda și când apelează din greșeală numărul de telefon al lui Billy. Aceste apariții ale autorului ancorează viața lui Billy în realitate, subliniind zbuciumul său existențial pentru a se potrivi în lumea umană. Majoritatea recenziilor la "Abatorul cinci" au fost pozitive, începând cu recenzia din 31 Martie 1969 din ziarul New York Times care conchide: ”ori o să îl iubești, ori o să îl împingi înapoi în colțul științifico-fantastic
Abatorul cinci () [Corola-website/Science/320829_a_322158]
-
viața înțelegerii "Turbionului" și a ceea ce se află în spatele său. Diane se alătură unui cult religios care consideră Turbionul parte a planului divin al sfârșitului lumii. Tyler devine un medic dedicat meseriei sale, care trece printr-o serie de crize existențiale legate de Turbion. Odată cu descoperirea construcțiilor enorme aflate în exteriorul membranei, deasupra polilor Pământului (lucru teoretic imposibil, deoarece orice lucru care stă pe orbita terestră cade, iar singurul mod de a funcționa al sateliților geostaționari este de a se mișca
Turbion () [Corola-website/Science/320964_a_322293]
-
demersului a fost "Memoria boierimii". Cercetarea urmează să se finalizeze printr-o carte care va utiliza metodele antropologiei istorice și se va baza pe răspunsurile obținute de la un Chestionar special conceput, cu întrebări despre istoria și tradițiile de familie, opțiunile existențiale, traseul biografic, viața de zi cu zi, mentalități etc. A participat, începând cu anul 1999, la școli de vară, conferințe, colocvii în Polonia, Turcia, Danemarca, India, Rusia, România și a primit mai multe premii și distincții, printre care Medalia "Regele
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
Teatrul nō a păstrat cea ce s-a pierdut la majoritatea formelor de teatru modern în Japonia: originea în ritual, reflectând o viziune existențială în esență budistă. Spectacolul seamănă mai degrabă cu o observație solemnă decât cu viața. Actorii sunt sacerdotali, jucând rolul lor de intermediari între lumea zeilor și cea a oamenilor. Scena este decorată la minim, cei ce apar pe ea fiind
Nō () [Corola-website/Science/317379_a_318708]
-
s-au numărat actrițele Hanna Styrell (1860-69) și Elise Hwasser (1858), ultima fiind cea mai celebră actriță suedeză a epocii. Din 1869, el a avut o relație cu Wilhelmine Schröder, care era interesată de spiritism și cu care discuta probleme existențiale. A devenit regină a Suediei după decesul socrului ei la 8 iulie 1859. A fost încoronată atât în Suedia cât și în Norvegia; Norvegia a refuzat să încoroneze două regine anterioare deoarece erau romano-catolice iar Louise a devenit prima regină
Louise a Olandei () [Corola-website/Science/317471_a_318800]
-
care domină intențiile mimetice. Mult mai importantă i se pare artistului să plaseze formă sculpturala (în general, elemetele demersului artistic, aparținând regimului volumetric, discursului pictural sau grafic) în punctul central al unei discuții despre om, despre condiția umană, în perspectiva existențiala și filozofica. Există, de aceea, o anume perspectiva teatrală, care presupune o distanta contemplativa, dar care solicită în același timp privitorul. Personajele care populează spațiul lucrărilor sale sunt „văzute”, de regulă, în mișcare, în unghiuri neașteptate, care mențin o irepresibila
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
dramă lungă. Datoria ta este să joci frumos rolul primit, dar alegerea nu e a ta"”. Omul de geniu este îndemnat să manifeste indiferență față de masa amorfă de indivizi comuni, a căror aspirații se situează în imediat ducând o platitudine existențială. Versurile "Joace unul și pe patru" Totuși tu ghici-vei chipu-i," ilustrează motivul măștii. Ideea susținută este cea potrivit căreia indiferent de tertipurile de care va încerca omul comun să se folosească, omul de geniu va remarca mereu adevărata
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
dobândește accente de satiră, omul superior are o singură soluție într-o lume fără valoare, atitudinea stoică. În vreme ce omul de geniu este caracterizat prin elevație, depășirea limitelor, transcendență, idealuri înalte, omul comun stă sub semnul pragmaticului, al fenomenalului, al platitudinii existențiale având scopuri imediate, el este lipsit de scrupule și încearcă să iasă în evidență tot mai mult pe scena vieții: Nu spera când vezi mișeii" "La izbândă făcând punte;" "Te-or întrece nătărăii;" "De ai fi cu stea în frunte
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
n. 15 iulie 1883, Saint-Martin-de-Villeréal, departamentul Lot-et-Garonne, Franța; d. 1 septembrie 1951, Parranquet, departamentul Lot-et-Garonne) a fost un filosof francez și unul dintre metafizicienii francezi majori ai secolului al XX-lea. Reprezentant al filosofiei spiritului, filosofia să este un spiritualism existențial. A fost membru al Academiei de Stiinte Morale și Politice din Franța. Născut dintr-un tata învățător și o mamă care era proprietara unei mici exploatări agricole, părăsește regiunea sa natală la vârsta de șapte ani, înainte de a urma cursurile
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
tatăl lor Feodor Pavlovici Karamazov care reprezintă tipologia omului depravat ce duce o viață amorală și desfrânată. Smerdeakov, presupus al patrulea frate, fiu nelegitim, îl slujește pe tatăl lui, Feodor Pavlovici, evoluția sa este de asemenea interesantă; având ca principiu existențial sofismul el se dedică acestui concept care îl va duce în final la sinucidere. Dmitri ajunge din cauza unei datorii în conflict cu tatăl, având nevoie de bani pentru a se căsători cu Grușenka, un personaj care pare a fi în
Frații Karamazov () [Corola-website/Science/316883_a_318212]
-
ascuns" caracteristicile psihologice personale, creează impresia că el nu a fost în primul rând artist (el nu apare niciunde în postura devenită clasică astăzi "... de atelier") și, nu a avut interogații introspective, neadresându-se sieși pentru a-și pune întrebări existențiale. În toate autoportretele sale Mișu Popp s-a prezentat și nu s-a dezvăluit, a evidențiat fizionomia și deloc psihologia, iar singura interogare pe care a realizat-o a constat în revelări exterioare și fixarea figurativă clară a atitudinii, totul
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
de savanții din viitor - a căror informații fragmentate provin doar de la un mic copil de Neanderthal. Societatea neanderthaliană - prezentată în principal din punctul de vedere al unei femei decise să devină egala vânătorilor/războinicilor bărbați - este pusă în fața unei crize existențiale odată cu apariția unor ființe umane complet diferite - oamenii de Cro-Magnons. Deși nu știu sigur acest lucru, oamenii de Neanderthal presimt că, în cele din urmă, competiția cu noii oameni va duce la extincția lor. În 1977, povestirea a fost ecranizată
Băiețelul cel urât () [Corola-website/Science/325496_a_326825]
-
Reynolds le-a caracterizat muzică ca fiind o „adiere de eleganță blazata” cu un stil muzical mai european decât cel al formațiilor americane contemporane lor. Ziarul "Seattle Weekly" le-a descris muzică că „radiind un disconfort care sugerează o mâncărime existențiala.” Din punct de vedere al textelor, Tuxedomoon analizează societatea, cultura și psihologia umană. „Holiday for Plywood”, de pe discul "Deșire", analizează societatea de consum și paranoia.
Tuxedomoon () [Corola-website/Science/327467_a_328796]
-
Căliman considera acest film drept „o adevărată revelație”, ce a lansat un tip de „free-cinema” autohton. Personajele principale ale filmului sunt tineri absolvenți de liceu care își caută „un loc sub soare”. Vive, „băiatul cuminte”, trece prin mai multe experiențe existențiale (marcate de căutări, de nedumeriri și de spaime) pentru a-și descoperi drumul său în viață. Interpretarea sa de către Dan Nuțu este considerată de critic drept una „de mare firesc”. Șantierul era în acei ani un element caracteristic al acelui
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]
-
chiar la începutul filmului: „Ne facem că muncim!” „Condurul de Aur” - Gotwaldow”". Nu toți autorii au apreciat însă acest film, unii dintre ei catalogându-l drept un film propagandistic deoarece plasează în centrul său șantierul, unde doar muncitorii sunt justificați existențial. În studiul său intitulat „Filmul surd în România mută” (Ed. Polirom, Iași, 2011), jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Diminețile unui băiat cuminte" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]
-
și belșug casele și holdele pustiite, iar copiii copiilor noștri vor pomeni în veac această slăvită a noastră biruință din leatul 6983.”". Profesoara Elena Saulea a evidențiat ideea că scenariul impozant conține elemente de istorie, de fantezie și de dramatism existențial. Voievodul Ștefan cel Mare este descris în film ca un „simbol al inteligenței și abilității creatorului de planuri terestre, vizionarul credinței străbune devenită mod de a fi al neamului său”. Personajul principal este înfățișat idealizat, ca un conducător văzut de
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
formele de relief în mijlocul cărora pot fi admirate (Burebista, piatră, 1980). Radu Aftenie este condus la abordarea unor teme mitologice precum Amazoană, Icar sau Talos, fiind preocupat de tehnica folosită și, bineînțeles , de o reconciliere a artificialului urban cu naturalul existențial. Lucrările executate în ultima perioadă a creației sale sunt caracterizate de o comuniune domoală a planurilor abstracte ce prezintă frângeri unghiulare cu volumele masive, fapt ce duce la obținerea unui desen compozițional liric, adesea pus în valoare de acuratețea polisării
Radu Aftenie () [Corola-website/Science/326484_a_327813]
-
care patriarhatul a ajuns să înlocuiască matriarhatul în vechea Europă și Orientul Apropiat, sunt numeroase, dar certitudini asupra motivelor dispariției matriarhatului, nu există. Dovezile arheologice sugerează însă că, a funcționat un mod mai armonios de viață înainte ca sărăcirea resurselor existențiale să conducă la confruntări războinice între diferite grupuri de oameni; aceste expediții militare motivate social și de căuatrea de noi surse de hrană, au favorizat se pare dezvoltarea patriarhatului, având drept consecință dominația asupra femeilor (Gimbutas, 1982). Aceste schimbări socio-economice
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
cele trebuincioase la spital. Acasă, la soție, acesta observă detașat cât de puțin îl afectează situatia și se desparte de ea, lăsându-i restul banilor și posesiunilor sale. Romanul este structurat în două părți, cu titluri semnificative, surprinzând două ipostaze existențiale: „Ultima noapte de dragoste”, care exprimă aspirația către sentimentul de iubire absolută și „întâia noapte de război”, care ilustrează imaginea războiului tragic și absurd, ca iminență a morții. Dacă prima parte este o ficțiune, deoarece prozatorul nu era căsătorit și
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război () [Corola-website/Science/323117_a_324446]
-
unui mister cu consecințe mortale, despre care este avertizat de tânăra doamnă Zerlendi și de servitoarea Arnica. Narațiunea epică este ruptă de revelația tehnică a jurnalului, care-l impune ca erou pe doctorul Zerlendi. Planurile narative diferite sunt simetrice planurilor existențiale: naratorul rămâne în planul profan, cunoscând sacrul doar la nivel teoretic, în timp ce Zerlendi depășește planul profan pentru a accede în planul sacru. Nuvela este salvată din punct de vedere artistic de episodul final în care apar pentru prima dată elemente
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Peste alți ani, în timpul unui zbor pe insula Thayos, Maris este doborâtă de furtună și suferă un accident grav care pune capăt carierei ei de zburător. Vestea este prea grea pentru a o suporta și femeia trece printr-o criză existențială. Alături îi stau vindecătorul din Thayos, Evan, și fratele ei, Coll, devenit un cântăreț celebru. Dar conducătorul insulei Thayos este dornic de război și vrea să subjuge insulele învecinate. O zburătoare îi zădărnicește planurile, modificând mesajele prin care Insularul cerea
Furtună pe Windhaven () [Corola-website/Science/324223_a_325552]
-
împușcată în piept și moare eroic, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent. Ultimele ei cuvinte au fost: "„Înainte, băieți!”". Profesoara Elena Saulea a evidențiat ideea că scenariul impozant conține elemente de istorie, de fantezie și de dramatism existențial. Ecaterina Teodoroiu este descrisă în film ca „o eroină ce pleacă spre moarte cu dorința de a da viață unui ideal, unei lupte cu miză generoasă, o tânără ce iubește și visează pulverizând frânturile gândurilor sale curate pentru tristețea unei
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]