8,422 matches
-
cazuri, am fost puși în situația grea și nedorită de a ne apăra cu sabia. Altfel nu am mai fi existat. Ne-am apărat cu sabia, conștienți că săvârșim un păcat împotriva practicilor noastre și împotriva sufletului nostru. Nu am fericit această grea povară. Legionarul și a asumat răspunderea și și-a ispășit fapta aici pe pământ, demn și indurerat. „Acum aștept ziua și ceasul din urmă să văd dacă Dreptul Ceresc Împărat privește la fața-mi ce este urâtă sau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
procesul creativ este asociat pozitiv cu bucuria și dragostea iar negativ este asociat cu mânia, frica și anxietatea. Cercetările au demonstrat că oamenii sunt cei mai fericiți când găsesc o idee creativă și găsesc o idee deosebită când au fost fericiți cu o zi înainte. Astfel se creează un cerc al creativității și fericirii. Când oamenii sunt atrași de munca pe care o fac, există o șansă mult mai mare că vor face o asociere cognitivă care a doua zi va
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
visurile după ce experții îi explicaseră că nu avea capitalul necesar pentru a intra în industria de automobile? [24]. Regula 1: Impune-ți o atitudine pozitivă! Atunci când ești deprimat, gândurile tale sunt diferite de cele pe care le ai atunci când ești fericit. În același fel, atunci când te simți lipsit de creativitate, ideile sunt diferite de cele pe care le ai atunci când te simți creativ. Nimic nu este mai dăunător pentru o atitudine creativă pozitivă decât temerile, îndoielile și nesiguranțele (TIN). Din păcate
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
toate acestea S. vorbește însă cu înțelegere și dragoste. El nu îl condamnă pe omul în suferință, îi iartă dinainte slăbiciunile, căderile și gândește, ca Sșren Kierkegaard, că libertatea e contrariul păcatului, nu altfel, adăugând sugestia credinței. Omul nu e fericit cu libertatea, cu inteligența și știința lui dacă nu are credință. Și, ca să o aibă, trebuie să știe să o caute, iar când o găsește, să se roage de Dumnezeu să ajute necredinței lui. De aceea, Jurnalul fericirii, jurnalul unei
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
obligațiile cărturărești, scrie, citește, primește semnele de simpatie din presa literară, notează impresii despre poezia feminină (un amestec surprinzător de nume și cărți de toată mâna), meditează la „înduhovnicirea cosmosului” și nu uită să mai spună o dată că a fost fericit în detenție pentru că acolo a cunoscut taina botezului. „Convertirea este un acces la fericire”, explică el. Nu îi acceptă pe habotnici și, la urmă, „descotorosit de ură”, se roagă și pentru evrei, și pentru prigonitorii lor, legionarii asasinați din porunca
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
lui Socrate, care a rămas în istorie tocmai datorită caracterului ei negativ. 2. Marea Renunțare și asceza În ciuda faptului că avea tot ceea ce-și putea dori un om de condiția sa socială la vârsta respectivă, prințul Siddhărtha nu era fericit. Nici ceremoniile căsătoriei, atât de strălucitoare și somptuoase, nici plăcerile de tot felul nu au reușit să-i atenueze anxietatea profundă provocată de suferințele firești ființării în lume. Prințul își dă seama că viața nu se rezumă la palatele sale
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de la creația efectuată de Angra-Mainyu. Atunci va avea loc învierea și judecata generală. Odată cu venirea Mântuitorului, răul va dispărea din lume și va începe o epocă fericită, în care oamenii nu se vor mai teme de moarte și vor trăi fericiți un timp infinit. În concluzie, concepția mesianică ar fi putut să ia naștere în buddhismul mahayanic independent de contactele cu alte culturi, dar poate fi și o consecință a influenței acestora. Sergiu Al-George este de părere că ideea despre o
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
luat în brațe și și-a manifestat fericirea de a-l privi pe Cel Care urma să devină Mântuitorul lumii. Spre deosebire însă de Asita, care regreta că nu va mai trăi să-l urmeze pe Buddha, bătrânul Simeon era fericit că-l văzuse pe Domnul și putea astfel să moară împăcat: „Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea tuturor
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
obține ceea ce se dorește, îndurerarea, lamentația, chinul - toate aceste forme de suferință fizică și mentală, care sunt în mod universal acceptate ca suferință sau durere, sunt incluse în dukkha drept suferință ca atare (dukkha-dukkha). Un sentiment de fericire, o situație fericită în viață nu este permanentă, nu durează totdeauna. Se schimbă mai devreme sau mai târziu. Când se schimbă, produce durere, suferință, nefericire. Această vicisitudine este inclusă în dukkha drept suferință determinată de schimbare (vipariṇăma-dukkha). A treia formă de dukkha, ca
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
avut și mașină, vă Închipuiți -, cu o curticică, și l-am dat la fiu-meu și eu mi-am luat unul cu două camere, aproape unul de altul... Îi mulțumesc lui Dumnezeu În fiecare seară... ca acuma n-am fost fericit niciodată. Poate când m-am eliberat din Închisoare, da’ nu mai țiu minte... Ați mai fost șicanat sau căutat de Securitate? Nu prea... Spre surprinderea mea, nu prea... Am fost chemat de vreo două-trei ori, nu mai mult. Și În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nu. Adică, cum să vă spun, da. La Arad, Alianța Civică s-a format În biroul ăsta și eu am fost În comitetul Alianței Civice printre inițiatori, pentru că Într-un partid nu m-am Înscris niciodată, În nici unul. Și sunt fericit și mă felicit că nu m-am Înscris... E o plăcere, după cum văd că se-ntâmplă lucrurile... Sigur că am rămas un om de dreapta, dar nu, nu m-am Înscris nicăieri... Ați avut proprietăți de revendicat după 1989? Acuma
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și că soțul meu o divorțat și s-o căsătorit cu trei luni Înainte de-a mă Întoarce eu... Eu nu m-am supărat. Nașul a spus: „Vrei să te Împaci cu el?”. Și-am spus: „Lasă-l să fie fericit. Dacă m-ar fi așteptat, m-aș fi Împăcat pentru fetiță... Dar din moment ce el s-a recăsătorit cu-o persoană frumoasă, tânără”... Eu eram ca o floare de mucegai... „Lasă-l să fie fericit!” Când ați ieșit din Închisoare? În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am spus: „Lasă-l să fie fericit. Dacă m-ar fi așteptat, m-aș fi Împăcat pentru fetiță... Dar din moment ce el s-a recăsătorit cu-o persoană frumoasă, tânără”... Eu eram ca o floare de mucegai... „Lasă-l să fie fericit!” Când ați ieșit din Închisoare? În ’60, În septembrie. Cum a fost drumul Înapoi spre casă? Drumul Înapoi spre casă a fost foarte greu. Cu mare nerăbdare am așteptat ziua, dar Îi departe, e obositor, drum așa de lung... V-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu m-o primit nici măcar ca muncitoare. Și fratele ăsta al meu avea foarte mulți colegi care erau inspectori de bancă și prin ei o reușit să obțină credite și o redresat această cooperativă. Și din cauza asta tare o fost fericit președintele respectiv și-o zis că: „Orice nevoie o să ai În viață de ceva, să știi că-ți vom fi recunoscători că ne-ai salvat cooperativa”. Și-atunci fratele meu o spus: „Știți ce nevoie voi avea? Dacă vine sora
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
m-am dus, domnu’ Ceaușescu mi-a luat două exemplare, iar restu’ am trimis eu câte-un exemplar: la ministru’ Armatei, la ministru’ Justiției, la Ceaușescu ăl mare..., la procuratura generală, peste tot am trimis memorii d-ăștea. Și ce-ntâmplare fericită pentru mine! A doua sau a treia zi vine șoferu’ primului secretar, atunci era Iulian Ploștinaru, un om de doi metri Înălțime, fost căpitan de Securitate. Vine la Întreprindere: „Nea Velene, hai, că te cheamă primu’ secretar!” Da’ io zâc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
țin ușile teatrului cât se va putea mai mult timp deschise, voi continua reprezentațiunile stagiunii de iarnă regulate, exacte, îngrijite, cu toată devoțiunea ce am pentru artă, cu tot respectul ce am probat că am pentru publicul român. Aș fi fericit dacă suferințele, sacrificiul, devotamentul și amorul artei cu care se va prezenta Teatrul român în prezența publicului, în interesul dezvoltării noastre morale, aș fi fericit, zic, dacă toate acestea vor putea să atingă o fibră din inima românilor și să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pentru artă, cu tot respectul ce am probat că am pentru publicul român. Aș fi fericit dacă suferințele, sacrificiul, devotamentul și amorul artei cu care se va prezenta Teatrul român în prezența publicului, în interesul dezvoltării noastre morale, aș fi fericit, zic, dacă toate acestea vor putea să atingă o fibră din inima românilor și să-i facă să se uite cu mai multă iubire, cu mai mult dor la Teatrul Național, simbol de cultură, de poleire și de mărire, pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o mândrie, aceea de-a vă putea arăta! Simțimintele ce ne animează în acest moment ne sunt așa de comune încât ne putem înțelege și cu jumătate vorbele... Divorțul între guvern și națiune este astăzi consumat, este complect și irevocabil. Fericiți dar acei ce în această ocaziune au știut să se ranjeze 52 în partea națiunii! Viitorul e al lor, căci guvernele trec și națiunea rămâne! Închin, dar, în sănătatea magistraților demisionați, floarea și podoaba noii generațiuni, închin pentru toți acei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Târgoviștei de atunci, ca și Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei) erau pavoazate cu drapele române și ruse. Trotuarele gemeau și un puternic serviciu de pază era organizat. Se observa numeroși agenți ruși pretutindeni. Primarul a rostit următoarea cuvântare: „Sire! Orașul București e fericit a saluta în augusta persoană a Maiestății-voastre pe oaspele cel mai ilustru ce a onorat vreodată țara noastră! Actele mari prin cari Maiestatea-voastră a știut să graveze adânc numele său în inimile supușilor săi și în fastele Istoriei, ajutorul tutelar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
integritatea teritoriului, garantată de tractate...“ (Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, tom. II, 1877-1886, București, 1909, pp. 22-23). Evenimentele inspiră pe Vasile Alecsandri care, în acele zile glorioase, este poetul epocii și al neamului. Nimeni nu era mai fericit înzestrat de la natură ca să cânte redeșteptarea vitejiei române și gloria clipelor de atunci. Ziarele publică poezia lui Alecsandri: balcanul și carpatul Balcanul și Carpatul la Dunăre măreață Ca doi giganți năpraznici stau astăzi față-n față Ș aprinși de dor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mi se pare cel mai umilitor pentru morți e faptul că devin niște exponate pentru curiozitatea prea puțin binevoitoare a celorlalți. Din cauza acesteia, nu puține procesiuni funerare iau aspectul unor scene de circ, cu singura diferență că Arlechino e inanimat. Fericiți deci cei care pot să-și regizeze singuri (unul a fost Constantin I. Nottara, exemplu admirat de Galaction) cele trei zile ultime. Sper să fiu printre ei; dar, țin să adaug: cu cît mai tîrziu, cu atît mai bine! Stînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care ne conduc are ca efect, între altele, macularea imaginii realizărilor din anii și deceniile anterioare. Sînt destui cei care dau copite trecutului, denigrîndu-l, dar de fapt revolta lor nu-i decît față de ziua de azi. Chiar dacă n-a fost fericit, eu nu pe trecut, ci pe prezent sînt mînios. *Care-i atitudinea vulgului față de adulter? îl încurajează. Între bancurile pe care mi le-a „deșertat” azi E.V., unul se referă expres la subiectul de mai sus. „Sfîntul Petru face triajul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vrut să-i replic: „Fericirea e urarea pe care o primim periodic prin cuvîntările Tovarășului”, dar am tăcut. A discuta, azi, despre fericire e similar cu a discuta despre lux. Căci, aproape pentru toți, chestiunea nu e de a fi fericit, ci de a supraviețui decent. *Acasă, am găsit, în fișe, acestă definiție dată de Shelley: „Ce-i fericirea în lume? / Un fulger ce rîde de noapte / și-o clipă durează” (Traducere: I. Boniface-Hétrat). *Inscripție pe un ștergar: „Unde-i pace
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vrut în țară și, de două sau de trei ori, în străinătate. A reprezentat „cultura românească” la un colocviu în Italia, a călătorit la Kiev, ca să ne spună, la întoarcere, că acesta-i un „oraș mare” etc. Trebuie să fiu fericit că am fost martor al răsfățurilor sale? în același interval, eu și ceilalți am fost ținuți pe loc, „avertizați” (cum mi s-a întîmplat) dacă stăteam cîteva ore la bibliotecă, arhive, centrul de librării. „De ce?”, întreba în registrul de prezență
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-o la Florența, de pe dealul de-acolo, se vede orașul cu lumina de aici. Când În cartea Dv. dl. Severin pomenește de Fălticeni, Florența noastră, m-a cutremurat cum ies la lumină marile adevăruri”. Deci cum nu m-aș simți fericit Între asemenea oameni și locuri! Îmi spuneți, dacă aș avea material de călătorie prin Bucovina, am fost și răsfost În toate părțile și la toate minunile ei: Dragomirna, Pătrăuți, Părhăuți, Arbore, Rădăuți, Putna, Sucevița, Vatra Moldoviței, Humor, Voroneț, Rarău. Am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]