8,525 matches
-
etică și gimnastică. - Iartă-mă, îl întrerupse Maria. Nu voiam să te jignesc. Nu te cunoșteam, și când am încercat să te închipui în fantoma unui rege asasinat... Dar acum, încep să te înțeleg... - Te felicit, spuse Antim așezîndu-se în fotoliu și zâmbind foarte bine dispus. Cât de mult îi admir eu inteligența, nu mă pot lăuda că îl înțeleg întotdeauna... Ieronim se opri în fața lui și schiță în glumă o genuflexiune: - Pentru că dumitale, Oncle Vania, nu-ți place drama, spectacolul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putea ca totul să nu fie decât o iluzie, o nălucire de-a noastră, s-ar putea să nu fie decât asta: un licean milos care adună porumbeii răniți pe maidane... - Îl lovise cineva cu piatra... Antim se ridicase din fotoliu și încerca să-și potrivească mai bine ochelarii. - Acum, explicați-mi și mie ce se întîmplă, spuse. Cine e tînărul? Iconaru făcu câțiva pași spre el, se opri, apropiindu-și militărește călcâiele, și se prezentă: - Mă numesc Iconaru Vladimir, elev
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Rusia, patruzeci, cincizeci de ani după ce scrisese Stăpân și slugă: că boierimea și boierașii vor fi sacrificați până la unul, dar țărănimea se va salva? Cum a ghicit, și asta, Tolstoi?... - Nu prea înțeleg analogia, spuse Antim întorcîndu-se și reașezîndu-se în fotoliu, încercînd să-și ascundă oboseala. Ieronim ridică brațul drept în aer. - Nici nu trebuie s-o înțelegi, căci e o interpretare sociologizantă, și nu se potrivește uniformelor noastre de general. Pentru că, Domniță, adăugă întorcîndu-se spre Maria, uniforma asta de general
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cutreiere podul casei Calomfir, au încetat să fie; pur și simplu s-au reîntors în neființă... Antim își scoase nervos ochelarii și, ținîndu-i strâns între degete, ridică mâna, amenințător: - Ieronim! șopti. Te rog, încetează. Ça suffit! Ieronim se repezi spre fotoliu și, înainte ca Antim să prindă de veste, îngenunche, apucă mâna și i-o sărută. - Iertare, moș Manolache! exclamă emoționat. Dar ce să fac dacă m-au blestemat și pe mine ursitoarele să văd, să-mi imaginez, să creez?... Recunosc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în jurul nostru ar putea camufla un mister, așadar o revelație decisivă, un adevăr cutremurător. Bunăoară, orice porumbel ar putea camufla... - Vasăzică, iar v-ați apucat de filozofie, îl auzi pe Luchian din prag. Ferice de voi, adăugase îndreptîndu-se agale spre fotoliul Generălesei. Se așeză, oftând adânc. - Nu știu ce am, spuse. Nu mă simt bine... Dar voi vedeți-vă de treabă, continuați-vă discuția... De-atunci, îl tot auzea: "Nu știu ce am. Nu mă doare nimic, dar mă simt obosit. Foarte obosit..." De când nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șal, i-o încolăci în jurul umerilor. Apoi izbucniră toți în râs. - Tinerețe! exclamă încă o dată Antim, însoțindu-i în coridor. Încuind ușa, îl auzi, pe Ieronim: - Princesse, dacă crezi cu adevărat în Dumnezeu... De-abia după ce se așezase, istovit, în fotoliul Generălesei, își aduse aminte că uitase să le ofere, în paharele minuscule, rezervate numai pentru asemenea ocazii, faimosul Grand Armagnac, 1908, din ultima sticlă care-i mai rămăsese. - Tinerețe fără bătrînețe! își repetă ironic, clătinând din cap. Fără de bătrânețe... Voi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Puțin timp în urmă deschise brusc ochii și-l surprinse lumina din salon. "A dat Dumnezeu și au reparat prizele!" își spuse, dar în aceeași clipă o văzu pe Maria Daria îndreptîndu-se încet spre el, și se ridică speriat din fotoliu. - Ce s-a întîmplat? o întrebă. Ai uitat ceva? Sau te-ai certat din nou cu Ieronim pe drum? Fata se oprise la un pas în fața lui și-l privea, zâmbind trist. Și de-abia atunci o văzu cât este
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se luminează. — Noapte bună. — Salud. Culcă-te și tu. — Salud, am spus. MÎine trebuie să ne-apropiem mai mult. — Da. M-am gîndit și eu la asta. Mult mai aproape. MĂ bucur că și tu zici așa. Al adormise În fotoliul mare din cameră și lumina Îi bătea drept În față. L-am Învelit cu o pătură, dar atunci s-a trezit. — MĂ duc și eu. — Culcă-te aici. Pun ceasu’ să te scoale. — Poate se-ntîmplă ceva cu ceasu’. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Intră că se crapă mălaiele! - îi răspund întinzându-i mâna cu bucurie... Mă gândeam că în răgazul ce și l-a luat poate că a găsit un răspuns la întrebarile care mă frământau... Ieșeanul, însă, intră, se așează comod în fotoliu și tace... Mă uit întrebător la el, dar dumnealui tace mâlc. Îmi dau seama că o face anume. Mai mult chiar. În ochi poartă o luminiță care spune că acuș-acuș va izbucni în felul lui... Și nu m-am înșelat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
lasă să mă joc cu nici unul dintre ele. Vă dați seama câtă învățătură pierd eu pentru că nu mă lasă?! În povestea cu draperia (știți ce frumos se leagănă, acolo la fereastră, când sari pe ea, de jos sau direct de pe fotoliu?) s-a purtat urât cu mine. Tocmai când voiam să-i demonstrez că eu pot să dau și singur draperia jos, pe podea, ea a strigat: „Nu!” și a bătut din palme de mi-a zgâlțâit timpanul. Eu i-am
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
care am dat jos draperia, adică mai spre seară, un gând înțelept mi-a spus: „Nu uita că cel mai bun cedează, du-te și arată-i lui PAM că ai iertat- o”. Plin de bunăvoință, m-am suit pe fotoliu, m-am așezat lângă ea și am lăsat-o să se joace cu mustățile mele. Abia am împlinit patru luni și chiar nu vă mirați de câte pot să vă spun? Nu vorbesc, frate, cum să vorbească o pisică ?! Dar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
transparența, vor să vadă și să se vadă tot, că jurnaliștilor adevărați nu le plac draperiile, nu umblă cu ascunzișuri. Din prea mult elan, am dărâmat draperia peste mine. PAM a ridicat-o și a pus-o aiurea pe spătarul fotoliului, iar eu era să cad când m-am suit pe spătar ca să mă așez pe draperie și astfel să demonstrez că mie nu mi-e frică de nimeni și de nimic. Se spune că pisicile cad mereu în picioare. Poate
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cum se nimerește. Acum n-am căzut. PAM a ținut cu mâna ei draperia. Pentru că nu cădeam singur ci împreună cu ea și draperiile chiar nu știu să cadă. Oricum, am pășit demn și tacticos peste toate răvășelile din cameră, până în fotoliul lui PAM, unde m-am pisicit, numai și numai ca să-i arăt, fără cuvinte, ca de obicei, că am iertat-o. ...Acum, gata, liniște! La mine e noapte dar v- am spus că eu noaptea văd perfect. PAM a adormit
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pic din vis. În momentul acesta eu trec la fitness: mă întind bine, mă fac arc, îmi înalț coada ca un catarg și alerg. Alerg de unul singur, ce pot să fac?! Jucăriile după care alergam, au intrat, zăpăcitele, pe sub fotolii și pe sub dulapuri. Casa asta seamănă cu Triunghiul Bermudelor. Ați auzit de locul acela, prieteni? El se află în plin ocean. Acolo dispar fără urmă vapoarele, iar vapoarele sunt, totuși, un pic mai mari decât jucăriile mele. Și dacă vapoarele
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Înfricoșătoare În lumea ta de copil. Dar apoi, pînă la urmă, sub privirea ta critică, au Început să apară și fisurile. Ai Învățat ce-l tulbura, deși știai Dar am făcut-o.că n-o să te poți folosi invalid În fotoliu la oribila de aceste cunoștințe. tremurînd, Încercăm să ne tîrÎm În Încă. l, o zi liberă cînd demonii ne așteaptă. Dimineața asta ia forma pipernicită și mizerabilă a lui Drummond. Plec În patrulă cu ea. De ce? Nu știu de ce. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
fost, de fapt, un timp strălucitor, în care viața foșnea ca un copac neobosit. O imagine : suntem în bucătărie, unde vine soarele după ora 4, când lumina e portocalie, intensă. Eu calc rufe, ea stă în cărucior (ca într-un fotoliu), se uită la mine și așteaptă. După ce termin de călcat o bluză, o cămașă, o față de pernă, o eșarfă de mătase, le trec mai întâi peste fața ei, ea râde, țesăturile sunt ușoare și colorate și călduțe. Închide ochii și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
eroi, menit să domolească firul acțiunii dar și să sporească nerăbdarea deslușirii întâmplărilor descrise. Aș sublinia din nou vastele cunoștințe ale autorului asemănătoare istoricului profesionist, cunoștințe ce se împletesc fericit cu talentul și imaginația de prozator, capabile să asistăm din fotoliu, ca la un film, cum curg prin fața noastră file dintr-un trecut îndepărtat ce-și aștepta de mult să fie dăruit „urmașilor urmașilor lor de peste veacuri”- spre sfântă pomenire. O asemenea oglindire a trecutului nostru ne umple golul de cunoștințe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
făcut... Fiind la Reanimare, securistul e pe mâini bune. Acum, du-te și te odihnește măcar un ceas. Pe urmă, om mai vedea noi... ― Așa voi face, domnule profesor. După plecarea lui Gruia, profesorul s-a așezat În unul din fotoliile din fața biroului său, răsuflând adânc. Se simțea obosit. „Cum să mă fi dus eu În fața securistului după un asemenea efort?” - gândea profesorul, când a sunat telefonul: ― Alo! Sunt eu, profesorul Tacitu. Am sunat să vă Întreb cum vă simțiți după
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
auzit invitația directorului la bătaia În ușă. ― Bună ziua, domnule profesor. ― În sfârșit, am și eu cu cine schimba o vorbă pe ziua de astăzi. Bine ați venit. Până acum am fost ocupat cu de toate. Luați loc, vă rog, În fotoliul de colo, ca să vă puteți relaxa puțin. Cum a fost Întâlnirea cu cel care are cap, dar nu e convins că Îi mai trebuie și minte? Profesorul i-a relatat scena cu lux de amănunte. ― După câte Îmi dau seama
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ar fi purtat pe umeri toate gândurile lumii, profesorul Nicu Hliboceanu s-a Îndreptat către biroul directorului. ― Poftiți - a fost răspunsul la bătaia În ușă. ―Bine v-am găsit, domnule profesor - a salutat Nicu. ― Bine ați venit. Luați loc În fotoliul de colo, ca să vă relaxați puțin, fiindcă vi se citește Încă pe chip extenuarea din ziua de ieri. ― Da. Ziua de ieri a fost Golgota Întregii echipe operatorii. ― Pentru dumneavoastră, care ați trecut și prin focul Gheenei - războiul - a fost
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a zburat gândul la Bogdan, semn că Îl prețuiește și l-a acceptat din momentul când a aflat de el. I-a strâns brațul cu afecțiune și, cu oarecare tremur În glas, i-a răspuns: ― Două familii... vor sta În fotolii, cu un pahar de vin din cel făcut de bunicu - cel care În astă seară n-a putut fi prezent aici, la han - și vor asculta cu emoție povestea celor doi tineri care au Învins urgia unor vremuri și au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Măriuță? ― Securistul - i-a șoptit ea. ― Să intre. Secretara a revenit și i s-a adresat străinului, care se apucase să foileteze un dosar de pe birou. ― Poftiți. Individul a intrat și, după un bună ziua aproape răstit, s-a așezat În fotoliul din fața biroului. ― Bună ziua. Cine sunteți și ce doriți? - l-a luat din scurt directorul. ―Era În curs o anchetă cu o afacere cu niște corturari... ― Cred că ar fi fost cazul să vă prezentați Întâi și apoi să vă măsurați
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rog” - a răsunat din interior un glas blajin. Doamne, ce noroc - s-a bucurat Despina. ―Am intrat și am salutat respectuos. Profesorul nu m a Întrebat ce doresc, ci m-a invitat să iau loc. Și nu oriunde, ci În fotoliul din fața lui. După ce m-am așezat, s-a uitat la mine lung și cercetător... „Cum a fost, dragule? Cum s-a Întâmplat și unde?” - m-a Întrebat el simplu. I-am povestit totul până În momentul când am căzut grav rănit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te rog. În cadrul ușii a apărut Gruia. ― Bună seara. M-am prezentat pentru contravizită, domnule profesor - a reușit să mascheze Gruia surpriza. Deși nu-l cunoștea pe individ, și-a dat seama că este securist, după felul cum ședea În fotoliu. Răsturnat Într-o rână, picior peste picior și căutătură zeflemitoare... După o scurtă privire cercetătoare către Gruia, a Întrebat: ― El cine este? ― Asistentul meu, doctor Gruia Toaibă. Trebuie să facem contravizita bolnavilor - a răspuns profesorul. ― Și cât durează? ― Depinde ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Aici În clinică eu stabilesc programul. Discuția cu dumneata poate fi amânată, dar cercetarea bolnavilor nu. Așa că, doctore Gruia, hai să mergem! Spunând acestea, profesorul s-a ridicat și a pornit către ușă. Gruia l-a urmat. Securistul, rămas În fotoliu, părea că nu are de gând să plece. După câteva clipe de așteptare, profesorul a reluat invitația: ― Vă rog să ieșiți, pentru a putea Încuia ușa cabinetului. ― Eu vă voi aștepta aici - a răspuns securistul. Pentru a-și face de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]