9,707 matches
-
depus candidatura pe baza votului universal. Acesta câștigă alegerile cu o victorie zdrobitoare, învingându-l pe contracandidatul său, generalul Cavaignac, care avea mai puțin cu 4 milioane de voturi decât acesta. Votul universal funcționa în sens moderat conservator, majoritatea locuitorilor francezi fiind țărani cunoscuți pentru poziția conservatoare, tradiționalistă. Țărănimea dorea mai curând o soluție de stabilitate, de calm politic și respingea soluțiile extremist ce puteau să atace proprietatea private, neaderand la mentalitatea multor școli socialiste care promovau naționalizarea. În perioada 1848-1851
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
liberalizare a continuat și au fost impuse măsuri sociale în 1864 prin care se putea permite constituirea sindicatelor și de acordă drept de grevă. Napoleon încerca să se asocieze cu proletariatul. În Internațională I s-au înscris 250 000 de francezi. Nu existau partide organizate, ci doar secții naționale. În 1867 deputații au primit drept de interpelare. În 1868, legile restrictive despre presă au suferit modificări radicale. Puteau fi publicate ziare republicane și chiar ziare de opoziție acerbă la adresa lui Napoleon al
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
guvern bazat pe o mare majoritate parlamentară. Pentru a-și consolida regimul, dar fără a renunță la măsurile liberale și realizând că opoziția are dreptul de a se exprima și organiza, Napoleon a organizat ultimul plebiscit în mai 1870 dacă francezii erau de acord cu reformele implementate de după 1860. La un scor mic, Napoleon a câștigat, în favoarea sa votând 7 milioane de francezi, doar 1,5 milioane fiind împotriva. Se anunța un viitor luminos pentru dinastia a cărei baze au fost
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
opoziția are dreptul de a se exprima și organiza, Napoleon a organizat ultimul plebiscit în mai 1870 dacă francezii erau de acord cu reformele implementate de după 1860. La un scor mic, Napoleon a câștigat, în favoarea sa votând 7 milioane de francezi, doar 1,5 milioane fiind împotriva. Se anunța un viitor luminos pentru dinastia a cărei baze au fost puse după ce în 1856 se născuse prințul-moștenitor. Dar o greșeală gravă avea să coste viitorul imperiului: războiul cu Prusia. După ce în 1868
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
suferit. În 1870 declara război Prusiei care deținea o armata numeroasă, bine instruită și echipată, având acces la mai multe cai ferate care să le transporte rapid trupe, dispunând și de un Stat Major. Franța era dezavantajată. Din august 1870 francezii au suferit înfrângeri grele. Alsacia și Strasbourg au fost ocupate. Napoleon al III-lea a făcut imprudența de a pleca pe front. A avut multe de suferit și a trebuit să plătească cu tronul pentru grava înfrângere militară. La 4
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
la structura parlamentului unicameral. Alegerile au loc în februarie pentru o Adunare Națională care devenise constituantă în condiții dificile. O parte din Franța era ocupată, iar guvernul nu-și mai putea exprimă autoritatea. Conservatorii și monarhiștii sunt câștigătorii acestor alegeri. Francezii doreau ca războiul să fie încheiat, teritoriile să fie eliberate și regimul politic să fie unul moderat și stabil pe plan intern după ce Parisul trecuse printr-un asediu al trupelor germane și bombardat de artileria germană. Din Garda Națională, cu
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
cu presă liberă. Instabilitatea guvernamentală era încă prezența : un guvern cu calități îndoielnice și un președinte care avea un rol decorative. În 1886, datorită unei combinații politice de culise, prin diverse influențe, generalul Boulanger a devenit ministru de război. Nobilii francezi aveau simpatii monarhiste în continuare în timp ce generalul era republican convins și patriot. Boulanger făcuse declarații belicoase față de Germania. Guvernul a fost remaniat, iar Boulanger a fost demis. În 1872, printr-o lege, armata avea interdicția de a face politică. Militarii
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
o lege asupra asociațiilor, organizațiilor și partidelor politice ce se pot formă în mod legal. Republica a Treia a dus în perioada 1870-1914 o politică anticlericală și împotriva Bisericii catolice și împotriva cultelor protestante și comunității evreiești. La 1900, puțini francezi se considerau sau se comportau ca niște practicanți catolici. Învățământul a fost laicizat. În urma afacerii Dreyfus, a fost pornită o nouă ofensivă anticlericală după o perioada liniștită. S-a pus problema ordinelor călugărești și congregațiilor de călugărițe, iar pe baza
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
39,2 milioane de locuitori, cu 400 000 mai puțini decât înaintea izbucnirii războiului. Pentru a contracara denatalizarea, s-a emis legea împotriva avortului căci Franța era incapabilă să mobilizeze la un nivel comparabil cu cel al Germaniei. 48 % din francezi trăiau în mediul rural, restul locuind în aglomerări urbane, orașe că Parisul având 6 milioane de locuitori. Clasele mijlocii erau cele mai afectate și atinse de criză monetară, chiriile fiind blocate și patrimoniul imobiliar fiind compromis, încetinind ritmul de construire
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
au costat mult Franța. Pierderile materiale au fost majore: 660 000 de locuințe distruse, pierderile financiare au fost considerabile. Aproape toate porturile au fost distruse. Urmările ocupației au fost tragice pentru societatea franceză scindată, printre care si faptul ca mulți francezi au devenit colaboraționiști . După război, a început epurarea colaboraționiștilor, fiind intentate procese unor colaboraționiști ca Robert Brasillach și Philippe Petain, condamnați la moarte, ulterior fiind comutată la închisoare pe viață. Regiuni din Franța erau distruse. Parisul era intact, dar alte
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
a rămas încă la statutul de colonie. S-a aprobat o lege prin care se oferea dreptul musulmanilor algerieni de a fi aleși că deputați în Adunarea Națională din Paris și să organizeze o adunare legislativă algeriană în care reprezentarea francezilor și a localnicilor să fie egală, deși ultimii îi depășeau pe primii în proporție de 6 la 1. Populația arabă cerea libertate și a pornit un război de independența după revoltă din 1954. Armata franceză staționată în Alger a acționat
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
arabă cerea libertate și a pornit un război de independența după revoltă din 1954. Armata franceză staționată în Alger a acționat pe cont propriu, profitând de slăbiciunea guvernului parisian care era gata să recunoască dreptul la autodeterminare al algerienilor. Algerienii francezi radicali au înființat Organization Armee Secrete, o grupare teroristă. Egiptul sprijinea mișcarea de eliberare algeriană. Franța și Marea Britanie au ocupat Canalul Suez, dar SUA, URSS și ONU le-au determinat să se retragă. În ciuda opoziției puternice a generalilor, Charles de
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
devine președintele Franței . În 1997, a fost nevoit să coabiteze cu premierul socialist Lionel Jospin. În 2002, în urma nemulțumirilor, liderul de extremă dreapta Jean Marie La Pen a ieșit pe locul 2, cu 20% din voturi. Pe 29 mai 2005, francezii resping nouă constituție UE în cadrul referendumului. În 2007, conservatorul Nicolas Sarkozy a fost ales președinte, acesta impunând măsuri de austeritate anti-criză și restricții de muncă pentru imigranții est-europeni. În epoca post-de Gaulle, Franța a rămas una dintre cele mi dezvoltate
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
ianuarie 2015, Franța a fost victima unui atentat comis de teroriști musulmani, 10 jurnaliști fiind uciși în urma atacului asupra sediului săptămânalului satiric din Paris, Charlie Hebdo, care cu puțin timp în urmă publicase caricaturi cu Profetul Mahomed. 4 milioane de francezi au desfășurat un miting cu sloganul de solidaritate „Je suis Charlie”, utilizat pe rețelele de socializare , militând pentru dreptul la liberă exprimare și pamfletele religioase pe ton provocator.Pe fondul problemei imigranților, în 2014, Frontul Național Francez cu orientări eurosceptice
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
stipula că numai creștinii aveau dreptul să obțină cetățenia română. Moses Gaster a urmat gimnaziul și liceul în celebre școli bucureștene. A avut ca profesori particulari pentru limba ebraică și studii biblice pe prof. Korn și pe renumitul orientalist evreu francez Joseph Halévy, care în afară de ebraică, i-a predat limba turcă și l-a introdus în noțiunile semitologiei. În anul 1876 și-a început studiile la Seminarul Teologic Evreiesc de la Breslau, instituție inspirată de ideologia științelor iudaice () a celei de-a
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
ce a introdus în circulație conceptul de "stres". Când i s-a cerut să prezinte în Franța o conferință pe această temă, s-a constatat că în limba franceză nu exista nici un cuvânt care să redea noțiunea de stres. Așa că, francezii l-au născocit: "Le stress". La fel s-a întâmplat și când i s-a cerut să țină o conferință în Germania. Neexitând un astfel de cuvânt în germană, i s-a spus, simplu: "Der Stress". De-a lungul timpului
Hans Selye () [Corola-website/Science/306087_a_307416]
-
perioade. În afara unui număr mic de construcții ridicate anterior, stratul arhitectonic cel mai vechi al Bucureștiului actual datează din perioada Regatului Vechi - este vorba de numeroase clădiri aparținând unor români școliți în Occident sau unor arhitecți străini aduși la București (francezi, italieni ș.a.m.d.), în majoritate construite în stiluri apusene. O excepție semnificativă o constituie opera lui Ion Mincu, părintele arhitecturii autohtone; stilul său - ce îmbină elemente occidentale cu trăsături specific românești desprinse din arhitectura vernaculară sau din stilul brâncovenesc
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
se estimează că au sosit în California cel puțin 300.000 de căutători de aur, negustori, și alți imigranți din toată lumea. Cel mai mare grup a fost în continuare cel de americani, dar au fost și mii de mexicani, chinezi, francezi, și latino-americani, împreună cu alte grupuri mici de mineri, ca filipinezii și bascii. Un număr modest de africani (cel mult 4.000) au venit din Sudul Statelor Unite, Caraibe și Brazilia. Când a început Goana după Aur, nu era evident ce legi
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
și crearea unui Minister de apărare german. Germania era vizibil discriminata nefiindu-i permisă existența unor unități militare mari sub comanda germană fiind astfel un partener cu drepturi limitate. S.U.A., Marea Britanie și Italia vedeau în acest plan o manevră a francezilor de a întârzia reînarmarea Germaniei și îl considerau ineficient din punct de vedere militar. Planul a fost subiect de negociere începând cu anul 1950 până în 1952 și a condus la semnarea Tratatului de creare a Comunității Europene a Apărării. În spatele
Comunitatea Europeană pentru Apărare () [Corola-website/Science/306191_a_307520]
-
Parma și Modena, în timp ce Franța ar fi recompensată cu teritoriile piemonteze Savoia și Nisa. Sudul Italiei, fiind în mare parte sub-dezvoltat și nu la fel de bogat ca nordul, ar rămâne în mare măsură așa cum a fost. În scopul de a permite francezilor să intervină, fără a apărea ca agresori, Cavour a trebuit să provoce austriecii la agresiune prin încurajarea activității revoluționare în Lombardia. La început, lucrurile nu au mers conform planului. Austriecii au ignorat acordul secret semnat la Plombières, au fost surprinzător
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
la Plombières, au fost surprinzător de pasivi la insurecția piemonteză. Mobilizarea piemonteză în martie 1859 a fost apoi un fel de admitere a înfrângerii, după cum se pare că strategia de a provoca austrieci în agresiune au eșuat. Fără agresiunea austriacă, francezii nu a putut interveni, și fără sprijinul francez, Cavour nu a putut unifica peninsula. În acest moment însă, austriecii au făcut convenabilă sarcina adversarilor lor. Acest lucru făcând Austria să pară agresorul, a permis francezilor să intervină. Războiul în sine
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
au eșuat. Fără agresiunea austriacă, francezii nu a putut interveni, și fără sprijinul francez, Cavour nu a putut unifica peninsula. În acest moment însă, austriecii au făcut convenabilă sarcina adversarilor lor. Acest lucru făcând Austria să pară agresorul, a permis francezilor să intervină. Războiul în sine a fost destul de scurt. Avansul austriac în Piemont a fost incompetent, ei fiind în imposibilitatea de a trecerea înainte de sosirea armatei franceze, condusă personal de către Napoleon III. În bătălia de la Magenta, la 4 iunie, francezii
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
francezilor să intervină. Războiul în sine a fost destul de scurt. Avansul austriac în Piemont a fost incompetent, ei fiind în imposibilitatea de a trecerea înainte de sosirea armatei franceze, condusă personal de către Napoleon III. În bătălia de la Magenta, la 4 iunie, francezii și sardinienii au fost victorioși asupra armatei austriece, ceea ce duce la retragerea Austriei din Lombardia și o intrare triumfală de Napoleon și de Victor Emmanuel în Milano. Pe 24 iunie, o a doua bătălie a fost purtată între cele două
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
triumfală de Napoleon și de Victor Emmanuel în Milano. Pe 24 iunie, o a doua bătălie a fost purtată între cele două armate de la Solferino. Acest angajament sângeros, la care împăratul austriac Franz Joseph a luat comanda trupelor sale, dar francezii au fost din nou învingători. Austriecii s-au retras în spatele cadrilaterul de cetăți privind frontierele Veneției. Au fost multe motive pentru care Napoleon al III-a căutat un trat de pace. Pe câmpul de luptă la Solferino, el a fost
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
o prea puternică Italie l-au determinat să caute o cale de ieșire. La 11 iulie, el sa întâlnit în particular cu Franz Joseph la Villafranca, fără cunoștințe de aliaților săi piemontezi. Austriecii ar păstra Veneto, dar ar ceda Lombardia francezilor, care ar da-o la piemontezi. În caz contrar, frontierele italiene vor rămâne neschimbate. În centrul Italiei, în cazul în care autoritățile au fost expulzate universal ca urmare a izbucnirii războiului, conducătorii Toscanei, Modenei, și Parmei, care au fugit în
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]