9,375 matches
-
definiție deschis. Mai atent la rigoarea canonului, Giorgio Agamben aplică metoda arheologică în căutarea unei alte "rădăcini" a ideilor europene, dar în același areal studiat și preferat de Foucault: teoria puterii. Studiind noțiuni majore pentru istoria continentului, precum imperium și gloria, Agamben ajunge să sondeze în jurul conceptului complex de homo sacer, adăugând astfel în cercetarea sa o componentă de antropologie a puterii și a credinței (fapt pe care de altfel Foucault îl agrea atunci când și-a formulat teoria). Amintesc aici doar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
textului o amplitudine controlată. Nu în ultimul rând, Gérard Guyon pune o fină erudiție în slujba unei arheologii a conștiinței creștine și a noțiunii de imperium din primele cinci secole d.Ch., completând astfel cercetarea lui Agamben, Il regno e la Gloria. După cum se poate constata până aici, aceste lucrări se referă în principal la teoria puterii din primul mileniu creștin, corelativ cu alte platforme conceptuale majore, printre care și cea a imaginii (și a imaginarului). Nu doar metodei și modelului lor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în cazul Romei și al Constantinopolului). Pe aceeași linie de analiză, problematica puterii întâlnește miturile de individuație identitară, care au ca figură esențială eroul (sau tipuri asemănătoare de actanți); schema narativă, absolut necesară, este cea a unei inițieri încununate de glorie. Procesul de individuație constă în explicarea statutului politic, a legii, a structurii sociale particulare − cazul cetății eterne a Romei, al fondatorului și al populației sale (vom reveni asupra lui). Alte structuri narative matriciale, care se regăsesc și în miturile identității
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
petrece dacă imaginea stimulează spiritul să regăsească realitățile pur inteligibile, în baza faptului că stabilește cu ele raporturi analogice. Linia, Peștera, atelajul înaripat sunt construcții de imagine cărora li se poate recunoaște o anumită funcție pedagogică. Și la greci (Plutarh, Gloria atenienilor 4, 348 A), dar și mai târziu la romani, discursul mitic este clădit pe baza unei înlănțuiri de imagini pe care se fondează de altfel discursul rațional al puterii, ce exprimă adevărul într-o manieră imaginantă (Boulogne 46). Miturile
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de ancorare, a-i semnala "starea" și a-i evoca memoria prin forme care îi subliniază absența (Vernant, Figure 37). În cazul eroului, ne apropiem de o zonă de confluență cu simbolismul funerar roman: evocarea publică are ca scop sublinierea gloriei (kléos), a virtuților (aretē), dar și manifestarea sentimentului comunității de nostalgie, de absență (póthos), de doliu colectiv (precum în Homer, Iliada). În ceea ce privește ceremonialul funerar, o dimensiune comună celor două lumi, greacă și romană, o reprezintă modul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de nostalgie la memorizarea distantă și obiectivă, la o memorie instituționalizată după codul social al unei culturi eroice (Vernant, Figure 44). Agathòs anēr, bărbatul valoros, omul exemplar, întruchipează și virtuțile cetățeanului, și excelența care îi definește valoarea aristocratică. Gloria sa e personală, civică, recunoscută în legătură cu familia, de aceea omagierea sa cunoaște, precum la romani mai târziu, două registre în care se manifestă: unul privat, în care i se deplânge absența (póthos), unul public, în care i se
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
obligatorii pentru a-i asigura celui decedat un loc alături de zeii venerați. Schema glorificării romane își are rădăcina în ritualul funerar grec, mai ales în cel practicat odată cu secolul V (461) și cu Atena democrată. Manifestarea nu este însă aceeași: gloria, ca mnēma, nu este individuală și elitistă, ca în cazul auguștilor, ci colectivă și egalitară. Roma poate că nu și-ar fi dorit și nu ar fi pretins altceva, pentru că ea însăși era o putere triumfalistă, uneori concurenta propriului autocrat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și-ar fi dorit și nu ar fi pretins altceva, pentru că ea însăși era o putere triumfalistă, uneori concurenta propriului autocrat; instituția imperială însă, prin întreg vocabularul ceremonial, a tins către un alt orizont al apoteozei. Grecii așezau înaintea eroului gloria Atenei; în schimb, principele divus a devenit prin voința lui emblema supremă a cetății eterne, devansând-o (inclusiv în cazul împăraților la a căror moarte a fost decretată legitim damnatio memoriae în loc de consecratio, dar care își însoțiseră imaginea de pe emisiile
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
v. fig. 2.b.) În secolele VI-IV î.Ch., comunitatea greacă își desăvârșește ceremonialul funerar, iconografia corespunzătoare, aristocratică (stele funerare figurate și koûroi, care îl reprezintă pe defunct într-o scenă memorabilă de viață), literatura omagială, scenografia și simbolismul gloriei. Imaginarul colectiv se ancorează și el în această temă, devenind astfel un model pentru comunitatea romană; aceasta, însă, cu un repertoriu mult mai bogat și mai rafinat, cu o vocație universalistă și o politică a divinizării ce o situează diferit
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dar și un exercițiu de rememorare a unui destin măreț, parte din portretul romanității. Reîntâlnirea cu trecutul în cadrul solemn al ritualului este în acest caz o lecție de corectare a uitării, dar și de corelare a gestului de a omagia gloria cu nevoia de a întări identitatea colectivă prin referire la figurile sale eroice. Pivotul politic al glorificării puterii, element comun pentru gândirea "păgână" și pentru cea creștină, respectiv poli- și monoteistă, va ajuta ulterior ca imaginarul medieval să prindă formă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
din timpul ceremonialului de consecratio organizat pentru împăratul Traian (deja înscris la data respectivă în rândul eroilor - v. fig. 13.a) de urmașul său, Hadrian, care i-a adus cenușa la Roma (urna a fost depusă la baza columnei închinate gloriei lui - v. fig. 13.b). Cetatea i-a organizat post-mortem toate onorurile cuvenite; efigia sa purta un sceptru, în vârful căruia era figurată o acvilă înaripată, simbolul tutelar al armatei romane. Spiritul practic al romanilor s-a făcut resimțit însă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de către demnitarii de stat și de către cele două valori ale puterii divine îl situează în rolul unui delegat în plan terestru, care poate face singur dreptate, dar care nu poate substitui judecata christică (trimit la Agamben, Il Regno e la Gloria, precum și la amplul său studiu Opus Dei. Archeologia dell'ufficio). În timp, basileul pierde funcția definită în teoria augusteană, de pontifex maximus, ceea ce, în mod periculos pentru biseriva creștină, l-ar fi asimilat celui mai înalt ierarh al ei. După cum
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ideale. În mod particular columnele, datorită spiralelor care permit înlănțuirea episoadelor belice, dar și datorită formei lor simbolice, "fixeaxă" istoriografic relația comunității cu zeii prin intermediul discursului vizual, care atestă esența romanității triumfaliste. Pe harta generală a monumentelor care acordă lizibilitate gloriei urbane, redate în cheie simbolică și sacrală, aceste columne au rolul de a exalta ideologia imperială și de a o proiecta în centrul imaginarului colectiv, prin cea mai eficientă formă de memorare: povestirea (aici, prin imagini, alături de texte, obiecte de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
urna cu cenușa împăratului a fost depusă chiar la baza columnei, ceea ce acordă axului narativ o valoare simbolică majoră, de o complexitate pe care nu o regăsim în istoria romană anterioară (greu de egalat și ulterior); columna era discursul despre gloria trecutului și punctul de origine al istoriei noi. Traian devenea astfel (re)fondatorul de civilizație, în descendența directă a lui Romulus, un divus care punea în umbră orice alt contra-candidat. Calitățile de împărat-militar fuseseră confirmate de istoria sa triumfală, devenită
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reprezintă schimbarea locului de desfășurare pentru etapa principală a sărbătorii, din afara orașului în interiorul perimetrului urban, într-un templu închinat Venerei și Romei. Celebrarea orașului se va înscrie în cultul imperial, iar "entitățile" se unifică și se sprijină reciproc în obținerea gloriei eterne, sub semnul protector al zeilor (Benoist 342). Imaginarul puterii creștine va prelua simbolistica augusteană corelate cu cea a cetății sale "de scaun" (ilustrate de iconografia monetară bogată), dar și cu ideea de corporeitate a imperiului. Domnia lui Constantin I
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
principal pe împărat. Prezența manifestă a comunității, în orice acțiune spectaculară a puterii, îi alocă și dreptul de facto de a fi o voce la fel de importantă în acțiunea politică și legislativă precum cea senatorială, și cu preponderență în consacrarea (recunoașterea) gloriei destinului imperial. Relația dintre Cetatea-Imperiu și autocratul unic s-a consolidat în perioada în care cortegiul cu imagines a fost integrat în funus imperatorum, de la Augustus până (excluzându-l, cum am văzut) la Constantin I. În trecerea la imperiul creștin
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
semantice este asigurată de utilitatea pentru comunitate și de funcția simbolică a noțiunii de historiae, cu capacitatea sa de a reda evenimentul ca printr-un ochean cu "distanță reglabilă" și de a permite aproprierea prin discurs (text și imagine) a gloriei strămoșilor. Cele câteva familii de cuvinte aflate într-o relație de determinare multiplă ajung să denumească modurile narative de reprezentare a identității, printr-o proiecție culturală și simbolică a posteriori asupra istoriei colective. Această întâlnire atât de productivă în planul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
philía, așa cum el o definește, își va pierde din relevanță în spațiul politic bizantin și își va continua istoria discret, în relațiile private și în domeniul spiritualului. Revine mai târziu în câmpul exercițiului de putere, prin ritualul vasalității. Gloria și ambiția politică, reluate în discursul teoretic renascentist după vechiul model roman (înțelese și manifestate diferit în occident față de orientul bizantin), pun din nou în umbră noțiunea. Dimensiunea creștină a gândirii politice (medievale) consacră prietenia îndeosebi sub forma fraternității în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
eficientei teologii monastice. Cu distanță critică față de opiniile unor specialiști factualiști, precum Hélène Ahrweiller (care analizează perioada iconoclastă în cheia unei înfruntări politico-sociale și instituționale convulsive), Marie-José Mondzain (iar Giorgio Agamben cu mult mai mult, în Il Regno e la Gloria, chiar dacă polemic în raport cu Mondzain) propune în schimb un alt orizont de interpretare, prin apelul la scrierile patriarhului Nichifor al Constantinopolului (758-829). Conceptul de oíkonomía, îmbogățit semantic și clarificat în cele din urmă în cadrul crizei iconoclaste, dincolo de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Stoïciens. Textes traduits par Émile Bréhier. Paris: Gallimard, 1962. Volume științifice Ahrweiler, Hélène. Ideologia politică a imperiului bizantin. București: Corint, 2002. [1975] Akșit, Ilhan. Chora. Mosaics and Frescoes. Istanbul: Akșit Kultur Sanat ajans, 2001. Agamben, Giorgio. Il Regno e la Gloria. Per una genealogia teologica dell'economia e del governo. Homo sacer II, 2. Vicenza: Neri Pozza. 2007. ---. Starea de excepție. Home sacer II, 1. Cluj-Napoca: Idea Design & Print, 2008. [2003] ---. Opus Dei. Archeologia dell'ufficio. Homo sacer II, 5. Torino
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Tzvetan. Teoria simbolului. București: Univers, 1980. [1977] Tristan, Frédérick. Primele imagini creștine. De la simbol la icoană, secolele II-VI. București: Meridiane, 2002. [1996] Vallery-Radot, Maurice. L'Église des premiers siècles. Une lumière pour notre temps. Paris: Perrin, 1999. Varotti, Carlo. Gloria e ambizione politica nel Rinascimento da Petrarca a Machiavelli. Milano: Bruno Mondadori, 1998. Vasiliu, Anca. Du diaphane. Image, milieu, lumière dans la pensée antique et médiévale. Paris: Vrin, 1997. ---. "Vision noétique, contemplation ou vie dans l'esprit? La lettre et
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
friză traianică". Victoria romanilor asupra dacilor. Arcul lui Costantin (montată aici de la începutul secolului IV), Roma. Fig. 13.b. Baza Columnei lui Traian (113 d.Ch.). Apolodor din Damasc. Forumul lui Traian, Roma. Fig. 14. Alegoria Victoriei care enumeră faptele de glorie ale lui Traian, în fața unui tropaion (monument construit din armele dușmanilor înfrânți). Columna lui Traian (113 d.Ch.). Forumul lui Traian, Roma. Fig. 15. Sinuciderea lui Decebal (106 d.Ch.). Columna lui Traian (113 d.Ch.). Forumul lui Traian, Roma. Fig. 16.a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
implacabil. Aude o șoaptă înșelătoare ce îi spune prevestitor finalul său ca și cum nimic și nimeni nu ar putea să-l smulgă vârtejului nimicirii sale. Și atunci, privind imaginea ce-i prezice, aparent implacabil, involuția nefastă urmată de un sfârșit fără de glorie, Tezeu se revoltă. Firul și sabia Ariadnei îi scapă ușor din mâni, inteligența practică, curajul și răbdarea apun. Este singur în fața crepusculului amenințător ce stă să-l înghită. Dar, cu o secundă divină înainte de prăbușire, conștiința lui este pătrunsă vibrant
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și podoaba ta ca iarba și ca floarea ierbei, bunurile tale - pulbere și fum, carile cu mare grosime în aer se înalță și, îndată răschirîndu-se, ca când n-ar fi fost, se fac". Dar Lumea îi pune înainte avuția, izbânzile, gloria, și Înțeleptul însuși, devenit Faust, mărturisește sincer dorințele: "Eu poftesc avuțiă... O, lume! Eu poftesc mai mult: ca vestit și cu nume mare să mă fac... O, lume! Eu poftesc târguri și cetăți... O, lume! Eu, după acestea după toate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
după acestea după toate, și cinste politicească cer și poftesc... O, lume! Eu decât aceasta și mai mare cinste îmi poftesc: și între stăpâniri să mă învrednicesc. Lumea îl sfătuiește să ucidă, să jefuiască. Înțeleptul ar voi și împărăția cerului, gloria pământească părîndu-i-se șubredă. Acum scriitorul izbucnește într-o invocație furtunoasă a gloriilor apuse: Unde este Kyros și Cresos? Unde este Xerxes și Artaxerxes?" Iar Lumea îi răspunde cu blând sarcasm: "Să știi, că numai cu o feleagă de pânze învăliți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]