9,535 matches
-
Județul Năsăud a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Transilvania. Reședința județului era orașul Bistrița. Județul se afla în partea central-nordică a României Mari, în nordul regiunii Transilvania. Teritoriul județului interbelic se regăsește în actualul județ Bistrița-Năsăud. Județul se învecina la sud cu județul Mureș și cu o mică porțiune din județul Cluj, la vest cu județul Someș, la nord cu județul Maramureș, iar la est cu județele Câmpulung și Neamț
Județul Năsăud (interbelic) () [Corola-website/Science/301432_a_302761]
-
Nistorescu și Ion Cristoiu, EVZ a revoluționat piața media din România, atingând sub conducerea editorială a lui Ion Cristoiu cifre de vânzări neegalate până în prezent de vreun cotidian central. Subiectele populare, un format de prezentare a știrilor preluat din presa interbelică și poziționarea editorială anti-putere i-au adus Evenimentului zilei, în primii ani de la înființare, sute de mii de cititori și renumele de publicație critică la adresa puterii postcomuniste. În 1997, după despărțirea de Ion Cristoiu și după șocul provocat de câteva
Evenimentul zilei () [Corola-website/Science/300039_a_301368]
-
Banca de Comerț. Dezvoltarea economică este dovedită și de faptul că la începutul secolului al XIX-lea avea gară, poștă și telegraf. Mai există un spital comunal, o bibliotecă comunală și de plasă, precum și un centru de pompieri. În perioada interbelică funcționau prese de ulei, mori, precum și 3 manufacturi din industria pielăriei și confecțiilor. Șomcuta Mare a fost și un centru cultural important al Țări Chioarului. Cu sprijinul lui Gheorghe Șincai s-a înființat în 1784 o școală românească. Între anii
Șomcuta Mare () [Corola-website/Science/300095_a_301424]
-
al Țări Chioarului. Cu sprijinul lui Gheorghe Șincai s-a înființat în 1784 o școală românească. Între anii 1835-1838 tot aici funcționează o școală primară superioară, pentru ca mai târziu în 1867-1889 să funcționeze o școală de fete. Tot în perioada interbelică funcționa o școală de repetiții agronomice ce depindea de resortul agriculturii. În 1922 se înființează un gimnaziu care a funcționat până în 1929. În perioada 1930-1931 se editează ziarul "Chioar". După al doilea război mondial, localitatea cunoaște importante transformări și progrese
Șomcuta Mare () [Corola-website/Science/300095_a_301424]
-
soldaților români, din vechiul complex comemorativ au dispărut buteliile din interiorul mausoleului care alimentau „Flacăra Eternă”, drapelele, gardul care înconjura cimitirul și "Cartea de Aur", ce cuprindea toate datele despre monument. Zona de protecție a terenului, considerat sacru în perioada interbelică, era ocupată de mulți ani de locuințe private. După Revoluția din decembrie 1989, Primăria comunei Miroslava care a administrat pentru o perioadă terenul pe care se afla monumentul respectiv l-a împroprietărit pe nepotul ultimului paznic al monumentului cu o
Mausoleul Eroilor din Iași () [Corola-website/Science/300098_a_301427]
-
Buruenești, Crângul, Crivineni, Fundăturile, Murătoarea, Orjani, Pătârlagele, Stroești și Valea-Viei, totalizând 2020 de locuitori, dintre care 140 erau elevi ai celor două școli, de la Valea-Viei și de la Pătârlagele. Satul Pătârlagele avea 600 de locuitori și 150 de case. În perioada interbelică, Pătârlagele a fost reședința plășii Buzău din județul Buzău, acolo activând un spital de stat și un post telefonic. În 1950, comuna a devenit reședința raionului Cislău (al regiunii Buzău, și apoi al regiunii Ploiești). În 1968, a pierdut statutul
Pătârlagele () [Corola-website/Science/300118_a_301447]
-
ului reprezintă un masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali, și în care se află cel mai înalt vârf montan din România, vârful Moldoveanu 2.544 de metri. Până în perioada interbelică Vârful Negoiu, cu o altitudine de 2.536 de metri, era considerat cel mai înalt vârf din Carpați, exceptând vârfurile din Munții Tatra. Masivul Făgăraș, de la est la vest măsoară în linie dreaptă, aproximativ 70 de km iar de la nord
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
fost unul din cele 14 „partide republicane” sovietice ce constituiau pînă în 1991 Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS). De fapt PCM a fost organizația republicană a PCUS în RSS Moldovenească în perioada 1940-1991, nefiind un partid separat. În perioada interbelică singura forță politică din Basarabia care susținea despărțire ei (a Est-Moldovei) de România și alipirea acesteia la URSS, era Partidul Comunist, aflat în ilegalitate. În mai 1940, numărul ilegaliștilor comuniști basarabeni era de 375 de persoane, la care se adăugau
Partidul Comunist al Moldovei () [Corola-website/Science/300190_a_301519]
-
Comunist al Uniunii Sovietice PCUS în momentul înființării Republicii Sovietice Unionale Moldovenești, întreaga conducere de partid și de stat a acesteia fiind formată din nebasarabeni (nemoldoveni). Abia după mulți ani și multe stăruințe, o parte din foștii ilegaliști comuniști basarabeni interbelici au fost primiți în , fără însă să poată avea vreun rol important în viața social-politică a RSS Moldovenești. Înființarea Partidului Comunist al Moldovei s-a făcut în 1940, după ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică. Marea majoritate a activiștilor de partid
Partidul Comunist al Moldovei () [Corola-website/Science/300190_a_301519]
-
scăzut. Dacă în 1922, din 2356 de locuitori ai Beer Șevei 98 erau evrei, în 1931 nu mai rămăseseră decât 11. Ultimii au plecat în perioada revoltelor din anii 1936-1939, urmând să se întoarcă abia după 1948. Chiar dacă în perioada interbelică s-a observat o ușoară redresare a localității, atunci când a fost preluată de forțele israeliene în octombrie 1948, aceasta fusese deja complet abandonată. Începând cu anul 1949 însă, valuri masive de imigranți au început să sosească în zonă. Populația orașului
Beer Șeva () [Corola-website/Science/300203_a_301532]
-
din Transilvania, subliniind necesitatea reluării activității la Facultatea de Medicină din Cluj. La 34 de ani a ținut prima prelegere universitară în limba româna din Ardeal, „Problema icterului cataral” prin care a pus bazele învățământului superior medical clujean. În perioada interbelică medicina clujeană a avut cea mai frumoasă și plină de rezultate perioadă. Alături de Ioan Goia, Iuliu Hațieganu a adunat la catedre specialiști excepționali ca Victor Papilian, Titu Vasiliu, Iacob Iacobovici, Constantin Ureche, Victor Babeș, Constantin Levaditi sau Emil Racoviță. În urma
Iuliu Hațieganu () [Corola-website/Science/300208_a_301537]
-
și un dispensar veterinar.</br> Casele își păstrează, în general, tipologia veche, de influență săsească, cu porți mari și curți închise. Reprezentative pentru interiorul casei țărănești sunt covoarele din lână de oaie, țesute în diverse culori și forme. În perioada interbelică a făcut parte din plasa Miercurea Sibiului, în cadrul județului Sibiu (interbelic).</br> Străveche așezare românească, satul Doștat este atestat documentar din anul 1320. După o monografie a satului Doștat aflată în păstrarea Muzeului de Istorie a municipiului Sebeș, la 1348
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
veche, de influență săsească, cu porți mari și curți închise. Reprezentative pentru interiorul casei țărănești sunt covoarele din lână de oaie, țesute în diverse culori și forme. În perioada interbelică a făcut parte din plasa Miercurea Sibiului, în cadrul județului Sibiu (interbelic).</br> Străveche așezare românească, satul Doștat este atestat documentar din anul 1320. După o monografie a satului Doștat aflată în păstrarea Muzeului de Istorie a municipiului Sebeș, la 1348, hotarul Doștat și Boz era în proprietatea a doi frați, Valentin
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
Mureșului. Localitatea este atestata documentar din anul 1291 sub numele "Terra Kichard". Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Secțio 140) localitatea apare sub numele de "Szekely Kotsárd". Până în anul 1876 satul a aparținut Scaunului Secuiesc al Arieșului. În perioada interbelică a făcut parte din județul Turda, plasa Câmpia Turzii. În perimetrul acestei localități s-a pus în evidență prezența unei acumulări de sare gema. La recensământul din 1850 au fost înregistrați 1.631 locuitori, dintre care 807 români, 635 maghiari și
Lunca Mureșului, Alba () [Corola-website/Science/300248_a_301577]
-
Iosif Domșa (1824-1849) a fost construită prima biserică a satului, din lemn, iar în 1872, în timpul preotului Ilie Luca (1861-1884) a fost înființată o școală confesională greco-catolică. Numărul elevilor care i-au frecventat cursurile a crescut aproape continuu până în perioada interbelică: 55 în 1876, 51 în 1880, 90 în 1896, 86 în 1900 și 114 în 1932. În această instituție și-au desfășurat activitatea o serie de dascăli precum Nicolae Ignat, George David și Iuliu Domșa. La 13 mai 1848 spiritul
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
Valeria, Rad Victoria, Raica Ileana, Sârbu Victoria, Sechereș Ilona, Sârbu Maria, Rusu Victoria, Stremțan Paraschiva, Stremțan Maria, Popa Margareta, Stana Domnica, Ștef Eugenia, Sârb Victoria, Stan Virginia, Tendea Susana, Toth Silvia, Ungur Domnica, Ungur Aurelia și Vereș Maria. În perioada interbelică numeroși locuitori ai satului au emigrat în America în dorința ca întorși acasă să-și cumpere pământ și să-și întemeieze o gospodărie prosperă. Unii dintre ei au rămas definitiv pe „pământul făgăduinței” unde au prosperat: Afrim Efrem Fremu, Avram
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
ținutul Fălciului cuprindea partea inferioară a culmilor care, coborând din masivul Bâcului din centrul Basarabiei se ramifică printre afluenții din stânga Prutului (Lăpușna și alții). Rețeaua hidrografică este alcătuită din Prut și din afluenții acestuia: Elan, Lăpușna, Crasna etc. Teritoriul județului interbelic Fălciu era împărțit inițial în două plăși: Ulterior a fost înființată a treia plasă: Județul avea două comune urbane, Huși (reședința județului) și Fălciu, respectiv 153 de sate, împărțite astfel: 72 de sate în plasa Mihail Kogălniceanu, 52 de sate
Județul Fălciu (interbelic) () [Corola-website/Science/301551_a_302880]
-
de săpun, 2 de cărămizi, 1 tăbăcărie (toate la Huși), 2 fabrici de cherestea (la Drânceni și Fălciu) și 1 de olărie (la Răducăneni). Comerțul se realiza în principal cu produse agricole, vin, struguri, fructe, lână și brânzeturi. În perioada interbelică, comerțul s-a dezvoltat în jurul celor două drumuri importante ce traversau județul spre Basarabia: unul ce trecea prin Huși și altul, situat în partea sudică a județului, ce trecea prin Urdești și Fălciu. De-a lungul acestor drumuri s-au
Județul Fălciu (interbelic) () [Corola-website/Science/301551_a_302880]
-
provenit din donații, descoperiri arheologice întâmplătoare și achiziții. În anul 1876, cu sprijinul prefectului comitatului Timiș, Ormós Zsigmond Societatea de Istorie și Arheologie din Banat a primit două încăperi în Casa Wellaner, pe stada Lonovics, sediu al muzeului până în perioada interbelică. Deschiderea oficială a Muzeului Banatului pentru public a avut loc în anul 1877. În această perioadă patrimoniul muzeului a sporit cu rapiditate. În anul 1879 s-a înființat o Societate muzeală aparte, care urma să se ocupe în exclusivitate de
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
István, Deschán Achill sau Kabdebó Gergely. Odată cu integrarea Banatului în cadrul statului național român (1 decembrie 1918) Muzeul Banatului a intrat într-o nouă perioadă. O activitate importantă în vederea reorganizării muzeului a avut-o Emanuil Ungureanu, care a deținut în anii interbelici funcția de inspector cultural al orașului Timișoara. Muzeul s-a confruntat în întreaga periodă interbelică cu lipsa spațiului. Cu toate aceste greutăți muzeul și-a sporit colecțiile, un rol important în bunul mers al instituției avându-l Joachim Miloia, Dionisie
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
1918) Muzeul Banatului a intrat într-o nouă perioadă. O activitate importantă în vederea reorganizării muzeului a avut-o Emanuil Ungureanu, care a deținut în anii interbelici funcția de inspector cultural al orașului Timișoara. Muzeul s-a confruntat în întreaga periodă interbelică cu lipsa spațiului. Cu toate aceste greutăți muzeul și-a sporit colecțiile, un rol important în bunul mers al instituției avându-l Joachim Miloia, Dionisie Linția, Aurel Ciupe, Marius Moga. Au fost cercetate bisericile de lemn din Banat, au avut
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
europeană), au avut un laborator de analiză a produselor alimentare și a laptelui, o stațiune de meteorologie și seismologie, și multe altele, care au făcut ca, la sfârșitul secolului trecut, Timișoara să fie considerat un oraș european modern. În perioada interbelică (1919-1945) colecțiile vechi ce s-au diminuat datorită spațiilor inadecvate și dăunătorilor specifici, au fost treptat înlocuite cu noile colecții. Se construiesc primele expoziții, iar noile modalități de expunere, în biogrupuri și diorame, deschid o perioadă modernă a muzeologiei românești
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
de carte a ținut în trecut dascăli ambulanți câri iarnă umblau din casă în casă și învățau pruncii, apoi vară se duceau la ale sale”. În 1860 aveau școală confesionala pe care a reînoit-o Grigoriu Balint în 1890(în perioada interbelică școală confesionala a fost închiriată primăriei, dar, deoarece primăria nu și-a plătit chiria 15 ani, în 6 august 1936 Biserică a renunțat la chirie lasând-o în folosită primăriei, școala rămânând în proprietatea Bisericii, împreună cu terenul pe care era construită
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
1920, biserica de piatră s-a dărâmat și s-a slujit în casa parohiala; s-a făcut cărămidă în vatra satului, pentru o nouă biserică, dar care nu s-a mai ridicat, cărămidă risipindu-se din cauza vremurilor grele din perioada interbelică.<br> În 1948 (ultimul an în parohie al părintelui Gavril Dunca) s-a adunat piatră pentru fundația unei noi biserici. Deoarece se instalase regimul comunist și s-a început tăierea pădurilor, întreaga comunitate din Bocicoel și-a tăiat toată pădurea
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
anul 1580, este singura ocnă de sare din Maramureș care are formă de clopot. Ulterior, au fost excavate numai mine cu profil trapezoidal. Puțul vertical al ocnei Apaffi are o intrare pe care este așezat un grilaj metalic. În perioada interbelică ocna Apaffi era încă vizitabilă. În vecinătatea ocnei Apaffi se află "lacul Ferencz-Francisc", rezultat în urma surpării minei omonime. La Coștiui au existat în trecut următoarele mine de sare:<br> - 9 mine vechi, exploatate înainte de anul 1600, ale căror denumiri s-
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]