9,213 matches
-
auriți, cravatele, accesorii Îndeobște elegante, dar nu Împopoțonând un trup transpirat, În veșminte slinoase. Să fie atunci Tratatul de viață elegantă o revanșă? Tot ce se poate. Pentru că deslușim În cele câteva zeci de pagini un amestec bine distilat de ironie, când subtilă, când sarcastică, și de fascinație adulatoare. Ținta acestui vălmășag de sentimente este o lume fundamental străină lui, dar după care uneori tânjește și căreia Îi dă viață, ca nimeni altul, În romane, plăsmuind-o ca un adevărat demiurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În ciuda traducerii imperfecte a ideilor sale. Ne-ar fi greu să exprimăm sentimentul care ne-a cuprins În clipa când l-am zărit pe acel prinț al modei: ne Încerca deopotrivă respectul și bucuria. Cum să nu ne țuguiem cu ironie buzele văzându-l pe cel care inventase filosofia mobilei, a jiletcii, cel care avea să ne lase moștenire axiome despre pantaloni, despre grație și despre harnașamente? Și cum să nu fim pătrunși de admirație pentru cel mai intim prieten al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tc "Arsenal " Spre a cuceri, dandy-ul face apel la un Întreg repertoriu, de la cel corporal (fie direct: vestimentație, miros, voce, privire, gest, proxemie, fie indirect: absența corpului - retragerea bruscă din scenă), la cel verbal: conversația, de pildă (Învăluirea, distanța, ironia, disimularea, pacturile, negocierile, tăcerea, suspansul), și până la cel scriptural (biletul, scrisoarea, dedicația). Le-am putea analiza metodic, detectând În fiecare dintre cazuri „figurile” (respectiv tacticile) de maximă eficiență. Din rațiuni de spațiu, am ales doar câteva. Iată, de pildă, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
verbal, replicile - pregătite cu un Întreg arsenal retoric tipic dandy - au valoarea unor sentențe, oricât de derizorii sau de stupide ar fi. Sunt rostite cu acel timbru inimitabil și colportate apoi săptămâni În șir ca vorbe de duh memorabile. Zeflemea, ironie, cinism, care, În loc să incite, să stârnească agresivități, fascinează, atrag, fac victime sigure. Iar dacă ne-am referi la strategiile seductive prin arta conversației, să nu uităm că În istoria dandysmului din Anglia s-a pomenit chiar despre conversaționism ca marcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care a scris Despre dandysm și despre George Brummell n-a fost un dandy (iar lectura acestei cărți va arăta Îndeajuns și de ce anume), dar era tinerețea acelei epoci, care-l făcea pe lord Byron să spună cu o melancolică ironie: ,, Pe când eram frumos, cu pletele buclate...”. Iar pe vremea aceea, gloria Însăși nu valora cât o singură buclă. El a scris deci fără vreo pretenție de autor - avea cu totul altele, fii liniștit dinspre partea asta! diavolul nu-i dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
simți niciodată pe de-a-ntregul, În unduitoarea sa desfășurare, acțiunea lui Brummell asupra contemporanilor. Vorbele lui Byron, cum că i-ar fi plăcut mai mult să fie Brummell decât Împăratul Napoleon, vor părea Întotdeauna o afectare ridicolă sau o simplă ironie. Adevăratul Înțeles al unor asemenea cuvinte s-a pierdut. Doar că ar fi bine ca, În loc să-l stigmatizăm pe autorul lui Child Harold, să Încercăm a-i pricepe Îndrăzneața preferință. Poet, om cu fantezie, el a fost uimit - tocmai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
stricase linia grecească a profilului. Ținuta capului Îi era mai frumoasă decât fața, iar postura - fizionomia corpului - Îi făcea formele perfecte. Să-l mai ascultăm pe Lister: „Nu era nici frumos, nici urât; dar toată persoana sa degaja finețe și ironie concentrată; ochii săi erau incredibil de pătrunzători. Uneori, ochii aceștia ageri știau să Înghețe printr-o indiferență fără dispreț, așa cum Îi stă bine unui dandy desăvârșit, unui bărbat care privește lumea cu superioritate. Vocea sa magnifică făcea limba engleză la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cei mai duri simt briza grației, dar Îi percep și forța, iar hegemonia lui Brummell asupra epocii sale va părea mai puțin fabuloasă, mai puțin de neexplicat când se va ști - lucru Încă neaprofundat destul - ce forță zeflemitoare avea el. Ironia este un har atotputernic 1. Ea proiectează asupra unui bărbat acel aer de sfinx care copleșește ca un mister și neliniștește ca un pericol 2. Or, Brummell avea ironie din belșug. Se folosea de ea Într-un mod care Îngheța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
va ști - lucru Încă neaprofundat destul - ce forță zeflemitoare avea el. Ironia este un har atotputernic 1. Ea proiectează asupra unui bărbat acel aer de sfinx care copleșește ca un mister și neliniștește ca un pericol 2. Or, Brummell avea ironie din belșug. Se folosea de ea Într-un mod care Îngheța orice amor propriu, fie și mângâindu-l, sau care sporea miile de interese ale unei conversații superioare. Cauza era teama vanităților ce nu produc vreun spirit, dar care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care sporea miile de interese ale unei conversații superioare. Cauza era teama vanităților ce nu produc vreun spirit, dar care Îl ațâță În cei care-l au și fac să circule mai repede sângele În cei plini de fadoare. Geniul ironiei l-a făcut pe Brummell cel mai mare mistificator pe care Anglia l-a avut vreodată. „NU exista - spune autorul lui Granby - vreun paznic de menajerie mai abil În a arăta dibăcia unei maimuțe decât el, atunci când dezvăluia În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fost, cu adevărat, favoritul hazardului. S-a spus că Doamna de Staël a fost de-a dreptul Îndurerată pentru că nu i-a plăcut lui Brummell. Atotputernica sa cochetărie și spiritul său viu fuseseră respinse de sufletul rece și de veșnica ironie a dandy-ului, acest capricios de gheață care avea, de altfel, excelente motive spre a-și bate joc de entuziasm. Corinne a eșuat cu Brummell, așa cum a eșuat cu Bonaparte: apropiere care amintește cuvintele lordului Byron, pomenite deja. În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
porecla de la valet la stăpân. Apoi, pe doamna Fitz-Herbert o striga Benina. Îndrăznețele bătăi de joc ajunseseră până În străfundul acestor suflete vanitoase, iar doamna Fitz-Herbert nu a fost singura dintre femeile care-l Înconjurau pe prințul moștenitor, ofensate de familiaritățile ironiei lui Brummell. Aceasta a fost - s-o spunem În treacăt - cauza reală a dizgrației care l-a lovit dintr-o dată pe marele dandy. Întâmplarea cu clopoțelul, pe care o vom relata mai Întâi spre a o putea explica, este, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În ciuda traducerii imperfecte a ideilor sale. Ne-ar fi greu să exprimăm sentimentul care ne-a cuprins În clipa când l-am văzut pe acel prinț al modei: ne Încerca deopotrivă respectul și bucuria. Cum să nu ne țuguiem cu ironie buzele văzându-l pe cel care inventase filosofia mobilei, a jiletcii, cel care avea să ne lase moștenire axiome despre pantaloni, despre grație și despre harnașamente? Și cum să nu fim pătrunși de admirație pentru cel mai intim prieten al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prezent, de altminteri, și În manierele sale. Știe deopotrivă să vorbească și să tacă, se ocupă de noi cu delicatețe, subiectele de conversație pe care le abordează sunt Întotdeauna cuviincioase; Își alege În mod fericit cuvintele; folosește un limbaj pur, ironia lui este mângâietoare, iar critica sa nu rănește niciodată. Departe de a contrazice cu siguranța incultă a celui prost, lasă sentimentul că este alături de noi În căutarea drumului drept sau a adevărului. Nici nu ține discursuri, nici nu se ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În sensul care duce la ea. Este totuși regretabil că aici, ca și În nenumărate alte cazuri, ascuțita perspicacitate filosofică a Profesorului este tulburată oarecum de un anumit amestec de miopie sau de o oarecare tendință perversă și ineficientă spre ironie; cititorii noștri vor judeca de care dintre ele este vorba: „În aceste vremuri de zăpăceală”, scrie el, „când Principiul Religios, izgonit din majoritatea Bisericilor, fie că zace ascuns În inimile oamenilor buni, contemplând, tânjind și trudind În tăcere la pregătirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dat un răspuns afirmativ; dar la Teufelsdröckh plutește Întotdeauna o umbră de Îndoială. Oricum, dacă satira a fost realmente intenționată, cazul se prezintă ceva mai bine. Căci nu vor lipsi cei care vor aclama: Profesorul vostru ne ia drept neghiobi? Ironia lui s-a Întrecut pe ea Însăși; putem vedea prin ea, ba chiar și prin el. Charles Baudelairetc "Charles Baudelaire" Dandy-ul*tc "Dandy‑ul*" Omul bogat, fără ocupație și care, blazat chiar, nu face decît să urmărească fericirea; omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
țipa Belinda. „Păzea Geronimo, sunt pe urmele tale!“ —Mișto, nu-i așa, Lurchie? zise Bez întinzându-mi o cană. Nu prea sună a „Heaven is a place on Earth“2, nu? Exemplu tipic pentru tineretul de astăzi, îmi zise cu ironie, arătând către „mâna sa dreaptă“. Cred că Bez n-avea mai mult de patruzeci și cinci de ani. —Habarnamist la greu. Dacă sunteți aici, măcar mai învață și el despre muzică. În timp ce ne beam ceaiul, Bez mă puse la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fotolii. — Îmi plac hainele tale. Sunt atât de practice. O privi nedumerită; cu tricoul meu mulat și fusta din lycra, aveam la fel de multe în comun cu Femeia Jaeger ca și cu Nancy Reagan 1. De obicei, am un simț al ironiei foarte dezvoltat, dar Picketteasa mă dăduse complet peste cap; și doar nu puteam s-o întreb dacă fusese un compliment. Zâmbind cu toată fața, mă așezai cât mai elegant posibil, așteptând să spună ce avea de spus. Eram sigură deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
găsiți un nou director artistic? Îmi închipui că nu puneți un anunț în ziarul Guardian, nu? — A, nu! zise Margery, puțin șocată. Deși nu-i lipsea simțul umorului, nu prea putea percepe decât sensul literal al unei afirmații. Subînțelesurile și ironia treceau pe lângă ea și dispăreau prin perete, ca într-un tablou de Magritte. — Se abordează candidații potriviți și vedem, la început pe cale neoficială, dacă sunt interesați. După care se stabilește un proces de intervievare. Îți ia ceva timp ca să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
critica acțiunile cârmuitorilor noștri, așa cum vizirul a vrut să ne facă s-o credem, ci pentru a declara că ne învoim cu hotărârea lor nelegiuită de a preda Granada.“ Șeicul aproape că urla; barba îi vibra de mânie și de ironie amară. „Nu fiți indignați, frați drept-credincioși, căci, dacă al-Mulih ne-a ascuns adevărul, nu a fost cu gândul de a ne trage pe sfoară; ci doar pentru că nu i-a ajuns timpul. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a venit să ne vadă, avea chipul tumefiat după o nesfârșită noapte de plâns, însă din ochii ei, acum uscați, se desprindea acea seninătate care însoțește ades producerea unei drame prea multă vreme așteptate. Și-a îngăduit chiar să facă ironii pe seama edictului regal, recitând cu voce de bărbat răgușit frazele pe care le ținuse minte: — Ni s-a adus la cunoștință de către inchizitori și alte persoane, că relațiile dintre evrei și creștini atrag după ele relele cel mai cumplite. Evreii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
casă, trecând printr-un șir de oameni care încuviințau în șoaptă. — Voise să iasă cu fața curată în fața vecinilor, comentă mama cu detașare, dar se simțea micșorat și neputincios. Apoi adăugă, străduindu-se să nu lase să se întrevadă nici o ironie: — Pentru tatăl tău, aceea a fost clipa în care Granada a căzut cu adevărat în mâinile inamicului. * * * Zile întregi, Mohamed a rămas abătut acasă, nemângâiat, refuzând să li se alăture prietenilor pentru mesele de întrerupere a postului, tradiționalele iftar; nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dar ochii îi sclipeau de satisfacție și de șiretenie. Mă sâcâia. Îmi venea să-l snopesc în bătaie. — Te pomenești că vrei să mă rog de tine, să-mi lipesc fruntea de papucii tăi! Iscoditorul nu era deloc impresionat de ironiile mele. Chiar dacă m-ai implora, chiar dacă te-ai întinde la picioarele mele, nu ți-aș spune nimic. Am înfruntat niște riscuri, iar tu ai refuzat să le înfrunți. Dacă vrei să știi ce se petrece în sala femeilor, va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să se simtă suficient de zdrobiți pentru a încerca să se răzbune“. Dau din cap ca și cum aș fi de acord cu părerile lui, apoi întreb: „Dar morții, e adevărat că sunt cu sutele?“ Simțind o notă de răzvrătire și de ironie, șeful cancelariei nu mai zice nimic, numai că cel care reia discuția este de data asta chiar suveranul: „Nu există, printre morți, decât un mic număr de călăreți. Ceilalți nu sunt decât pedeștri, calici, neciopliți, coate-goale, așa cum există sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru toți? Tare aș fi vrut să pot sta de vorbă cu papa. Și încă și mai tare cu Guicciardini, mai cu seamă de când îmi sosise o scrisoare de la el, la începutul verii, cu această frază enigmatică și terifiantă prin ironia ei: Doar un miracol mai poate salva Roma, iar papa ar vrea ca eu să fiu cel care îl va săvârși! ANUL CETELOR NEGRE 932 de la hegira (18 octombrie 1525 7octombrie 1526) Stătea în fața mea, statuie alcătuită din carne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]