10,381 matches
-
a plăcut filmul Snatch dar că nu l-a folosit ca model. Kubo a specificat că filmele care îi plac "trebuie să-l influențeze" în "moduri variate". Seria este scrisă și ilustrată de Tite Kubo și este publicată în revista japoneză "Weekly Shonen Jump". Capitolele individuale sunt colectate de Shueisha într-o serie de volume "tankōbon", care mai conțin un poem al personajului înfățișat pe copertă. Primul volum a fost lansat pe 5 Ianuarie, 2002, până la data de 3 Octombrie, 2008
Bleach () [Corola-website/Science/306101_a_307430]
-
început și temele de final din serie, în versiunile cu întreaga lungime a melodiilor. Un set de opt cd-uri, "The Bleach Beat Collections" a fost lansat de pe 22 Iunie, 2005 până pe 5 Martie, 2008. Aceste albume conțin înregistrări ale actorilor japonezi care ne oferă o perspectivă unică asupra personalităților personajelor pe care le interpretează, dar și asupra actorilor însăși. În Japonia a mai fost lansat și un set de cd-uri sezoniere "Radio DJCD Bleach 'B' Station" , fiecare conținând câte șase volume
Bleach () [Corola-website/Science/306101_a_307430]
-
lansat pe un enhanced CD pe care se mai aflau încă două piese: "Free" (piesa b-side a single-ului "Precious") și videoclipul piesei "Precious". Pentru ca albumul să fie complet, CD-ul trebuie să conțină și un obi (ca orice ediție japoneză). Ediție comercială din Japonia Toate piesele au fost compuse de Martin L. Gore, cu excepția celor în care au fost menționați alți autori. Ediția limitată a fost lansată doar în Marea Britanie și SUA (nu și în Japonia) și include albumul în
Playing the Angel () [Corola-website/Science/306257_a_307586]
-
unor anumite zone geografice, însă există și unii zei care personifică monumente sau procese naturale majore: de exemplu, Amaterasu, zeița soarelui , sau Muntele Fuji. Shinto este un sistem de credințe animist. Cuvântul Shinto este format prin alăturarea a două caractere japoneze ("Kanji"): "神" (shin), însemnând zei sau spirite (când este singur, caracterul se citește "kami") și "道" (tō), însemnând drum, cale filozofică (același caracter se folosește în scrierea chineză pentru cuvântul "Tao"). Astfel, "Shinto" se traduce prin "Calea zeilor". După cel
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
devenit proeminente în timpul războiului, ele nu mai sunt acum transmise generațiilor următoare, în timp ce altele cum ar fi "omikuji" (ghicirea destinului) și tradițiile de Anul Nou persistă și în ziua de astăzi. Există o mulțime de teorii privind originea strămoșilor populației japoneze actuale. Majoritatea savanților sunt de acord că a avut loc o migrare dinspre Asia de Est (China, Coreea), Asia Centrală și Indonezia. Cu toate acestea nu există un consens în legătură cu locul de apariție a religiei șintoiste. Naționaliștii susțin că șintoismul a
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
V-lea d.Hr., zeitățile ancestrale ale Familiei Imperiale au devenit predominante în cadrul societății. Rezultatul a fost mitologizarea cărții "Kojiki" ("Cronica faptelor antice", 712), în care se proclama că linia imperială era descendentă din însăși zeița soarelui. O altă scriere japoneză antică, "Nihon Shoki" ("Cronicile Japoniei", 720) prezintă mai obiectiv concepțiile în legătură cu urmașii zeiței Amaterasu. Chiar și înainte de apariția budismului și fuziunea cu elementele acestuia, ritualurile necesare venerării de kami au împrumuntat elemente specifice taoismului și confucianismului. Deși în timpul expansiunii budiste
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
scrise pe baza unor mituri și legende existente care vor forma un grup unitar, o mitologie. Scrierea acestor două cărți cu caracter mitologic a avut două scopuri principale: introducerea unor elemente externe (taoiste, budiste și confucianiste) în religia și cultura japoneză și asigurarea adeziunii populației față de Casa Imperială. O mare parte din teritoriul actual al Japoniei era descentralizat, împăratul având asupra lor doar o influență precară, iar multe grupuri etnice rivale (incluzând probabil și pe strămoșii poporului Ainu) vor continua să
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
populației față de Casa Imperială. O mare parte din teritoriul actual al Japoniei era descentralizat, împăratul având asupra lor doar o influență precară, iar multe grupuri etnice rivale (incluzând probabil și pe strămoșii poporului Ainu) vor continua să lupte împotriva ocupației japoneze. De aceea antologiile mitologice împreună cu cele de poezie, ca Manyoshu, intenționau să impresioneze pe oamenii de rând cu valoarea și bogăția nemărginită a Familiei Imperiale și mandatul divin al acesteia de a conduce țara. Factorii amintiți au asigurat Casei Imperiale
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
din nou la fel ca toate celelalte ființe aflate în ciclul karmic. Mai mult de atât, kami au avut și un rol special în protecția și progresul religiei budiste. Acest rol a fost identificat mai târziu de călugărul și învățatul japonez Kukai, care a văzut în kami diferite întruchipări ale lui Buddha însuși. De exemplu a asociat zeița șintoistă a soarelui (Amaterasu), totodată și o strămoașă a împăratului, cu Dainichi Nyorai, o manifestare centrală a lui Buddha, a cărui nume înseamnă
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
niște Buddha, dar cu nume schimbat. Astfel șintoismul și budismul au coexistat și s-au amalgamat în acest sincretism numit Shinbutsu Shugo, în timp ce viziunea lui Kukai a persistat până în timpul perioadei Edo. Atunci însă s-a răspândit interesul pentru "studiul japonez" (kokugaku) și o renegare a elementelor chineze și budiste, cauzată probabil de politica închisă pe care o ducea țara. În secolul al XVIII-lea, o serie de învățați japonezi, printre care și Motoori Norinaga (1730-1801) au încercat practic să desprindă
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
timpul perioadei Edo. Atunci însă s-a răspândit interesul pentru "studiul japonez" (kokugaku) și o renegare a elementelor chineze și budiste, cauzată probabil de politica închisă pe care o ducea țara. În secolul al XVIII-lea, o serie de învățați japonezi, printre care și Motoori Norinaga (1730-1801) au încercat practic să desprindă șintoismul "real" de celelalte influențe străine. Încercarea a fost în mare parte nereușită, deoarece doctrina chineză înrâurise și alimentase mitologia japoneză încă din timpurile scrierii cărții "Nihon Shoki". De
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
secolul al XVIII-lea, o serie de învățați japonezi, printre care și Motoori Norinaga (1730-1801) au încercat practic să desprindă șintoismul "real" de celelalte influențe străine. Încercarea a fost în mare parte nereușită, deoarece doctrina chineză înrâurise și alimentase mitologia japoneză încă din timpurile scrierii cărții "Nihon Shoki". De exemplu, în mitul creației, zeii primordiali Izanagi și Izanami sunt asemănători cu forțele yin și yang. Cu toate acestea, încercările au reușit să creeze un mediu propice apariției unui șintoism statal, apoi
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
conflict mondial". Caracterul mondial al conflictului, evident în zilele noastre, nu a fost sesizat de cei mai mulți politicieni și generali în anul 1939. Invadarea Poloniei a marcat declanșarea celui de-al doilea război mondial în Europa, conflict care combinat cu invazia japoneză în China începută în 1937 și cu războiul din Pacific declanșat în 1941, va forma ceea ce numim azi al doilea război mondial. Invadarea Poloniei va face ca Franța și Regatul Unit să declare război Germaniei pe 3 septembrie. Declarațiile de
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
se mută la München. Urmează divorțul de Lili Cicero. A revenit în România, în același an, pentru un concert caritabil, la Sala Radio. În 1982, prin Ria și Wim Wigt (producători muzicali din Olanda), îl cunoaște la Amsterdam pe producătorul japonez Makoto Kimata. De atunci a urmat o perioadă de turnee anuale în Japonia. După 1990, a susținut câteva concerte la Sala Radio. În 1994, Florian Lungu i-l prezintă pe basistul Decebal Badila, cu care va colabora până la sfârșitul vieții
Eugen Ciceu () [Corola-website/Science/304876_a_306205]
-
Termenul rōmaji (în japoneză ローマ字 "rōmaji", caractere latine, textual „litere de la Romă”) denumește folosirea caracterelor din alfabetul latin într-un text scris în limba japoneză, pe lîngă celelalte trei sisteme de scriere ale acestei limbi: kanji, hiragana și katakana. Același termen se folosește și pentru a numi caracterele latine folosite la transliterarea cuvintelor japoneze în procesul numit "romanizare". Caracterele latine se folosesc în scrierea limbii
Rōmaji () [Corola-website/Science/304901_a_306230]
-
folosirea caracterelor din alfabetul latin într-un text scris în limba japoneză, pe lîngă celelalte trei sisteme de scriere ale acestei limbi: kanji, hiragana și katakana. Același termen se folosește și pentru a numi caracterele latine folosite la transliterarea cuvintelor japoneze în procesul numit "romanizare". Caracterele latine se folosesc în scrierea limbii japoneze în general în următoarele situații: Întrucât pentru introducerea la calculator a textelor în limba japoneză se folosesc în general tastaturi QWERTY, în prezent elevii învăța alfabetul latin din
Rōmaji () [Corola-website/Science/304901_a_306230]
-
pe lîngă celelalte trei sisteme de scriere ale acestei limbi: kanji, hiragana și katakana. Același termen se folosește și pentru a numi caracterele latine folosite la transliterarea cuvintelor japoneze în procesul numit "romanizare". Caracterele latine se folosesc în scrierea limbii japoneze în general în următoarele situații: Întrucât pentru introducerea la calculator a textelor în limba japoneză se folosesc în general tastaturi QWERTY, în prezent elevii învăța alfabetul latin din primii ani de școală. Există mai multe sisteme de a translitera japoneză
Rōmaji () [Corola-website/Science/304901_a_306230]
-
termen se folosește și pentru a numi caracterele latine folosite la transliterarea cuvintelor japoneze în procesul numit "romanizare". Caracterele latine se folosesc în scrierea limbii japoneze în general în următoarele situații: Întrucât pentru introducerea la calculator a textelor în limba japoneză se folosesc în general tastaturi QWERTY, în prezent elevii învăța alfabetul latin din primii ani de școală. Există mai multe sisteme de a translitera japoneză. După era Meiji, sistemul cel mai mult folosit este sistemul "Hepburn" (ヘボン, în japoneză) modificat
Rōmaji () [Corola-website/Science/304901_a_306230]
-
japoneze în general în următoarele situații: Întrucât pentru introducerea la calculator a textelor în limba japoneză se folosesc în general tastaturi QWERTY, în prezent elevii învăța alfabetul latin din primii ani de școală. Există mai multe sisteme de a translitera japoneză. După era Meiji, sistemul cel mai mult folosit este sistemul "Hepburn" (ヘボン, în japoneză) modificat, care este numit și Sistemul standard (標準, hyōjun, în japoneză). Un alt sistem mult folosit este sistemul "kunrei" (訓令, în japoneză). Prima încercare de romanizare
Rōmaji () [Corola-website/Science/304901_a_306230]
-
Meiji, sistemul cel mai mult folosit este sistemul "Hepburn" (ヘボン, în japoneză) modificat, care este numit și Sistemul standard (標準, hyōjun, în japoneză). Un alt sistem mult folosit este sistemul "kunrei" (訓令, în japoneză). Prima încercare de romanizare a limbii japoneze a avut în sec. 16 de către misionari iesuiți (printre care și Francisco de Xavier), s-a bazat pe limbă portugheză. A fost folosit pentru prima data in scrieri publicate de misionarul italian "Alessandro Valignano". În 1885 s-a înființat "kwai
Rōmaji () [Corola-website/Science/304901_a_306230]
-
pentru prima data in scrieri publicate de misionarul italian "Alessandro Valignano". În 1885 s-a înființat "kwai" (sic), o societate compusă din japonezi și străini, care și-a propus să găsească un sistem nou, care să fie folosit în locul sistemulul japonez de scris (kanji și kana). Misionarul american "James Curtis Hepburn", un sfătuitor al comitetului, a folosit acest sistem în a treia ediție a dicționarului sau japonez-englez din 1886. Sistemul a primit numele său, cu toate că a fost inventat de un grup
Rōmaji () [Corola-website/Science/304901_a_306230]
-
japonez-englez din 1886. Sistemul a primit numele său, cu toate că a fost inventat de un grup de persoane care au colaborat la proiect. Sistemul "kunrei" își are și el începuturile în anii 1880. Originele sale sunt sistemul "Nippon" inventat de fizicianul japonez "Aikitsu Tanakadate". Sistemul "kunrei" este numit câteodată și sistemul "Mombushō" (Ministerul Învățământului) deoarece este predat la școlile primare. Sistemul "kunrei" a fost aprobat împreună cu sistemul "Nippon" de către ISO cu numarul 3602 în locul sistemului "Hepburn". Este totodată recomandat de "Institutul Național
Rōmaji () [Corola-website/Science/304901_a_306230]
-
școlile primare. Sistemul "kunrei" a fost aprobat împreună cu sistemul "Nippon" de către ISO cu numarul 3602 în locul sistemului "Hepburn". Este totodată recomandat de "Institutul Național Americană de Standarde" (ANSI). Cu toate acestea, sistemul "Hepburn" este cel care este folosit în pașapoartele japoneze, la fel ca și în gări. Exemple care arată cum diferă cele trei sisteme:
Rōmaji () [Corola-website/Science/304901_a_306230]
-
vizează un succes pe termen lung prin satisfacerea clientului, precum și avantaje pentru toți membrii organizației și pentru societate . TQM combină principiile lui Deming și Juran asupra controlului statistic al proceselor și procesele de rezolvare a problemelor în grup cu valorile japoneze referitoare la calitate și îmbunătățire continuă. In esență, TQM este o filozofie de management al afacerilor care se ocupă de obținerea îmbunătățirii continue a satisfacției clienților, prin managementul calității produselor și serviciilor, condus în întreaga companie . TQM merge mai departe
TQM () [Corola-website/Science/305601_a_306930]
-
inventat procesul de management controlat statistic care a oferit managerilor mijloacele de a determina când să intervină într-un proces industrial. Departamentul de Stat al SUA l-a trimis pe Deming în Japonia în anul 1947 pentru a revitaliza economia japoneză devastată de război. Deming a predat și promovat în Japonia instrumentele de control al calității, a introdus programe de control statistic al calității în sectoare de fabricație, iar ca o recunoaștere a muncii sale cel mai înalt premiu pentru calitate
TQM () [Corola-website/Science/305601_a_306930]