12,849 matches
-
se găsea acolo, la fel de discret ca Întotdeauna. Mă conduse la primul etaj, unde Îl l-am găsit pe Maestru pierdut În meditație, cu gândul dus departe, afundat Într-un fotoliu de creton și catifea. Văzându-mă sosind, chipul i se lumină. Veni spre mine cu pași mari, mă strânse la piept, cerându-și iertare pentru răul pe care mi-l pricinuise, declarându-se fericit că putusem s-o scot la capăt. I-am povestit cu de-amănuntul despre fuga mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Baskerville. Ultimul Încremenește, cu un bobârnac face să-i cadă pălăria, descoperindu-și părul blond, despicat cu grijă, pe partea stângă, de o cărare, apoi, cu o Încetineală de automat, cade În genunchi, se Întinde la pământ, o rază Îi luminează fața de copil umbreb și pomeții strălucind de lacrimi, o mână din preajmă aruncă asupra costumului său negru un pumn de petale. Nu mai aud mulțimea, am privirea ațintită asupra prietenului meu, aștept cu neliniște să se ridice. Ceremonia mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ajuns, În cele din urmă, În fața unei porți roase de rugină. Tovarășul meu o Împinse, traversarăm o grădiniță plină de mărăcini, până la o casă de paiantă, a cărei poartă, după șapte ciocănituri scurte, se deschise scârțâind spre o Încăpere largă, luminată de un șir de felinare de vânt agățate de tavan și pe care un curent de aer le legăna fără Încetare. Persoanele prezente trebuie să fi fost obișnuite cu asta; În ceea ce mă privea, am avut foarte repede impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cuvintele rimau, În mod natural sau forțat, cu „Constituție”, „Democrație”, „Libertate”, comercianții le ofereau trecătorilor băuturi și dulciuri, zeci de ziare, Înmormântate În momentul loviturii de stat, Își anunțau reînvierea prin ediții speciale. La căderea nopții, un foc de artificii lumină orașul. În grădinile din Baharistan erau instalate bănci. La tribuna de onoare se aflau corpul diplomatic, membrii noului guvern, deputații, demnitarii religioși, corporațiile din bazar. În calitate de prieten al lui Baskerville, am avut dreptul la un loc În primele rânduri; scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
membrii noului guvern, deputații, demnitarii religioși, corporațiile din bazar. În calitate de prieten al lui Baskerville, am avut dreptul la un loc În primele rânduri; scaunul meu se găsea chiar În spatele aceluia al lui Fazel. Se succedau explozii și petarde, cerul se lumina cu intermitență, capetele se dădeau pe spate, fețele se Încordau, apoi Își reveneau, cu zâmbete de copii satisfăcuți. În exterior, fiii lui Adam, neosteniți, scandau de ore Întregi aceleași sloganuri. Nu știu ce zgomot, ce strigăt mi l-a readus pe Howard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Sigur că da.” „Atunci, de ce pierdem vremea cu trăncăneala?” Șezând pe smoala muiată de căldură, lungeam gâtul cu băgare de seamă, ca să privim peste balustrada terasei. Ne crescuseră ochii în cap cât farfuriile. De cealaltă parte a străzii, blocul nostru lumina ca un pom de Crăciun, pretutindeni ferestrele stăteau larg deschise, o adiere de vânt pătrundea prin perdele. Dorin și-a aprins o țigară. „Ia uită-te la apartamentul al patrulea din stânga, etajul șapte. O femeie pe cinste. Tocmai a pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
e nimic de spus. Viața unui țăran nu cuprinde întâmplări palpitante. Așadar, țăranii umblau înșirați în lungul drumului, călcând voinicește, iar lanul de grâu de alături era uscat și întins, cât vedeai cu ochii. În spatele lor, cerul începea să se lumineze. Noi aveam să fim în oraș abia peste două ceasuri. Drumul nepietruit era presărat cu gropi, iar boul se mișca lenevos și n-avea chef să le ocolească. Dacă ne apropiam de vreo groapă, taică-meu strângea frâul, cobora din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din toate puterile, fiindcă drumul nepietruit se termina cu o pantă. Apoi am luat-o la dreapta. În depărtare se zăreau alte lanuri de grâu, erau galbene sau de un galben bătând spre brun și pe margini năpădeau buruienile. Se luminase îndeajuns, puteai vedea limpede culorile. Acum și oamenii aveau chipuri. Mai înainte, întunericul nopții le vopsise tuturor fețele în negru. Din spate, de unde ședeam, vedeam ceafa tatei. Avea gâtul așa de brăzdat, că în brazdele acelea ai fi putut arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
are nevoie.” Ferestrele erau deschise, ei se certau cu voce scăzută. Vântul adia ușor, făcând perdelele să se umfle la intervale regulate de timp, se rotunjeau ca pântecele femeilor când sunt însărcinate. La cincizeci de metri sub noi, strada era luminată sărăcăcios și tăcută. Dimineața, mama se sculase foarte devreme. Am văzut dunga de lumină sub ușă. Își pusese capotul roz, își suflecase mânecile și, ca întotdeauna, pregătise micul dejun. Pâine, gem și lapte. Cafea pentru tata. Pe urmă venise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
șoferului. Avea părul negru și lung. Deci nu mă înșelasem, în America poți fi rebel fără să primești notă proastă la purtare. Ion ne așteptase în parcarea aeroportului. Când ne-a văzut, a coborât repede din mașină, cu toată fața luminată de râs. Ion nu m-a mângâiat pe cap, ci mi-a întins mâna. Eu nu prea știam cum să dau mâna, m-am gândit să-i fac cu ochiul, însă n-am îndrăznit. Mi-am zis: e un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe perete. Bine că tata era aici. Nu știi niciodată cine se poate cățăra pe asemenea scări. Tata m-a întrebat aproape șoptit: „Ți-e frică?” Am răspuns că da și m-a luat în brațe. Când afară s-a luminat de ziuă, el s-a dat jos din pat fără zgomot și a început să-mi adune lucrurile în geamantan. Existau călătorii de care m-aș fi bucurat mai mult. Există călătorii pe care le aștepți cu nerăbdare, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pilule ca să mă adoarmă la loc. Patul se afla într-un colț al camerei, în spatele meu și lângă mine erau niște ferestre uriașe, iar jos în stradă se vedeau oamenii, mici de tot. Etajul douăzeci și trei. Afară nu se luminase încă deplin, era întocmai cum e de obicei când adulții pleacă la lucru. Mi-am spus în gând: „Să sperăm că tata găsește drumul până aici”. Șapte și un sfert. Tare mărunței mai erau cei de jos. Abia puteai deosebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
speriat puțin de pădure: copacii veneau foarte aproape de tren și crengile lor stingeau vagoanele. Un aer răcoros adia dinspre munți. Când am intrat în primul tunel, eu am tresărit de spaimă. Pe neașteptate s-a întunecat totul, apoi s-a luminat din nou. Mama ședea tot acolo, în fața mea. Ei nu-i fusese frică în întuneric. Asta era grozav: întuneric, lumină, întuneric, lumină. Eu m-am gândit: poate că în următorul tunel mama se transformă în Mickey Mouse și Mickey Mouse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vecinul nu se consideră satisfăcut, O problemă la miezul nopții, cu căruța, cu nevastă-ta și cumnată-ta, nu e lucru obișnuit, spuse el, N-o fi obișnuit, dar chiar așa a fost, Și de unde veneați când Începea să se lumineze, Nu e treaba ta, Ai dreptate, scuză-mă, Într-adevăr nu e treaba mea, dar oricum presupun că pot să te Întreb cum se simte socrul tău, La fel, Și nepoțelul tău, La fel și el, Sănătate amândurora, Mulțumesc, La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să ajungă rugăciunile la cer, dar trebuie să ne gândim că numai pentru a atinge planeta marte avem nevoie de șase, și cerul, cum e ușor de imaginat, trebuie să fie mult mai Încolo, treisprezece mii de milioane de ani lumină depărtare de pământ, cifră rotundă. În mulțumirea legitimă a bisericii exista, totuși, o umbră Întunecată. Teologii discutau, și nu se puneau de acord, despre rațiunile care-l făcuseră pe dumnezeu să trimită subit moartea Înapoi, fără ca cel puțin să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și picioarele își vor reveni, vei vedea, important este să nu găsească nici o problemă gravă, trebuie doar să te odihnești, te ducem acasă, iar în câteva zile îți vei reveni. Deodată totul devine foarte clar pentru mine, o lumină puternică luminează laboratoarele amenințătoare pline de probe de sânge și bacterii capturate în interiorul diverselor culturi, tuburile pentru radiografie învârtindu-se în tunelurile tomografelor, deodată pun lucrurile cap la cap, dacă trupul este sănătos, de minte pot să am eu grijă. Poate vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
singură, dacă vrei, iar eu întreb, să îți aduc un ziar, și el spune, nu, nu vreau ziare, ai vreo carte la tine? Zic nu, nici una, dar apoi îmi amintesc, ieri ți-am pus în rucsac Tanahul, fața lui se luminează la vederea cărții tocite, pe care o ia cu el în toate călătoriile, odată Noga strigase la el, de ce pe ea o iei cu tine, dar pe mine, nu, și aruncase cartea cât colo, apoi o călcase în picioare, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
face, totuși, ceva, iar eu îi spun lui Udi, când ajungem acasă, o sunăm pe Zohara, sigură că el se va opune, dar el face o mișcare de încuviințare, chiar la asta mă gândeam și eu, iar fața i se luminează când spune, pentru a nu se vedea Azeca. Cine, întreb eu, iar el zice, Azeca a fost orașul cel mai luminat din Iehuda, aceasta este partea care îmi place cel mai mult din scrierile de la Lachiș, toată dimineața am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rutina aceea oribilă în care trăia el revenise, trebuie să o opresc înainte de a ajunge acasă, să o iau să ne plimbăm puțin, dar mă inundă într-o clipă scepticismul, așa cum soarele intră și iese din nori iarna, înnourând și luminând peisajul, la fel îmi străbate corpul senzația aceasta, schimbându-și culorile, privesc ostil săculețele pe care ea le ține în mână, din care scoate biluțe maro precum organele unor animale micuțe, Dalai Lama a binecuvântat aceste biluțe, îi spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
găsit înaintea mea scrisoarea aceea blestemată, mă împleticesc până în bucătărie și îmi fac o cafea, mă uit în jurul meu prin casa goală, Udi nu este aici, asta nu pot ascunde, soarele inundă deja terasa, crucificând-o cu razele sale ascuțite, luminând fiecare colțișor al casei, anunțând vestea plecării lui. Noga, vino să mănânci, strig eu, pun o farfurie goală în dreptul scaunului ei, și iată că vine, încă desculță, știi că nu e cazul, șoptește ea, iar eu spun, cum adică, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
niciodată, iar el spune, vorbește, își scoate o țigară, mă privește cu ochi plini de regrete, triști, negri, dar îndărătul cărora mijește o lumină difuză, ca și când în străfundurile ființei lui ar fi fost uitată o lumină aprinsă, iar ea îl luminează, chiar și din gura lui licărește o lumină liniștitoare, atunci arată cu degetul spre ureche, aud și aproape că înțeleg ce se spune, observ că urechile lui sunt surprinzător de mici, lipite de cap asemenea unor pui speriați de melc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
silueta trupului său îl umple și dealurile umerilor săi ascuțiți și îmbrățișarea aceea lungă și tăcută a lor care îngheață în fața ochilor mei, sunt ca două păpuși răsucite una în îmbrățișarea celeilalte, o lumină caldă de după-amiază de vară mă luminează, o lumină binecuvântată, lipsită de splendoare, neașteptată, anunțând venirea serii care deja își croia drumul către noi, cu bagheta sa răcoroasă, punând în mișcare frunzele aurii ale plopilor, iar dincolo de acest lucru, nimic nu este sigur și pare că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pantofii și am urcat la etaj, pe pipăite. Totul în jur era cufundat în întuneric. Camera din capul scărilor părea a fi o cameră de zi și era mobilată simplu: o canapea și două fotolii. Era o încăpere mică, slab luminată de o biată dâră de lumină ce-mi amintea de vechile filme poloneze. În partea stângă se afla un mic spațiu, dedicat probabil depozitării unor lucruri, și se mai zărea și o ușă de toaletă. Urcasem scările cu foarte multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu prietenul tău și după aceea să decizi dacă îl ierți sau nu. Nu mă înțelege nimeni, spuse fata, încruntată și continuă să rupă fire de iarbă. Dinspre vest apăru un cârd de ciori care trecu peste magazinul Odaky¿. Se luminase complet și se apropia plecarea trenului de Nagano, așa că am dat unui cerșetor băutura care ne rămăsese, fata și-a cumpărat bilet și noi am condus-o la tren. După aceea, nu știu cum, dar ne-am trezit într-un hotel. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
scuzi, Reiko. — N-ai de ce să-ți ceri scuze, a zis ea făcându-mi cu ochiul. Nu a fost vina ta. Nu te-ngrijora, până te întorci o să fie bine. Picioarele m-au purtat pe alee în jos, drumul fiind luminat de luna aceea aproape ireală. Apoi am luat-o prin pădure. Din pricina lunii, toate sunetele aveau o reverberație ciudată. Sunetul surd al propriilor mei pași părea să vină din altă direcție, dar transformat într-un sunet ascuțit, dur, lăsând impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]