8,611 matches
-
îi sunt găzduite, în 1904, de „Sămănătorul”, după ce își exersase condeiul în revista liceului (1897-1898). Poezii, traduceri, memorii de călătorie îi apar în „Opinia”, „Pagini libere”, „Lumea”, „Floare albastră”, „Versuri și proză”, „Hatikvah”, „Absolutio”, „Însemnări ieșene”, „Umanitatea”, „Hasmonaea”, „Facla literară”, „Mântuirea”, „Adam”, „Israelitul”, „Almanahul ziarului «Tribuna evreiască»” ș.a. F. este, mai întâi de toate, poet, chiar dacă activitatea sa include un roman, scrieri dramatice și traduceri. Culegerea de poezii De pe stâncă, apărută în 1922, s-a constituit prin „selectarea rodului poetic a
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
1993; Zero dinamic, Craiova , 1994; Retorica oglinzii, București, 1995; Ademenirea, Brâncoveni, 1995; George Bacovia sau Monologul pe mai multe voci, Iași, 1996; Retorică. Oratoria greacă și latină, Craiova, 1996; Grădina din pustiu, Craiova, 1997; Rana întunericului, Craiova, 1998; Cioran sau Mântuirea prin negare, Craiova, 1998; Sărbătoarea pierderii, postfață George Astaloș, București, 2001; Poeme, Drobeta-Turnu Severin, 2001; Antologia lecturii, Craiova, 2001; Mărturisiri recuperate, Craiova, 2001. Ediții: Poeți olteni (1944-1980), pref. Marin Sorescu, Craiova, 1982; Poezie și umanitate, introd. trad., Cluj-Napoca, 1986 (în
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
cele mai frumoase poeme în proză din întreaga operă a lui D. și poate din câte s-au scris în anii ’80: Nouă variațiuni pentru orgă. Poemul (un fel de poem al repetițiilor în cerc) este o alegorie despre neagra mântuire a poetului-călugăr închis în chilia - mormânt și fântână - a poemului, scris într-un limbaj de o simplitate și profunzime simbolice amintind de o veche limbă ritualică: „Celălalt Ferapont seamănă pe jumătate cu mine, pe jumătate cu primul frate Ferapont. Pe
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
contribuțiile prozatorilor: în primul rând acelea ale lui Mihail Sadoveanu, căruia îi apar în G.m. povestirea istorică Dobrotici-Domn, povestirea de război Jertfele și însemnările de călătorie intitulate Ecrené, apoi schițele lui Al. Cazaban (Orele suplimentare ale unei funcționare și Pentru mântuirea sufletului). La acestea se adaugă notele de drum ale lui Nichifor Crainic (Pe Nistru) și prozele unor autori mai puțin cunoscuți, precum V. Cărăușu, V.C. Rareș, Liviu Negură și Vasile Taban, care semnează și Savile Natba (cu fragmente din romanul
GRAI MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287328_a_288657]
-
deși fidel convingerii că cel mai mare blestem al umanității este acela de a resimți permanent nevoia redempțiunii - așadar și pe aceea a unui Salvator - se așează totuși În pragul castelului Isoldei celei Albe, cu stiloul În mînă, oferindu-i mîntuirea, adică un cal troian. Pascal Quignard se vede de fapt urmașul lui Albucius, autorul frazei citate În volumul omonim apărut În 1990 la editura POL: „Popillius este un exemplu pentru toți oamenii: Îi detestă mai ales pe cei cărora le
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poemul Între Volga și Mississippi, hedonismul, inerția și nepăsarea Occidentului față de tragedia Estului, imploră grația dumnezeiască în Psalmii revelator intitulați „psalmi românești”, evocă teroarea roșie și întreține din depărtare focul vindicativ și justițiar, lansând chemări la răscoală și așteptând ceasul mântuirii. Întru realizarea acesteia, poetul convoacă figuri emblematice ale eroismului și jertfei naționale: Mihai Viteazul, Horia și Cloșca, Avram Iancu, Andrei Mureșanu și, la tot pasul, pe anonimii Ioni, pe Pătru Opincă, iobagii, minerii, haiducii. Vechi poeme sunt rescrise în lumina
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
și de cercetare nu este un capriciu, cum s-a afirmat de mulți. Este o necesitate absolută. Noi înțelegem că viața în satele noastre trebuiește astfel organizată încât satul să se poată conduce singur, să nu tot aștepte de la stat mântuirea, ci să fie în stare să ia prin el însuși o atitudine la orice nevoie s-ar ivi. Deci acțiunea noastră nu e un gest larg al omului generos care dă bani pentru un scop cultural. Nu este nici o filantropie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
acrobațiile verbale. Undeva, în Bătaia cu aur, poetul se amuză descompunând cuvântul „sămânță” și totodată manipulând alte vocabule: „Să, început de acțiune, / să facem ceva, să spunem, să pornim, -/ mân, mânare, a mâna înainte, a amâna, / mâna dreaptă care aruncă mântuire, -/ Să mân, să rămân peste noaptea făpturii mele, / să mai rămân, până vine spargerea definitivă, / ță, dimineață, strungăreață, măreață, / nu mai răbda să mâie, să mân...” (Între clopote mute). De un subtil efect literar sunt câteva mici persiflări blânde, operate
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
parte, lungi colocvii cu secolul și oamenii lui. Temele mari ale exegezei teologice „în context literar” vin să evidențieze destine și să elibereze perspective, toate circumscrise unei experiențe a abisului, deschisă în aceeași măsură sentimentului și conștiinței. Purtătoare de mesajul mântuirii, operele comentate (Mircea Eliade, Arta de a muri, Dumitru Stăniloae, Experiența lui Dumnezeu, Mihail Crama, Împărăția de seară etc.) ilustrează, prin poezia profunzimii lor, o literatură stând sub semnul dăruirii evanghelice („spiritualitate cu rădăcinile în cer”) și a identificării, prin
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
de luptă ai vorbit/ ca despre o pierdere definitivă/ că rana aceea a creierului/ ce din când în când sângerează/ se deschidea și la apriga ta/ neputință în ale vieții/ că poezia pe care o trăim / amândoi este pentru mine/ mântuirea și bucuria pe care/ Zguduitorul le-a uitat în/ pădurile copilăriei mele/ că sunt încă tânăr și am în sânge / atâta timp cât infirmitatea mea/ nu mă va izola în locul bine știut / la marginea orașului/ revolta umilința și poezia/ că vreau să
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
acasă, Chișinău, 1978; Vine, vine primăvara..., Chișinău, 1981; Strugur dulce, lan de aur, Chișinău, 1983; Vârsta teiului, Chișinău, 1984; Despre-o viță și-o bobiță..., Chișinău, 1986; Spicul și steaua, Chișinău, 1990; Flori de tei deasupra noastră..., București, 1995; Cântecele mântuirii, București, 2001. Repere bibliografice: Eliza Botezatu, Substanța unei deveniri, „Nistru”, 1971, 10; Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 131-137; Ion Ciocanu, Itinerar critic, Chișinău, 1973, passim; Andrei Țurcanu, Dintre sute de catarge ’77, Chișinău, 1977, 150-162; Alexandru Burlacu, Poezii inspirate
CIOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286249_a_287578]
-
din 1967 elaborase primele pagini pe această temă). Ce este omul, ce valoare are el, este Iov „neprihănitul” vinovat în fața lui Dumnezeu, se află lumea într-o continuă degradare, într-un inevitabil păcat, există pentru om o salvare, o posibilă mântuire? Iov, condamnat fără vină, prefigurează ideea că omul poate suferi, poate muri din dragoste pentru semeni, ceea ce se va întâmpla mai târziu cu însuși Fiul lui Dumnezeu, spre răscumpărarea păcatelor lumii. Prin educația primită în familie și prin formație, C.
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
când mai multe persoane care se asociază cu altele suferă de disonanțe identice, reducerea disonanței este foarte ușor de obținut pentru că toți doresc întărirea suportului social. Festinger a considerat că aceste douăsprezece fraze constituie un fel de chintesență soteriologică pentru mântuirea omenirii de cele două maladii: ignoranța și incomunicabilitatea. Frazele de mai sus amintesc, într-adevăr, de „confesiunea negativă” a vechilor egipteni și de „decalogul înțelepciunii ebraice”. Desigur, Festinger s-a ferit cu obstinație să își prezinte doctrina în termeni mistici
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Transilvania” ș.a. Poeziile sale de început nu sunt cu totul desprinse de influențe, însă cultura poetică întinsă și condeiul dibace se completează. Poetul îi cere muzei „glas de clopot” pentru cuvânt, iar micile frământări ale eului, concertate, susțin dorința de mântuire a lumii de tot ce are rău. În cântecul despre natură, iubire, suferință, viață, expresia traduce o sensibilitate modernistă. Adesea G. se află sub tutela lirică a lui Eminescu, dar intuiește adierea unui „cântec nou”. Versuri în curgere impetuoasă încearcă
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
1916. Se stabilește la București din 1920 și este, timp de două decenii, funcționar la Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale. Scrie abundent în presă, fiind prezent la „Ideea europeană”, „Cuvântul liber”, „Izbânda” (semna și I. Laurențiu), „Hiena”, „Umanitatea”, „Viața românească”, „Avântul”, „Mântuirea”, „Lumea evree” ș.a., apoi la „Contimporanul” (utiliza aici și semnăturile Regele Solomon, Lix, F. Lix), „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Cugetul românesc”, scoate revista „Spre ziuă” (1923), unde semna și Ghiță Pristanda, Quadroclus, colaborează ori este redactor la „Facla”, „Săptămâna
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
se comporta în conformitate cu natura prin propriile resurse, nesubsumate nici unei divinități și libertatea pe care acesta o are nu supunându-se unei autorități transcendente, ci pe calea filosofiei, adică a înțelepciunii. Să mai adăugăm și faptul că stoicismul nu promite nici o mântuire ca răsplată a obedienței, ci, dimpotrivă, recomandă o atitudine demnă, verticală, autonomă în fața destinului potrivnic în această lume. "Înțeleptul stoic este autonom în raport cu divinitatea, consideră Petru Vaida, el poate să-și atingă țelul vieții, realizarea etică, "binele suprem", prin propriile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Înțeleptul stoic este autonom în raport cu divinitatea, consideră Petru Vaida, el poate să-și atingă țelul vieții, realizarea etică, "binele suprem", prin propriile forțe, prin dezvoltarea rațiunii și voinței sale; în stoicism nu există nimic asemănător grației, concepută drept condiție a "mântuirii"10. Dincolo de această diferență esențială, scoase din context, majoritatea ideilor și preceptelor stoicismului au putut fi valorificate în scrierile creștine. Așa se justifică și faptul că una dintre cărțile apocrife ale Bibliei, reluată însă în edițiile protestante ale Septuagintei și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pentru n.m.] a verifica și a desăvârși virtutea, pentru că [ca n.m.] ce este bun să fie dat ca exemplu de răbdare, pentru desăvârșirea altora și omul însuși se cunoaște [să se cunoască n.m.] mai bine în ispitiri și cu dreptate mântuirea cea veșnică, care este pierdută prin plăcerea imorală, să fie redobândită cu curaj prin durere."16 Animalul are, deci, un rol fundamental, care îl umbrește pe cel firesc, natural: de a sluji drept exemplu omului. Animalelor le revin, în această
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
umbrește pe cel firesc, natural: de a sluji drept exemplu omului. Animalelor le revin, în această logică, două funcții care le justifică existența în planul divin: "... pe oamenii vii animalele vătămătoare fie îi rănesc ca pedeapsă, fie îi încearcă pentru mântuire sau se dovedesc folositoare pentru binele lor sau îi învață fără să-și dea seama"17. Ele nu au altă legitimitate decât prin raportarea la om și la mântuirea acestuia. Aceasta este utilitatea lor, despre care vorbea și Origen în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
animalele vătămătoare fie îi rănesc ca pedeapsă, fie îi încearcă pentru mântuire sau se dovedesc folositoare pentru binele lor sau îi învață fără să-și dea seama"17. Ele nu au altă legitimitate decât prin raportarea la om și la mântuirea acestuia. Aceasta este utilitatea lor, despre care vorbea și Origen în Omilia amintită: "De ce totuși nu s-a scris " Și a spus Dumnezeu că sunt bune" ci Și a văzut Dumnezeu că sunt bune? A văzut, adică, utilitatea lor și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
constată semioticianul, "în loc să vorbească, așa cum se întâmplă în tradiția fabulistică, animalele sunt semne într-un limbaj divin. Ele "spun" multe lucruri, dar fără s-o știe. Tocmai ceea ce sunt ele sau ceea ce fac devine imagine a altui lucru. Leul semnifică Mântuire prin faptul că-și șterge urmele, elefantul prin faptul că încearcă să-și ridice tovarășul căzut, șarpele prin faptul că-și schimbă pielea. Personaje ale unei cărți scrise digito Dei, animalele nu produc limbaj, ci sunt ele însele cuvinte ale
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
spirituală, morală. De aceea, există animale benefice, "pozitive", care transmit un model demn de urmat și animale malefice, "negative", imagini ale unor vicii de evitat, în funcție de contextul în care sunt plasate. Toate reprezintă, pentru bunul creștin, repere pe drumul către mântuire. Ce relevanță, ce pertinență are noțiunea de fantastic aplicată Evului Mediu? Conceptul mai potrivit ar fi, consideră Jacques Le Goff, cel de "mirabil", pe care însă Biserica îl respinge sau îl relativizează: "Biblia este, dacă nu sursa a tot ce
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
plasat în mâinile omului avid să-și cunoască natura sa profundă și destinul, în mâinile puterilor răului care încearcă să-i ducă pe cei din lumea aceasta în păcat, în mâinile binelui care încearcă să-i ducă pe oameni spre mântuire"70. (s.m.) Pe scurt, aceasta ar fi povestea, dar ea pierde foarte mult, devine de neînțeles dacă nu este detaliată. S-o detaliem, așadar. Omul medieval își înțelege sau își intuiește condiția de ființă slabă, păcătoasă, care a pierdut definitv
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
elefantul etc. De asemenea, el se ferește să devină lacom precum porcul, șiret precum vulpea, crud precum lupul ș.a.m.d. Tranformând animalul într-o prelungire a virtuților și viciilor sale, omul se poate plasa mai bine pe drumul către mântuire. Se înțelege că nu este vorba de modelul real al animalului, ci de cel al unor reprezentări trecute prin filtrul iconografiei creștine. O altă funcție a animalului ar fi aceea de oglindă. Contemplând aceste imagini, omul este conștient că nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și "infernale" până la păsările "celeste". Animalul indică unde se situează omul pe drumul care conduce la Dumnezeu, ruta deja parcursă și ceea ce mai rămâne de făcut. Reflectare a stării sale de moment dar și a poziției în procesul general al Mântuirii, animalul îl ajută pe om să-și aprecieze justa valoare. El este deci oglinda fidelă a neputinței și slăbiciunii virtuților sale"72. Cu alte cuvinte, el îndeplinește rolul absolut necesar de reper în funcție de care omul își poate fixa azimutul etic
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]