9,417 matches
-
cultură și literatura poporului român din Bucovina.” Se publicau recenzii la cărțile și revistele primite, comentarii lirice asupra unor poeme, documentare „Din trecutul satului Răpujineț”, „Sate și biserici din Bucovina de peste Prut - Lujeni”, „Românismul din nordul Bucovinei”, o rubrică „Note mărunte” despre tot ceea ce se cuvenea să știe cititorul bine informat, redacționale, cărți și reviste primite la redacție etc. Documentarele demonstrau pas cu pas procesul de desromânizare: înlocuirea numelor de persoane și obiecte din română în graiul celor interesați... La 4
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
face că ne-am mutat fără să stăm pe gânduri (ca păsările!...) - și, în sfârșit, am o cameră de lucru și sper să pot relua nefericita mea carte despre șamanism. Dar nu înainte de a fi încheiat o serie de lucruri mărunte care îmi otrăvesc viața și îmi dispersează forțele (vai! destul de limitate în ultima vreme!). Într-adevăr, a trebuit să scriu textul comunicării pentru Congresul de la Fontainebleau 1, să redactez un articol pentru Critique (despre întâlnirile de la Eranos)2, iar acum
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
12, dar cel mai adesea numero deus impare gaudet, cum remarcă deja Ovidiu. Dar simbolurile mai concrete sunt într-atât de răspândite, încât înclin mai degrabă către ideea unei „gramatici” sau a unui vocabular universal al simbolismului. - Vă referiți la măruntele mele observații cu privire la Perlă, din recenzia la Edsman 1: această recenzie a fost amplu citată și utilizată în marea lucrare a lui Lars-Ivar Ringbom, Graaltempel und Paradies. Beziehungen zwischen Europa und Iran im Mittelalter, Stockholm, 1951, în actele Viesterhetsakademien, care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
datorează doar lucrărilor dvs. și (nefericitelor!) cursuri de sanscrită și de gramatică comparată. Sper că nu sunteți supărat. Scrieți-mi, vă rog, o carte poștală cu vești despre dvs. și cu adresa dvs. Aș vrea să vă trimit câteva lucruri mărunte publicate de mine recent. Lucrez tot la refacerea Yoga. În realitate, rescriu această carte de la un capăt la altul. Cât de dificil este să plătești păcatele tinereții!1... Nu văd aproape pe nimeni. Sunt tot timpul la Musée Guimet și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Eliade XXXItc "XXXI" WIKANDER către ELIADEtc "WIKANDER către ELIADE" 4 martie 1954 Dragă prietene, Peccavimus: avem mare nevoie de iertarea dvs. Dar caracterul meu nu rezistă tentațiilor noului meu post - cu alte cuvinte, mă las distras de mii de lucruri mărunte pe care învățământul și administrația ți le impun automat dacă nu ai curajul și energia de a refuza tot ceea ce nu este strict necesar, precum și jumătate din ceea ce este necesar... Dar atâta vreme cât nu voi fi dobândit această suplețe, îmi voi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
scuză că nu citise încă Forêt interdite, pe care i-o trimisesem acum un an. Sunt poate mai stânjenit ca el, și încep să mă scuz: n-aș fi îndrăznit să-i dăruiesc acest roman prea mare, și atât de mărunt tipărit, dacă n-aș fi știut că tradusese, cel dintâi, și atât de frumos, pe T.S. Eliot etc. Rămas singur, îmi amintesc ce-mi spunea Kurt Wolf la Ascona: litera e prea măruntă. Nu se poate citi. Sau Dumézil: iartă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
acest roman prea mare, și atât de mărunt tipărit, dacă n-aș fi știut că tradusese, cel dintâi, și atât de frumos, pe T.S. Eliot etc. Rămas singur, îmi amintesc ce-mi spunea Kurt Wolf la Ascona: litera e prea măruntă. Nu se poate citi. Sau Dumézil: iartă-mă, nu-l pot citi. E prea mare. N-am timp... Dr. René Laforgue l-a început și apoi a citit ultimele pagini. Apoi a renunțat să-l continue. Ca psihanalist, spune el
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
este cel mai important și mai productiv istoric contemporan al religiilor, iar ceea ce ne oferă acum este doar un mic intermezzo al producției sale, o deconectare de la solicitantul travaliu științific. Ce-i drept, o deconectare pe 640 de pagini tipărite mărunt, iar noi, cei care nu (prea) suntem răsfățați cu asemenea prestații academice, am putea fi tentați să-l felicităm fie și numai pentru acest lucru. Ar fi fost ciudat dacă în carte n-ar fi apărut mici speculații academice. Dar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Ce salt greu de justificat de la Cronica mizantropului la Cronica optimistului! Atîtea dovezi de servilism și adulație față de puterea comunistă cu atît de puține dovezi de "recunoștință" din partea acesteia față de critic. S-a ales cu "cinstea" de a fi un mărunt nomenclaturist, membru oarecare în Marea Adunare Națională, membru într-o Academie epurată de adevărații academicieni, fără, practic, dreptul de a-și reedita Istoria, fără catedră, cu disprețul și mefiența dintotdeauna, față de intelectuali, a activiștilor, a conducătorilor supremi din partidul unic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
facă. Asistăm la politici de aplatizare a vinei, prin generalizare și extindere la grupuri cît mai numeroase de presupuși vinovați, de la mulțimea membrilor PCR, la lucrătorii din structurile Securității cale de a echivala simpli plătitori de cotizații cu marii sau mărunții șefi din nomenclatură, cu drept de decizie și salarizări consistente pentru activitatea lor partinică, alături de tovarășii lor de drum din aparatul represiv. A afirma, după modelul Ion Iliescu, că 90% din populație era implicată, prin faptul că, de exemplu, simplii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noapte la un cămin de studenți (perioadă în care l-a cunoscut și admirat pe Horia Sima faptul că i-a sprijinit pe tineri după înăbușirea rebeliunii legionare îl va costa ani grei de detenție), Alexa Pop, dar și preocupărilor mărunte despre cele de acasă administrativ-gospodărești nefinalizate, capabile a-l sustrage din malaxorul concentraționar: "Am trecut cu bine prin ancheta sălbatică a locotenentului-major Voicu, datorită gîndurilor mici. Nu faptul în sine al arestării, nu perspectiva condamnării, eventual a morții, mă urmăreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prin latura lui conspirativă, prin misterul întreținut asupra învinuirilor, semăna foarte bine cu o eroare, dar nu era. Era o treabă planificată și înfăptuită cu bună știință. Cînd am înțeles fără echivoc asta, mi-am descoperit și aplecarea spre faptul mărunt și atît de rupt de ritmul cel nou al existenței mele de întemnițat, încît devenea abstract ca o coloană de cifre. Era respingerea prezentului alunecos, o încercare de a mă elibera de el prin fixarea în lucruri mici și stabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pseudonimul literar al lui Robert Eisenbraun, poet basarabean născut la Cahul, din tată german și mamă cu sînge grecesc, amestec ideal pentru nașterea unui mare patriot român. Din patriotism spărsese el piatră la canalul Dunăre-Marea Neagră, într-o primă condamnare măruntă, doar la patru ani, iar acum, pentru că nu se învățase minte și recidivase în aceeași culpă a patriotismului, justiția populară îi dăduse exact atît cît ar fi meritat de la început: optsprezece ani de muncă silnică. Prima condamnare o primise pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
puține, niciodată de-ajuns pentru toți, la preț dublu sau triplu. Toți deveniseră, din oameni simpli, mari comercianți. A văzut micuțul Cristian cum se pot îmbogăți unii peste noapte, când alții mureau de foame. A văzut cum li se fura măruntul orbilor cerșetori din pălării și nu putea face nimic, pentru că, dacă doar ridica glasul, ar fi fost pocnit de i-ar fi sărit dinții din gură. Și nu o singură dată a pățit-o, dar n-a spus nimănui. A
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
m-a izbit un miros închis de mucuri râncede de țigară și un aer îmbâcsit în care Balay stătuse zile în șir fără să iasă, mâncând pe apucate și lucrând cu furie la ultimul său marș pentru fanfară. Avea scrierea măruntă, dar caligrafică. Pe masă erau cărți, neglijent stivuite, gata să cadă, iar în fața lui o călimară, un toc și o coală de hârtie de note scrisă pe jumătate. Pe unul din pereți atârna buzduganul de tambur major, iar pe un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în care la fel de bine suferi ca un câine după un om pe care n-ai să-l mai revezi niciodată ? Oamenii mor, domnișorule Cristian, dar viața merge înainte. Și nu oricum, ci numai după cum o modelăm noi, cu existențele noastre mărunte, dar extraordinare. Sigur că vom fi dați uitării, sigur că din noi nu va rămâne decât o cruce, dar fiecare cruce la care ne uităm înapoi a făcut ca această aventură de a trăi să fie mai bună, mai minunată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am un drum sigur și acela e praf și pulbere de stele. Dar muzica, prietene, muzica... Muzica va rămâne. Poate eu voi fi uitat de mâine, definitiv și irevocabil, nu-mi pasă, dar Zaraza ? Niciodată ! Un mic semn al unor mărunte existențe, care s-au visat mari, dar n-au fost niciodată mai mult decât niște furnici amețite și bezmetice, mereu în căutare de dragoste. Dar niște furnici care au schimbat lumea. Căci nu bătăliile și politicile fac oamenii să evolueze
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
simbolic”, de rădăcinile afunde ale ființei noastre anistorice, cea pe care o mai Întâlnim, poate, În visele noastre pe care nu mai reușim să le Înțelegem prea bine sau În unele poeme „nebune” ale poeților noștri, pe care, ca și mărunții tirani ai vechii și insularei Grecii, Îi ținem pe treptele palatelor noastre, alături de cîini și cerșetori, aruncîndu-le din când În când o privire concesivă sau binevoitoare, o halcă de carne prost prăjită sau o monedă arogant zornăitoare. Uneori, vorbind de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu pătrunseseră printre noi, deși unii dintre literați Își manifestau deschis opțiunile politice, l-am amintit mai sus pe profesorul Nae Ionescu. Sau pe Goga, care și-a distrus Întregul prestigiu de luptător pentru Ardealul românesc coalizând cu un fascistoid, mărunt universitar ieșean. Dar erau indivizi, „siluete”, nu grupuri! Când Valeriu Cristea a comis „stângăcia” de a semna un clip În favoarea unui candidat la președinția țării, a lui Ion Iliescu, parcă s-ar fi Îmbolnăvit de un fel de pestă transmisibilă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
după obiceiul și reflexul meu vitalist - stupid vitalist, stupid optimist ar zice unii! - am Încercat să-l Încurajez, anunțîndu-i vremuri mai bune!... În ’88, când am venit În țară pentru câteva săptămâni, Iliescu se afla „și mai jos”, directorul unei mărunte „edituri tehnice”. I-am dat telefon, mi-a dat Întâlnire pentru a doua zi la ora nouă, dar când m-am prezentat la sediul editurii, În Casa Scînteii, el nu era prezent și m-au primit un trio de secretare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care a permis statului comunist brutal și ateu să se amestece În treburile sale, Începând cu primul abuz - acela când Gh. Dej, În ciuda practicii și a tradiției acestei mari Biserici naționale, l-a numit În fruntea ei pe un oarecare mărunt preot de la TÎrgu-Jiu, Iustinian, tocmai pentru a manipula În voie elita clerului ordodox și de a o face părtașă, Într-un fel sau altul, la lichidarea Bisericii Unite! Bisericile Catolice din Ungaria, Cehoslovacia sau Polonia, care nu erau „autocefale”, au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
despre cineva că e fericit?!...”, acesta ar fi răspuns: - Noi nu spunem despre un om că e fericit decât după ce a murit! Azi, noi știm cu siguranță că, În ciuda unui fabulos noroc, a unui mega-destin individual și politic, dintr-un mărunt și neșcolit agitator politic ajuns „domnitor” al Românilor mai bine de două decenii, nu numai cu puteri de decizie extraordinare, dar și cu legături și prietenii diplomatice de cel mai Înalt nivel - Într-adevăr, orice s-ar spune, prestigiul real
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
iau În felul lor - o mie de feluri! - plata Înapoi, iar prima formă a acestei „despăgubiri” este nu numai „batjocura” cu care-și privesc stăpânii, dar și o anume, nestinsă, superioritate. Faptul că Îi Întrec pe maeștrii lor În spiritul mărunt practic ca și acela că, de obicei, tinerii lor stăpâni sunt lefteri, plini de datorii pe la tot felul de meseriași sau hangii!, le dă convingerea adâncă de a le fi superiori și că, de fapt, ei joacă rolul de seamă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al lui Dante - George Coșbuc! Sau „fibra Brebanilor” mi-era prea adânc sădită În acel subconștient unde se refugiază visele, unele nume și situații care altădată ne Înfiorau, pulsiunile iraționale, devastatoare, dar și, uneori, salvatoare când totul pare pierdut, „Brebanii”, mărunți preoți de țară nord-ardeleni - ca acel „arogant” ctitor Vasile Lucaciu -, ctitori de biserici ei Înșiși - bunicul meu, protopopul Nicolae Breban, tată a treisprezece copii cu aceeași femeie, Elena Roman de Jugastra, construiește În comuna Cicârlău de lângă Baia-Mare, unde se naște
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
canonicul, fost senator P.N.Ț., Alexandru Breban - Catedrala Unită din Baia-Mare (pe care Biserica Ortodoxă ezită să o retrocedeze Bisericii noastre Greco-Catolice, renăscută după un aspru martiriu politic și de credință care a durat o jumătate de secol!Ă. Mici, mărunți și curajoși preoți de țară - unul dintre ei, unchiul meu, Valentin Pintea, care a păstorit șaizeci de ani comuna Satu-Lung, este Închis de treisprezece ori de Unguri! - veniți de pe valea Izei, din Maramureș, probabil la Începutul secolului nouăsprezece. Eu, din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]