7,919 matches
-
aceștia să-l vadă. Și-a Înălțat capelă În spatele lor, iar dacă plâng, el Îi ascultă... Zeul cunoaște orice nume. (Merikara, 130 sqq.) În aspectele lor cele mai variate, aceste câteva decenii (sunt, cu aproximație, doar 150 de ani din mileniile de istorie egipteană) se prezintă ca un creuzet de experiențe felurite și contrare, un moment de disoluție și renaștere: s-a sfârșit cu Împuternicirea dată de „stat” vieții religioase a indivizilor, legăturile dintre cer și pământ se Înmulțesc, devin elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Uruk, atrag atenția, mai mult decât orice altceva, o serie de edificii de cult descoperite chiar la Uruk: Templul În Calcar; Complexul de la Eanna, ridicat pe o terasă și prevăzut, mult mai târziu (la sfârșitul celui de-al III-lea mileniu Î.Hr.) cu o centură de turnuri templiere (zigurate); templele A, B, C, D, E; așa-numitul Templu cu Pilaștri, unde s-a păstrat arhiva primelor texte ale cetății și ale umanității; Templul Roșu; Complexul ziguratului lui Anxe "An", având
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perioada istorică, fie prin pătrunderea, Într-o formă lentă, blândă și pașnică (Începând cu 6 500 Î.Hr., când zona a devenit locuibilă), În zona fertilă sudică a Mesopotamiei, fie sub forma diferitelor invazii ca aceea a amoriților, la sfârșitul mileniului al III-lea, sau cea a arameilor Între mileniile III-II Î.Hr. Semiții din Mesopotamia s-au numit akkadieni (de la numele capitalei lor politice Akkad) În a doua jumătate a mileniului al III-lea Î.Hr., mai exact Între anii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
blândă și pașnică (Începând cu 6 500 Î.Hr., când zona a devenit locuibilă), În zona fertilă sudică a Mesopotamiei, fie sub forma diferitelor invazii ca aceea a amoriților, la sfârșitul mileniului al III-lea, sau cea a arameilor Între mileniile III-II Î.Hr. Semiții din Mesopotamia s-au numit akkadieni (de la numele capitalei lor politice Akkad) În a doua jumătate a mileniului al III-lea Î.Hr., mai exact Între anii 2 334-2 154 Î.Hr., și, mai târziu babilonieni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
forma diferitelor invazii ca aceea a amoriților, la sfârșitul mileniului al III-lea, sau cea a arameilor Între mileniile III-II Î.Hr. Semiții din Mesopotamia s-au numit akkadieni (de la numele capitalei lor politice Akkad) În a doua jumătate a mileniului al III-lea Î.Hr., mai exact Între anii 2 334-2 154 Î.Hr., și, mai târziu babilonieni și asirieni, așezați În sud, respectiv În nordul Mesopotamiei, mileniile II și I Î.Hr. Trebuie Însă remarcat că Încă În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
akkadieni (de la numele capitalei lor politice Akkad) În a doua jumătate a mileniului al III-lea Î.Hr., mai exact Între anii 2 334-2 154 Î.Hr., și, mai târziu babilonieni și asirieni, așezați În sud, respectiv În nordul Mesopotamiei, mileniile II și I Î.Hr. Trebuie Însă remarcat că Încă În cazul primului registru epigrafic mesopotamian nu se găsesc suficiente explicații pentru singurele două etnii, cea sumeriană și cea akkadiană. De fapt, onomastica, toponimia și alte câteva elemente lingvistice se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Mareaxe "Marea" Mediterană, și au exercitat, fără Îndoială, o influență puternică asupra istoriei și civilizației mesopotamiene. Câteva indicii despre religia hurrită sunt prezentate În „Apendice”, subcapitolul 7.2). Mai mult sau mai puțin În aceeași perioadă, mai ales În mileniile III-II Î.Hr., interesează pentru Întreaga panoramă etnică, politică, culturală și religioasă a Mesopotamiei cazul amoriților, al căror habitat originar era cel din zona siriană Gebel Bișrș; același interes trebuie acordat, Între sfârșitul celui de-al II-lea mileniu și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mileniile III-II Î.Hr., interesează pentru Întreaga panoramă etnică, politică, culturală și religioasă a Mesopotamiei cazul amoriților, al căror habitat originar era cel din zona siriană Gebel Bișrș; același interes trebuie acordat, Între sfârșitul celui de-al II-lea mileniu și cea mai mare parte a primului mileniu, și arameilor, a căror limbă a reușit să Înlocuiască akkadiana (asiro-babiloniana), care a fost secole de-a rândul prima lingua franca din Orientul Mijlociu antic. Despre amoriți și aramei s-a vorbit deja
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
panoramă etnică, politică, culturală și religioasă a Mesopotamiei cazul amoriților, al căror habitat originar era cel din zona siriană Gebel Bișrș; același interes trebuie acordat, Între sfârșitul celui de-al II-lea mileniu și cea mai mare parte a primului mileniu, și arameilor, a căror limbă a reușit să Înlocuiască akkadiana (asiro-babiloniana), care a fost secole de-a rândul prima lingua franca din Orientul Mijlociu antic. Despre amoriți și aramei s-a vorbit deja puțin mai sus. Despre religia amoriților se va
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
akkadienilor, pe de altă parte. Această situație, care se dovedește reală Încă din momentul primei apariții a textelor propriu-zise (Uruk IV, Gedmet NaÌr etc.), În 3 200/3 100 Î.Hr., va dura până la sfârșitul celui de-al III-lea mileniu Î.Hr., ba chiar va acoperi o mare parte din etapa Isin-Larsa (cca 2 003-1 760 Î.Hr.). În trecut s-a lansat ipoteza unei opoziții fundamentale Între sumerieni și semiți la Începuturile istoriei mesopotamiene. Treptat, mai apoi definitiv, această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comparabilă cu Începutul omenirii pornind de la un singur om (Lullûxe "Lullû" babilonian, Adamxe "Adam" din Bibile etc.). Abia mai târziu Începe să se pună problema teologico-filozofică a originii zeilor: acest lucru se Întâmplă, mai mult sau mai puțin, la sfârșitul mileniului al II-lea Î.Hr., așa cum o demonstrează două texte akkadiene (babiloniene) din perioada respectivă. b) „Teogonia de la Dunnu” Primul este un text mitologic intitulat Teogonia de la Dunnu, care, deși ne este cunoscut doar prin intermediul unor documente fragmentare (În jur
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
respectivă. b) „Teogonia de la Dunnu” Primul este un text mitologic intitulat Teogonia de la Dunnu, care, deși ne este cunoscut doar prin intermediul unor documente fragmentare (În jur 100 de rânduri din textul complet) aparținând unei epoci târzii, apare totuși la sfârșitul mileniului al II-lea Î.Hr. Textul povestește că zeii s-au succedat la conducerea cetății Dunnu (de localizare incertă) Încă de la Începutul lumii. Există cupluri divine și progeniturile lor: din primul cuplu, ¾arabxe "H~arab" și Pământul, se naște Amakanduxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divine, până la cea de-a șaptea. c) „En¿ma eliș” Celxe "Cel" de-al doilea text este foarte cunoscut. Este vorba despre vestitul mit babilonian al lui En¿ma eliș („Când sus”), care poate fi datat la sfârșxe "Marduk"itul mileniului al II-lea Î.Hr. Mitul mai poartă și titlul de „Poemul creației” sau alte titluri asemănătoare, pentru că acesta povestește crearea lumii și a omului. Cea mai potrivită intitulare a acestui imn este „Înălțarea lui Mardukxe "Marduk"” - principalul zeu al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fost mult timp venerat În lumea babiloniană și asiriană. Numele său Înseamnă „Vestitorul” sau ceva asemănător. Nu avem informații sigure despre originea sa. Nabû este totuși una dintre divinitățile cele mai frecvent menționate În textele mesopotamiene mai ales În mileniul I Î.Hr. Este considerat fiul lui Mardukxe "Marduk" și al soției sale ßarpanștu(m); soț al zeiței Tașm¶tu(m), Împreună cu care este foarte venerat mai ales În Borisppa, În templul Ezida. Nabû mai are Însă o soție, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
toată regiunea asiriană Începând cu etapa Ur III (2112-2003 Î.Hr.). Drept urmare a acestui fapt, are temple În toate orașele asiriene; templul din capitală se numea Eșarra, „Casa/Templul celui atotputernic”. În ciuda afirmării sale repetate În Asiria, mai ales În mileniul I Î.Hr., cultul lui Assurxe "Assur" nu a fost niciodată preluat În Babilon. În schimb, Assur ajunge să fie venerat, mai târziu, la aramei, sub numele de Assirxe "Assir". Ascensiunea lui Assurxe "Assur" merge În tandem cu ascensiunea politică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
corespunde În cea akkadiană Lamasu (a nu se confunda cu teribilul Lamaștuxe "Lamaștu" despre care se va vorbi mai jos, la categoria demonilor). Acest spirit are natură feminină. Trebuie menționat faptul că În perioada neoasiriană, adică În prima jumătate a mileniului I Î.Hr., cele două duhuri protectoare Ș¶du și Lamaștuxe "Lamaștu" erau adesea reprezentate pe statui, de multe ori gigantice, reprezentând un taur Înaripat cu cap de om; asemenea coloane erau plasate pentru protecție, la intrarea În palatele regale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
povestite În textele cele mai semnificative dintre cele menționate mai sus. b) Mitul sumerian Enkixe "Enki" și Ninma¿xe "Ninmah~" În rândurile 22-24 ale acestui important mit sumerian, care a avut la origine 141 de rânduri și care aparține Începutului mileniului al II-lea Î.Hr., se povestește că zeița mamă Nammuxe "Nammu" Îi cere fiului său Enkixe "Enki", zeul Înțelepciunii, să creeze omul adică să Îi conceapă un model. Enki Îl alcătuiește și o trimite pe Nammu să meargă Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deține (cf. subcapitolul 5.5b). Se poate afirma și că edimmu este „spiritul nemuritor” al omului, care, datorită acestui fapt, este caracterizat de o noblețe bine definită. d) Mitul akkadian En¿ma eliș Și acest mit, care apare la sfârșitul mileniului al II-lea Î.Hr., conține o narațiune clară despre crearea omului În tab. VI, 1-50. Mitul Îi atribuie lui Mardukxe "Marduk" ideea de a crea omul, idee pe i-o comunică tatălui său Ea (tab. VI, 5-10): Vreau să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despre istoria politică și culturală a hurriților 1. În schimb, În ceea ce privește religia lor, care a avut multe contacte cu cea mesopotamiană, este suficient să amintim anumite texte hurrite, scrise În cuneiformă, provenite de la Nuzi, datate În a doua jumătate a mileniului al II-lea Î.Hr. Acestea conțin nume din panteonul hurrit pe care le raportează, În unele cazuri, la zeitățile din panteonul mesopotamian. De exemplu, se pare că zeița Îalaxe "S#ala", cunoscută ca soție a zeului akkadian al fenomenelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
face referire și la muntele ¾urrum din același mediu 2. 3. Mențiuni despre religia amoreilortc "3. Mențiuni despre religia amoreilor" Cunoștințele despre amoriți ne provin mai ales din textele de la Mari, de pe cursul mijlociu al Eufratului 3. Sumerienii de la sfârșitul mileniului al III-lea (a III-a dinastie Ur) și mesopotamienii de la Începutul mileniului al II-lea Î.Hr. (perioada Isin-Larsa) Îi considerau pe amorei „barbari” - este vorba despre considerații exagerate și părtinitoare -, deoarece aceștia erau seminomazi pe cale de sedentarizare completă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religia amoreilortc "3. Mențiuni despre religia amoreilor" Cunoștințele despre amoriți ne provin mai ales din textele de la Mari, de pe cursul mijlociu al Eufratului 3. Sumerienii de la sfârșitul mileniului al III-lea (a III-a dinastie Ur) și mesopotamienii de la Începutul mileniului al II-lea Î.Hr. (perioada Isin-Larsa) Îi considerau pe amorei „barbari” - este vorba despre considerații exagerate și părtinitoare -, deoarece aceștia erau seminomazi pe cale de sedentarizare completă În urma cuceririlor. Amoreii erau numiți de sumerieni martu (MAR.TU); de semiți amurrû
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cea egee, a cunoscut, Începând cu epoca neolitică, Înflorirea unor culturi diverse care au lăsat mărturii despre propriile lor credințe religioase. Atestarea arheologică și textuală, legată de o arie atât de vastă ca Anatolia și de o perioadă cuprinsă Între mileniile VI-I Î.Hr., nu este În mod cert una omogenă nici din punct de vedere calitativ, nici sub aspect cantitativ. Într-adevăr, doar În cazul celui de-al II-lea mileniu Î.Hr., unde documentația arheologică mai bogată se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca Anatolia și de o perioadă cuprinsă Între mileniile VI-I Î.Hr., nu este În mod cert una omogenă nici din punct de vedere calitativ, nici sub aspect cantitativ. Într-adevăr, doar În cazul celui de-al II-lea mileniu Î.Hr., unde documentația arheologică mai bogată se unește cu descoperirea unor arhive textuale importante, asemenea celor de la Boghazköy, Kültepe, Mașat, Alișar și altele, care fiind recent descoperite, sunt Încă În studiu, avem posibilitatea de a descrie În mod exhaustiv
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mamă”), uneori cu un copil În pântece, Însoțite de feline. Craniile de bou și frescele cu scene de vânătoare de la Çatal Hüyük atestă și existența unui cult al unei divinități masculine, reprezentată În formă de taur. Mormintele princiare de la sfârșitul mileniului al III-lea descoperite În Alaca Hüyük (Koșay-Akok, 1973), la Nord de Boghazköy, și la Horoztepe (Özgüç-Akok, 1958), lângă Tokat, cu decorurile lor bogate, printre care figurine de metal ale unor animale sacre (tauri și cerbi), idoli feminini și embleme
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
idoli feminini și embleme divine, așa-numitele „stindarde” (discuri solare), sunt mărturia unor credințe religioase și ale unui cult al morților care prevedea ofrande și rituri magice. Documentația scrisă, cu caractere cuneiforme, privește două momente speciale din istoria anatoliană a mileniului al II-lea Î.Hr.: secolele al XIX-lea și al XVIII-lea, atestate de tăblițele descoperite În straturile II și Ib de la Kültepe, aproape de Kayseri (arhive minore au fost scoase la lumină și În Boghazköy și Alișar), și perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]