9,114 matches
-
ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea și tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupră-mi, că eu l-am ales. Tu, mă auzi, mamă pământule, tu nu mă minți, Maica mea.” (Maitreyi) Profan: “e un destin [...] care decide, fără știrea și împotriva sau absența noastră, pentru o viață întreagă”. (Nuntă în cer) Sacru: Când voi găsi liniștea, omule, Dumnezeule, prietenul meu ? (Allan) Profan: Nu are o frumusețe regulată, ci
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3026]
-
loc la Casa de Cultură a Tineretului din Iași un spectacol prezentat de studenții irakieni, dedicat Partidului Bass arab din Siria. Ca urmare a ieșirilor obraznice ale studenților interpreți, spectacolul nu a mai avut loc, fiind anulat. Conducătorii spectacolului au mințit, nerespectând convențiile anterior stabilite de comun acord. În consecință s-a aplicat legea română pentru astfel de cazuri"8. Și acesta nu a fost singurul caz. În ședința biroului Comitetului de partid al Centrului universitar din 15 iunie 1981 a
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de anecdotă. Lui Sir Henry Wotton, ambasador englez în serviciul Regelui James I (în secolul al XVII-lea), i se atribuie fraza definitorie care a devenit cu timpul monedă curentă, conform căreia "un ambasador este un om cinstit trimis să mintă în străinătate spre beneficiul țării sale". Fiind invitat la Curtea de la Augsburg, el înscrisese această frază în cartea de oaspeți la o recepție cu intenția de a descreți fruntea cititorilor butadei, dar gestul său pripit l-a costat scump căci
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
informează ministrul? Spre bucuria mea, aeroportul din Oslo era prost luminat, iar ofițerul de la Controlul pașapoartelor era mai mult adormit decât treaz, așa că m-am furișat repede afară și am sărit în primul taxi disponibil la acea oră târzie. Am mințit deci Ministrul Justiției? Nu mi-am respectat promisiunea făcută. În orice caz, ori de câte ori îmi aduc aminte de acest episod mă simt profund jenat căci, la urma urmei, nu mi-am onorat cuvântul dat. * * * Când am fost numit ministru plenipotențiar în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
fi fost ofițerul francez? Acesta mă fixase și el îndelung, dar răspuns la nedumerirea mea am primit doar la ieșirea din catedrală, când francezul, apropiindu-se de mine, s-a prezentat zâmbind: "Sunt generalul-inginer Michel Darmon și numele meu nu minte, căci sunt evreu cu adevărat, ceea ce explică atitudinea mea în timpul misei". I-am strâns mâna călduros și i-am spus cât de mult mă bucur să-l cunosc personal. În anii mei în Franța am întreținut strânse legături cu generalul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cine spune adevărul își va recupera mâna intactă dacă se încumetă să riște aventura. Mărturisesc că eu am riscat și mi-am retras mâna nevătamată din gura monstruoasă... Ca să demonstrez că definiția conform căreia "un diplomat este un gentleman care minte în străinătate întru beneficiul țării sale" în cazul meu nu se aplică... Însă un episod întru totul amuzant ne-a rezervat întâlnirea cu vânzătorul de suveniruri romane instalat cu taraba lui la doi pași de bisericuța "gurii adevărului". Acesta, un
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
o viteză ce-l surprinde pe drac. Tu-ți crucea mă-ti de cioară! strig tare, surprin zîndu-i pe toți. Cioară e mă-ta, mînca-mi-ai ...(nu pot scrie). Cioroiul coboară, lumea este intrigată, eu îi calmez. Este un rrom... ungur, mint puțin ca să nu-mi fac neamul de rîs. Ce bandit, dom'le, comentează cu toții. Dar 5 euro ai mei tot în buzunarul lui au rămas. Se vede că nu-s la curent cu toate șmecheriile. Delegația de nivel înalt Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un căutător de noduri în papură îmi țineam gura cînd lîngă mine mai era cineva. Cînd însă eram singur, îmi dădeam drumul la obiecții, reflecții și la "mișcat mărunt din buze". Vorbești singur? se miră soția mea. Nu, nici vorbă, mint cu tupeu. Dar... Eh, recitam din Hamlet în gînd și... probabil... Da, probabil. Ce Hamlet, dom'le?! Eu înjuram birjărește pe cubanezul care mi-a cîntărit cașcavalul. La verificare, acasă, am găsit lipsă o jumătate de kilogram din cele trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de sclavie, apoi chiar n-avem nici o vină. În afară de asta, și noi eram luați sclavi de către turci și tătari. Am suferit sute și sute de ani. Poate, eu nu cunosc sclavi albi. Uită-te la mine. Am eu aerul că mint numai să-ți fac ție pe plac? Crezi că ești așa de important pentru mine încît să încerc să te înduioșez? Bea pe nerăsuflate berea. Scoate un "aaah" de satisfacție, după care se delectează cu cafeaua. Tu ce cauți pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înmormântarea făcându-se la periferia cimitirelor. și la Pungești a fost un caz cu asemenea gândire nesăbuită unui om ce s-a spânzurat în pădurea Haragoja, tatăl lui Vasile Melian, după cum îmi amintesc. Doamne, Dumnezeul nostru, a tuturor muritorilor, dă minte a se scăpa de așa gândire păcătoasă își zice Săndel. Apoi merge mai departe, după părerea lui mai având cale de aproape o oră până la Pungești. Vacanță cazonă, -Partea a doua- Săndel nici nu prea și-a dat seama când
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
a duplicității. Ea substituie discernământul prin teamă, te obligă să ai limbaj dublu, să-ți educi copiii în așa fel încât, de mici, să deosebească, prudent, între adevă rul de-acasă și cel din afara casei. Dictatura încurajează deprinderea de a minți, de a te preface, de a-ți cenzura spontaneitatea. Dictatura schimonosește, în noi, omul întreg. Cei care, la un moment dat, nemaiputând trăi divizați, nemaipu tând accepta să fie exilați în afara lor înșiși, nemaisuferind să-și multiplice chipul până la disoluție
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Viața e, ca să zicem așa, mai complexă, iar omul - mai pestriț. Cine nu judecă decât pe bază de principii trăiește în plină ficțiune. Mai devreme sau mai târziu va fi victima propriei lui îngustimi. Toți știm că nu trebuie să minți. E un „principiu“ incontestabil. Dar Nicu Steinhardt descoperă, în închisoare, virtutea de a-ți minți anchetatorul. Nimeni nu e scutit, în viața curentă, de ispita minciunii salutare, benefice, caritabile. - spune, sibilinic, Avva Alonios, în Pateric. Problema nu este să nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe bază de principii trăiește în plină ficțiune. Mai devreme sau mai târziu va fi victima propriei lui îngustimi. Toți știm că nu trebuie să minți. E un „principiu“ incontestabil. Dar Nicu Steinhardt descoperă, în închisoare, virtutea de a-ți minți anchetatorul. Nimeni nu e scutit, în viața curentă, de ispita minciunii salutare, benefice, caritabile. - spune, sibilinic, Avva Alonios, în Pateric. Problema nu este să nu minți, ci să cântărești cu discernământ care sunt, în anumite circumstanțe, marginile tolerabile ale minciunii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
E un „principiu“ incontestabil. Dar Nicu Steinhardt descoperă, în închisoare, virtutea de a-ți minți anchetatorul. Nimeni nu e scutit, în viața curentă, de ispita minciunii salutare, benefice, caritabile. - spune, sibilinic, Avva Alonios, în Pateric. Problema nu este să nu minți, ci să cântărești cu discernământ care sunt, în anumite circumstanțe, marginile tolerabile ale minciunii, dozajul admisibil al falsului, legitimitatea adevă rului parțial. Evident, intrăm pe un teritoriu primejdios, în care resursele de auto justificare ale individului se simt provocate și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tu însuți“ și „uitarea de sine“ e o contradicție. Nu e. A fi tu însuți e a nu-ți falsifica natura. A uita de sine e a nu ți-o idolatriza. Ceea ce ți se cere, de fapt, e să nu minți în felul tău de a fi și să nu fii egolatru. E greu! Dar politicienii noștri n-ar avea decât de câștigat, dacă ar înțelege că politica nu e o treabă ușoară, la îndemâna oricărui veleitar lacom (de putere și privilegii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Lumea e plină de lichele vioaie, de derbedei isteți, de lepre și de șmecheri. Malversațiunile cer întotdeauna o anumită mobilitate mentală. Ipocrizia, populismul, verva electorală, de asemenea. Seară de seară văd la televizor tot felul de „băieți deș tepți“ care mint, se prefac, amestecă borcanele, calcă-n străchini și dau cu bâta-n baltă. Au, cu toții, destulă inteligență câtă e necesară pentru împlinirea unui program rapid de parvenire, dar nu destulă câtă ar trebui pentru a nu se face de râs
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Dar, pentru ca motorul să meargă bine, din punctul șoferesc de vedere, benzina trebuie să aibă o cifră octanică mare. Asta se poate obține lucrând asupra ei din punct de vedere chimic. Dar cum să satisfaci 6 miliarde de oameni? Doar mințindu-i, adică adăugând plumb. Zice Cristi: tetraetilplumb... Plumb care, ajuns În noi, provoacă saturnismul, boala tipografilor de odinioară. Spune sălbăticuța mea prietenă: să nu crezi că Înlocuirea literei de plumb cu aceea electronică, a calculatorului, e chiar curată. Vezi să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bietul Cristi; Între timp, becul roșu s’a aprins... noroc de memoria mea pisicească, ce-mi permite acum să reconstitui: «În curând, rubrica Împlinește un an de viață. Cât Îl privește pe personaj, trebuie să recunosc că În emisie am mințit (oare?): e real. Da, e real, dar În sufletul meu - deja au trecut 5 ani... Și astfel vine de la sine un alt răspuns: „nu e pisica mea, ci eu sunt al ei“, căci independența - născută din calitatea ei de vânător
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
strivit deunăzi un melc. Îmi pare rău, dar mă Împac cu gândul: cine l’a pus să se „fardeze“ cu brun, ca și pământul? Era deci un mincinos, el fiind o vietate, iar pământul cu totul altceva. Dar poate, chiar „mințind“, el urmărea ceva: supraviețuirea, Într’o lume În care prea mulți Îl râvnesc și, de s’ar fi Înveșmântat În culorile bucuriei de a trăi, ar fi sfârșit de mult În stomacul cuiva... Alții procedează oarecum invers: adică nu doar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
luat după a-mata, și uite cum arată, ca o murătură. De fiecare dată, Maia intervenea calm și cu o prezență de spirit de invidiat: - Fată dragă, nepoată-mea era în fața casei, a ta trebuia să fie alături de tine. - Ține, minte Ruxandră un lucru, noi ne certăm, mâine fetele se joacă împreună. Ce va rămâne, doar pizmă și vorbe de ocară ! - Du-te acasă, schimbă fata și trimite-o înapoi să le dau brânzoaice calde. Aceasta era Maia mea, Maia noastră
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Plângi măicuță și suspini, Că m-ai dat printre străini Și-ai perdut ceva din mini. Ai piert floarea nucului, Ajutorul lucrului, Ai piert floarea din fereastră, Ajutorul tău din casă ! U iu ! U iu iu ! Grupul mirelui intervine : Țâne minte tu mireasă, Că bâta-i în cui în casă. Și-i cioplită-n patru dungi Cât spatele tău de lungi ! U iu, U iu iu ! Și iarăși ale miresei : Nu mă da maică departe, Să viu cu desagii-n spate
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să fiu viclean fățarnic?/ Să cumpăr cu un zâmbet, un zâmbet iar zădarnic;/ Viața adoratei și gingașei copile/ Să o pătez cu umbra plăcerei unei zile/ Și să iubesc ca dânșii... când partea cea mai bună/ Din inima-mi și minte i-a ei pe totdeuna?170 Pentru Eminescu, în afara iubirii, sub diversele ei forme, nimic nu este esențial pe pământ, căci fără să vrea, și oricât și-ar impune, S-a aprins de-un foc mai mare/ Iară nu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
românească; concis în stil. Îi plăcea să povestească întâmplări și aduceri aminte din trecut 319, așa încât Eminescu avea cu cine semăna. În proza eminesciană, tatăl este surprins întocmai așa cum era în realitatea vieții de toate zilele și cum îl ține minte poetul: Într-o zi veni de tot supărat acasă. Un proces pierdut îi consumase o însemnată parte din averea lor câștigată ș-așa cu destul de multă muncă pe de-o parte și conservată cu destulă economie și resignare de către dânsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ale masculinității și feminității; îmbinându-le, poetul nu face altceva decât să adâncească un mister, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, nu era ființă, dar nici neființă și mai ales N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă 81. Prin urmare, Eros singur a dat dezlegare ființei, Când izvorî Unicul din duhul căldurii/ Tot atunci născutu-s-a și apriga dorință,/ Care germenul gândirii fu și al plăsmuirii 82 (s.n.). Cine altcineva este duhul căldurii dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Dârmoxa decât în solemnitatea austeră a bibliotecii. (Nu-i un reproș: și subsemnatul a încercat, și mai încearcă, trăiri asemănătoare.) Istorisește cu ingenuitate și aici e aici! nu-i vânător până la capăt, fiindcă nu știe (și nu-și propune) să... mintă. Ba, câte odată, se așază cu bună știință și fără vestă de protecție în bătaia Codului Penal, implicându-se în braconaje de-secretizate și zugrăvind malițios împrejurări despre care, de regulă, se tace. Dacă-n însorita Italie, din care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]