9,544 matches
-
la începutul secolului al XIX-lea din Țara Românească (întâi la Chișinău după care i s-a permis să stea la Buzău). Astfel a aflat că mitropolitul ținea corespondență regulată cu frații Bâțcoveni, aflați în țară. Preocuparea de căpătâi a mitropolitului era adunarea manuscriselor istorice și a cronicilor, pentru a le publica. La 20 decembrie 1832, pitarul Ioniță Bâțcoveanul îi trimitea alături de o scrisoare de răspuns "„niște izvoade făcute de dumnealui medelnicer Ștefan, care măcar că sunt și cu stihuri și cu
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
în timpul vieții sale a apucat să-și vadă publicată o singură poezie („La o carte de câteva leacuri, alcătuită pre limba românească de un bun prieten dohtor”), în 1825. O primă șansă i s-a ivit serdarului în 1832, când mitropolitul Grigore Dascălul, aflat în exil la Buzău, a dorit să adune toate cronicile țării și să le publice. Astfel, prin corespondența cu frații Bâțcoveni (pitarul Ioniță și logofătul Mitropoliei, Nicolae) a reușit să intre în posesia unor "„izvoade făcute de
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
cronicile țării și să le publice. Astfel, prin corespondența cu frații Bâțcoveni (pitarul Ioniță și logofătul Mitropoliei, Nicolae) a reușit să intre în posesia unor "„izvoade făcute de dumnealui medelnicer Ștefan”". Curând după reinstalarea sa în scaun (22 august 1833), mitropolitul Grigore Dascălul a înființat o tipografie, vrând să-și ducă la bun sfârșit intenția sa, dar nu a mai apucat, murind la 22 iunie 1834. În 1837, Simion Marcovici a scris în „Muzeul Național” despre necesitatea publicării unei istorii naționale
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
și întreaga regiune". După rechemarea sa din funcția de ambasador, el a fost numit consilier la Mitropolia Moldovei, în cadrul departamentului mitropolitan relații externe, fiind abilitat să colaboreze cu corpul diplomatic acreditat în Rusia și țările din Comunitatea Statelor Independente. Atunci, Mitropolitul Moldovei, Vladimir, i-a acordat lui Neguța ordinul “Cuviosul Paisie Velicikovski”, pentru “"eforturile depuse în calitatea sa de diplomat, dar și pentru susținerea diverselor activități ale Bisericii"”. Andrei Neguța a fost membru al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova până în septembrie 2014
Andrei Neguța () [Corola-website/Science/307968_a_309297]
-
aflată în proprietatea voievozilor țării. Complexul mănăstiresc era încojurat cu ziduri, precum o cetate, începând cu 1698 accesul în curtea mănăstirii se făcea prin clopotnița construită de Constantin Brâncoveanu. În interiorul curții existau 3 cruci de piatră: una sculptată în amintirea Mitropolitului Teodosie, alta în cinstea generalului Miloradovici, iar alta care amintește de răscoala semenilor din 1652, în timpul lui Constantin Șerban, împotriva boierilor. Semenii era un regiment format din 2000 de soldați străini doar pentru a lupta în războaie, întemeiat de Matei
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
împreună cu palatul, paraclisul este refăcut 1723. Amintirea acestui moment se regăsește pe inscripția grecească din interiorul edificiului, pictată deasupra ușii. Inscripția este în versuri și reprezintă opera poetului Dimitrie Notara. Inscripția prezintă un aspect inexact și anume Nicolae Mavrocordat și mitropolitul Daniil Topoloveanu (1719-1731) sunt prezentați ca fiind ctitrii lăcașului de cult, ei de fapt fiind restauratorii acestuia. La momentul zidirii clopotniței complexul mănăstiresc era înconjurat de ziduri, construcțiile mănăstirești fiind amplasate în interiorul curții delimitate de aceste ziduri. În anul 1698
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
A fost înmormântat trei zile mai târziu în curtea Mănăstirii Cămârzani, potrivit dorinței proprii a episcopului, lângă mormintele familiei boierilor Morțun, ctitorii Mănăstirii. Slujba de înmormântare a fost oficiată de către un sobor numeros de ierarhi și clerici, în frunte cu Mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, alături de Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Pimen Zainea și de PS Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
Neamț (1957-1959). În anul 1962, a fost chemat la stăreția Mănăstirii Putna (1962-1977), fiind hirotesit întru arhimandrit la 22 ianuarie 1967. Acolo a restaurat întreg complexul mănăstiresc: biserica, turnul tezaur, turnul Eminescu, clopotnița, muzeul și chiliile, fiind constant sprijinit de Mitropolitul Moldovei și Sucevei de atunci, Iustin Moisescu. La data de 16 noiembrie 1976 a fost ales arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului, cu titlul "Hunedoreanul", fiind hirotonit întru arhiereu și instalat la 25 iunie 1977. Din anul 1985 a fost transferat ca
Gherasim Cucoșel () [Corola-website/Science/308456_a_309785]
-
al multor oameni de vârste și profesiuni diferite. ""Om al rugăciunii, față senină și misionar dinamic, P.S. Gherasim Putneanul rămâne în conștiința monahilor, preoților, ierarhilor și credincioșilor un slujitor vrednic și harnic al Bisericii Ortodoxe Române"", a spus despre el mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei. S-a dovedit un misionar dinamic și duhovnicesc, păstrător al tradițiilor ortodoxe românești și în același timp deschis spre dialog și cooperare cu alte Biserici Ortodoxe și de altă confesiune. A călătorit adesea în străinătate, unde
Gherasim Cucoșel () [Corola-website/Science/308456_a_309785]
-
Zămislirii Maicii Domnului (9 decembrie 2004) la Mănăstirea Cămârzani (jud. Suceava), la numai 7 km de Fălticeni, ctitorită de către Prea Sfinția Sa. Sluba de înmormântare a PS Gherasim a fost săvârșită de un sobor numeros de ierarhi și preoți, în frunte cu Mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, alături de Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Pimen Zainea și de PS Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. PS Gherasim a scris următoarele lucrări: De asemenea, episcopul Gherasim Cucoșel a publicat diferite articole în revistele
Gherasim Cucoșel () [Corola-website/Science/308456_a_309785]
-
hatmanul Gavriil Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653). El a construit Biserica cu hramul „Sf. Voievozi Mihail și Gavriil” în perioada 1641-1643, după planurile arhitectului Enache Ctisi de la Constantinopol. Lăcașul de cult a fost sfințit la 12 septembrie 1646 de mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, înconjurat de un mare sobor de preoți și călugări, în prezența domnitorului Vasile Lupu. Deasupra ușii de intrare în biserică, de pe latura sudică, se află o pisanie cu următorul text în limba slavonă: În cei trei
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
grajduri de cai sau avarierea mănăstirii de către oștenii regelui Sobieski în perioada 1689-1693. Până la începutul secolului al XIX-lea, Agapia a avut obște de călugări. În anul 1803, dorind să înființeze un Seminar de preoți la Mănăstirea Socola din Iași, mitropolitul Veniamin Costache al Moldovei a dispus ca cele vreo 50 de maici de la Socola să se mute la Mănăstirea Agapia. Printr-un hrisov domnesc al lui Alexandru Moruzi, Mănăstirea Agapia a devenit mănăstire de maici. Cu acest prilej, a fost
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
lui Alexandru Moruzi, Mănăstirea Agapia a devenit mănăstire de maici. Cu acest prilej, a fost înființată o școală pentru călugărițe, unde să învețe psaltichie, limba greacă, precum și meșteșugul broderiei și țesătoriei. Ca stareță a fost numită maica Elisabeta Costache, sora mitropolitului. La 16 septembrie 1821, în timpul domniei lui Mihail Suțu al II-lea (1819-1821), complexul monahal a fost devastat și incendiat de turci. Pe latura nordică a bisericii se află o pisanie în limba română cu caractere chirilice cu următorul text
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
1803-1834), Tavefta Ursache (1858-1883), Elisabeta Cerchez, Epraxia Demi (1904-1926), Epraxia Macri (1926-1940), Agafia Velase (1940-1950), Eustochia Ciucanu (1960-1992) și Olimpiada Chiriac, iar printre duhovnicii săi s-a numărat protosinghelul Nicodim Măndiță (1935-1945, 1962-1975). La această mănăstire s-a retras și mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei în perioada 1947-1948. Mănăstirea Agapia este situată pe valea pârâului Agapia, fiind străjuită de dealurile Muncelu, Ciungi, Bogoslov și Dealul Crucii. Complexul mănăstiresc cuprinde bisericile „Sf. Voievozi”, „Adormirea Maicii Domnului”, „Sf. Ioan Bogoslovul” și paraclisul „Sf.
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
cu ancadramente din piatră sculptată, unde au fost descoperite mormintele ctitorilor: hatmanul Gavriil Coci, soția sa Liliana și fiica lor Safta. Ulterior, în acest mormânt au fost depuse osemintele arhiepiscopului Ghedeon și ale schimonahiei Elisabeta Costachi (stareța mănăstirii și sora mitropolitului Veniamin Costachi). Deasupra nișei se află o inscripție în limba română cu caractere chirilice cu următorul text: Biserica de lemn cu hramul "Sfântul Ioan Bogoslov" din Agapia a fost construită în anul 1821 în cimitirul Mănăstirii Agapia (aflată în județul
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
lucrare a fost tipărită ulterior la Editura Anastasia din București. La data de 14 mai 1986 a fost hirotonit ierodiacon, în Catedrala Mitropolitană din Iași, de către fostul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, PF Teoctist Arăpașu, care în vremea aceea era Mitropolit al Moldovei. Două luni mai târziu, a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Putna. În perioada anilor 1980-1989 a avut diferite ascultări ca: grădinar, muzeograf, ghid, mare eclesiarh. În anul 1990 a fost numit, de către Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Daniel Ciobotea
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
aceea era Mitropolit al Moldovei. Două luni mai târziu, a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Putna. În perioada anilor 1980-1989 a avut diferite ascultări ca: grădinar, muzeograf, ghid, mare eclesiarh. În anul 1990 a fost numit, de către Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, stareț la Mănăstirea Râșca, ridicându-l cu această ocazie la rangul de arhimandrit. Un an mai târziu, la propunerea IPS Mitropolit Daniel Ciobotea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales pe arhimandritul
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
ghid, mare eclesiarh. În anul 1990 a fost numit, de către Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, stareț la Mănăstirea Râșca, ridicându-l cu această ocazie la rangul de arhimandrit. Un an mai târziu, la propunerea IPS Mitropolit Daniel Ciobotea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales pe arhimandritul Calinic Dumitriu ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor (cu titlul de "Botoșăneanul"), post rămas vacant prin alegerea IPS Pimen Suceveanul în postul de Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor (cu titlul de "Botoșăneanul"), post rămas vacant prin alegerea IPS Pimen Suceveanul în postul de Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. A fost hirotonit întru arhiereu la 25 martie 1991 în Catedrala Mitropolitană din Iași, de către IPS Mitropolit Daniel al Moldovei și Bucovinei. În perioada anilor 1991-1995 PS Calinic a frecventat cursurile Facultății de Medicină din cadrul Academiei Mihăilene, iar între anii 1994-1998 pe cele ale Facultății de Drept din cadrul Universității „Petre Andrei“ din Iași. În anul 1998 a
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
2004 a susținut din nou o lucrare de doctorat în filosofie, la Catedra de Logică și Filosofie sistematică a Facultății de Filosofie din cadrul Universității "Al. I Cuza" cu lucrarea "Logica Trinității" (calificativul Magna cum laude). PS Calinic este desemnat de către mitropolitul Daniel să se ocupe de supravegherea la fața locului a programului "Nici un sat fără biserică". Astfel, el s-a deplasat în toate parohiile din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor, verificând stadiul lucrărilor de construcție sau modernizare, precum și modul de cheltuire a banilor. Episcopul
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
secolul al XVII-lea, cu o biserică de mici dimensiuni, turnul porții servind și de clopotniță, plus construcții anexe aflate în ruină. Aflată pentru a doua oară în părăsire, Mănăstirea Hadâmbu a fost redeschisă în anul 1990, când, din încredințarea mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, a fost numit ca stareț protosinghelul Nicodim Gheorghiță. Mănăstirea și-a mărit de cel puțin trei ori suprafața pe care o deținea cumpărând terenurile localnicilor din apropiere, în prezent având în jur de cinci
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
consolidat și turnul clopotniță. La 11 octombrie 2009, cu prilejul împlinirii a 350 de ani de la atestarea documentară a bisericii vechi, lăcașul de cult cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" a fost resfințit de un sobor de preoți în frunte cu mitropolitul Teofan Savu al Moldovei și Bucovinei, episcopul Vincențiu Grifoni al Sloboziei și Călărașilor și Calinic Botoșăneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. La sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea s-a construit o biserică nouă, de mari
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
Holboca (județul Iași), iar pereții interiori au fost pictați în tehnica fresco de către profesorul Vasile Buzuloiu din București și apoi de ucenicul său, Vasile Gheorghiță. Biserica „Acoperământul Maicii Domnului” a fost sfințită la 8 septembrie 2008 de către IPS Teofan Savu, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului și PS Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Hușilor, înconjurați de un sobor de 45 de preoți și diaconi. La acest eveniment au luat parte
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului și PS Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Hușilor, înconjurați de un sobor de 45 de preoți și diaconi. La acest eveniment au luat parte peste 10.000 credincioși din întreaga țară. Cu acest prilej, mitropolitul Teofan a acordat „Crucea Moldavă“ - pentru clerici starețului Nicodim Gheorghiță, precum și mai multe distincții pentru cei care au sprijinit construcția noii biserici: „Crucea Moldavă“ - pentru mireni pentru familiile lui Costică Postârnac, Victor Norocea, Artemie Tălmaciu, Romică Sofronea și Cezar Cobuz
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
când aceștia au fost chemați la insistența delegatului papal. Conciliul de la Constanța s-a dovedit a fi un punct de cotitură în cruciadele teutonilor, așa cum au făcut pentru majoritatea conflictelor europene. Vytautas a trimis o delegație în 1415, inclusiv pe mitropolitul de Kiev. Ca urmare a diplomației poloni-lituaniene, consiliul, deși scandalizat de interogatoriul de legitimitate a statului monastic, a respins cererea Ordinului pentru o nouă cruciadă, și în schimb, a încrdințat conversia Samogitian, Poloniei și Lituaniei. În 1422, Vladislav a purtat
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]