9,012 matches
-
la împărăție"”. A. Mateevici (1888-1917) citează istoricul muntean Constantin Cantacuzino (1650-1716) cu referire la această formă de exprimare: „"jalnic și plânguros este de văzut atâta micșurare"”. Ulterior, prin gramatica oficială a limbii române s-a cerut evitarea acestor construcții. Graiul moldovenesc este răspândit pe un teritoriu mai întins în România decât în Republica Moldova, motiv pentru care nu este specific acesteia din urmă. Acesta este omogen într-un procent de 90%. Există un standard urban, a cărui trăsătură distinctă este palatizarea labialei
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
vin(ars)), "a hierbe" și "a șerbe" (a fierbe) (împărtășit în măsură considerabilă mai ales de graiurile ardelenești). Diferențele în vorbire între cele trei zone dialectale periferice (nord-vest, nord-est și sud-vest) nu sunt problematice. În cadrul politicii sovietice de alfabetizare, graiul moldovenesc a suferit unele modificări stilistice, în limba literară existând tendința de a consolida caracteristicile subdialectale, în scopul de a crea o limbă literară aparte.
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
123.800 de vorbitori, mai ales în Bugeac), precum și în preajma râului Bug (regiunile Nicolaev și Kirovograd, aprox. 21.300 de vorbitori, fiind descendenții coloniștilor moldoveni și ardeleni mocani așezați aici în secolul 18). Aceștia sunt, în general, vorbitori ai graiului moldovenesc. În Maramureșul de Nord limba română are aprox. 40.000 de vorbitori. Graiul acestora este același ca și în regiunea Maramureș din România (vezi româna maramureșeană).
Româna ucraineană () [Corola-website/Science/297290_a_298619]
-
Dimitrie Cantemir menționează cele 3 soții ale tatălui său: 1. Anastasia, nepoată de văr după tată a domnului Țării Românești Gr. Ghica; 2. Ruxandra Gane; 3. Ana Bantăș, mama lui Dimitrie Cantemir. Anița Bantăș a făcut parte "din vechea stirpe moldovenească a Bantășilor, nepoată după mamă a Anastasiei, soția Ducăi-vodă". Ana Bantăș descinde dintr-un personaj vestit în aristocrația moldovenească, Ioan Tăutu, mare logofăt în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. (Ștefan Lemny, op.cit., p.45.). Dimitrie Cantemir spune că a purtat
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
Românești Gr. Ghica; 2. Ruxandra Gane; 3. Ana Bantăș, mama lui Dimitrie Cantemir. Anița Bantăș a făcut parte "din vechea stirpe moldovenească a Bantășilor, nepoată după mamă a Anastasiei, soția Ducăi-vodă". Ana Bantăș descinde dintr-un personaj vestit în aristocrația moldovenească, Ioan Tăutu, mare logofăt în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. (Ștefan Lemny, op.cit., p.45.). Dimitrie Cantemir spune că a purtat acest nume [Dimitrie], fiindcă a fost botezat de Dumitrașco vodă Cantacuzino. La 14 ani a fost nevoit să plece
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
Tratat se stipula că domnia sa va rămâne pe viață, iar Scaunul Moldovei va fi transmis pe cale ereditară, în familia Cantemir, afară de cazul în care unul dintre domni s-ar lepăda de Rusia și de ortodoxie (art.III). "După vechiul obicei moldovenesc, toată puterea să fie la domn"(art.VI). Articolul al XI-lea prevedea retrocedarea la Moldova a Tighinei și Buceagului, cu cetățile de la Dunăre, Chilia și Cetatea Albă, pierdute în vremea lui Ștefan cel Mare și a lui Petru Rareș
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
și ereditare în Moldova, împotriva anarhiei feudale a boierilor. După numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce armata rusească și contingentele moldovenești au fost înconjurate de uriașa armată a marelui vizir Mehmed Pașa (Baltaci) și au fost înfrânte de turci în Bătălia de la Stănilești - ținutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, s-a refugiat în Rusia ( la16 iulie 1711), unde
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
provincii. Din acest moment, specificitatea a îngrădit definitiv orice potențială evadare în spații extraromânești. Studiul lui Adrian Fochi ("Miorița", 1964) semnalează prezența Mioriței, în fragmente sau texte alterate, în unele zone ce depășesc granițele administrative ale țării: zona macedoneană, sârbească, moldovenească, ucraineană și maghiară. Dar s-a menținut exclusiv în comunitățile vechi românești. Cea mai veche variantă cunoscută a Mioriței este o colindă din nord-estul Transilvaniei. Ea a fost consemnată, pe la 1792-1794, într-o garnizoană din Bistrița Năsăud, de către ofițerul Ioan
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
sau mort”. Spre sfârșitul verii, a trecut granița cu Austria în Bucovina, unde s-a refugiat pe proprietatea fraților Hurmuzachi (în paralel, revoluția munteana reușise să preia puterea la București). Kogălniceanu a devenit membru și principal ideolog al Comitetului Revoluționar Moldovenesc Central din exil. Manifestul sau, "Dorințele partidei naționale din Moldova" (august 1848), era, practic, un proiect constituțional ce enumeră țelurile revoluționarilor români. El contrasta cu cererile anterioare prezentate de revoluționari lui Sturdza, în care se cerea respectarea strictă a "Regulamentului
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
că în acele vremuri vămile se plăteau mai ales în târguri. Bacăul și Bârladul fuseseră alese ca târguri "de margine", întrucât nu mai erau alte asemenea așezări până la granița munteană (Galați nu era încă târg). În continuare prezintă câteva documente moldovenești care indicau stăpânirea moldovenească în acele ținuturi încă din vremea lui Alexandru cel Bun. Referitor la pasajele din Grigore Ureche, precizează că acesta a scris în secolul al XVII-lea, în vreme ce letopisețele slavone contemporane nu pomenesc nimic despre luarea ținutului
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
vămile se plăteau mai ales în târguri. Bacăul și Bârladul fuseseră alese ca târguri "de margine", întrucât nu mai erau alte asemenea așezări până la granița munteană (Galați nu era încă târg). În continuare prezintă câteva documente moldovenești care indicau stăpânirea moldovenească în acele ținuturi încă din vremea lui Alexandru cel Bun. Referitor la pasajele din Grigore Ureche, precizează că acesta a scris în secolul al XVII-lea, în vreme ce letopisețele slavone contemporane nu pomenesc nimic despre luarea ținutului din jurul Crăciunei, ci numai
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Leul moldovenesc (codul ISO 4217: MDL) este moneda națională a Republicii Moldova. Un leu este subdivizat în 100 bani (singular: ban). La moment sunt disponibile bancnote cu valoarile: 1, 5, 10, 20, 50, 100, 200, 500, 1000 lei și monede de valori: 1
Leu moldovenesc () [Corola-website/Science/297371_a_298700]
-
în 100 bani (singular: ban). La moment sunt disponibile bancnote cu valoarile: 1, 5, 10, 20, 50, 100, 200, 500, 1000 lei și monede de valori: 1 (nu se mai folosesc), 5, 10, 25, 50 bani. Leul a înlocuit cuponul moldovenesc pe 29 noiembrie 1993. Schimbul s-a realizat după cursul 1 leu pentru 1000 cupoane. Între 1918-1939, când Moldova era parte componentă a României, leul românesc circula în această zonă. Când Republica Moldova făcea parte din URSS, moneda era rubla. Cursul
Leu moldovenesc () [Corola-website/Science/297371_a_298700]
-
fel și cercul soarelui cu cercul în care este înscrisă semiluna. La suprapunere litera „V” de pe fața bancnotei și imaginea Columnei lui Traian și a Coloanei Infinitului de pe verso trebuie să formeze silueta literei „M” (Moldova). Desenele de pe bancnotele leului moldovenesc sunt opera artistului plastic Gheorghe Vrabie. Monedele moldovenești de schimb poartă numele — «ban». Toate monedele moldovenești cu excepția celei de 50 bani sunt confecționate din aluminiu, cele de 50 bani pînă la 2 februarie 1998 la fel erau confecționate din aluminiu
Leu moldovenesc () [Corola-website/Science/297371_a_298700]
-
este înscrisă semiluna. La suprapunere litera „V” de pe fața bancnotei și imaginea Columnei lui Traian și a Coloanei Infinitului de pe verso trebuie să formeze silueta literei „M” (Moldova). Desenele de pe bancnotele leului moldovenesc sunt opera artistului plastic Gheorghe Vrabie. Monedele moldovenești de schimb poartă numele — «ban». Toate monedele moldovenești cu excepția celei de 50 bani sunt confecționate din aluminiu, cele de 50 bani pînă la 2 februarie 1998 la fel erau confecționate din aluminiu, după care au început să fie confecționate din
Leu moldovenesc () [Corola-website/Science/297371_a_298700]
-
fața bancnotei și imaginea Columnei lui Traian și a Coloanei Infinitului de pe verso trebuie să formeze silueta literei „M” (Moldova). Desenele de pe bancnotele leului moldovenesc sunt opera artistului plastic Gheorghe Vrabie. Monedele moldovenești de schimb poartă numele — «ban». Toate monedele moldovenești cu excepția celei de 50 bani sunt confecționate din aluminiu, cele de 50 bani pînă la 2 februarie 1998 la fel erau confecționate din aluminiu, după care au început să fie confecționate din oțel placat cu alamă.
Leu moldovenesc () [Corola-website/Science/297371_a_298700]
-
În acel moment, "Stepan Topal" se impune ca lider al mișcării naționale de găgăuzi. În decembrie 1990 mișcarea separatistă "Gagauz Halkı" („poporul găgăuz”), cu sprijinul tacit al autorităților centrale din Moscova, proclamă în raioanele Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești ale RSS Moldovenești așa-numita Republica Găgăuză. În decembrie 1994 Parlamentul de la Chișinău, dominat de agrarieni a recunoscut autonomia teritorială a găgăuzilor. În anul 1995 hotarele noii regiuni autonome au fost stabilite în urma unui referendum zonal. La 2 februarie 2014, în regiunea autonomă
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
este divizată în trei raioane administrative ("dolay"): Comrat, Ciadîr-Lunga și Vulcănești. Conform recensămîntului din anul 2004, populația era de 155.587 locuitori. Centrul administrativ al regiunii este orașul Comrat (25 mii locuitori). Limbile oficiale sunt găgăuza, româna vorbită în graiul moldovenesc și rusa. Principalii indicatori demografici, 2013: Aceste date sunt cele ale nomenclaturii etnice din Republica Moldova, conformă Constituției republicane care potrivit definiției sovietice, deosebește Moldovenii din fosta URSS de cei din România (Moldova românească) și de ceilalți români ; persoanele care totuși
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
este un municipiu cu o populație de cca. 135.000 de locuitori, al treilea ca mărime din Republica Moldova (surclasat de Chișinău și Bălți). Totodată, este capitala și centrul administrativ al regiunii separatiste nerecunoscute „Republica Moldovenească Nistreană”. Municipiul se află pe malul stâng al Nistrului. În anul 1989 populația orașului se ridica la aproximativ 182.000 locuitori, cu tot cu suburbii 200 de mii, dintre care 41% ruși, 32% ucraineni și 18% moldoveni. Conform recensământului făcut de autoritățile
Tiraspol () [Corola-website/Science/297401_a_298730]
-
în 1873 - calea ferată spre Chișinău. Primul Război Mondial a încetinit dezvoltarea orașului. În 1918 Basarabia s-a unit România, iar Nistrului din nou i-a revenit rolul de frontieră. În perioada 1929-1940 Tiraspolul este capitala Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești în componența Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. În această perioadă, în Tiraspol sunt construite numeroase fabrici, uzine și instituții de învățămînt. În 1940 Basarabia este anexată la URSS, iar RASSM devine parte componentă omogenă a RSSM cu capitala la Chișinău, Tiraspolului
Tiraspol () [Corola-website/Science/297401_a_298730]
-
sunt construite numeroase fabrici, uzine și instituții de învățămînt. În 1940 Basarabia este anexată la URSS, iar RASSM devine parte componentă omogenă a RSSM cu capitala la Chișinău, Tiraspolului revenindu-i doar rolul de centru raional a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Tiraspolul se dezvoltă într-un tempo foarte rapid pînă la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut, cînd orașul avea o populație record de peste 200 mii locuitori. Odată cu căderea URSS și declararea independenței Republicii Moldova, la 27 august 1989, regiunea din stânga Nistrului
Tiraspol () [Corola-website/Science/297401_a_298730]
-
200 mii locuitori. Odată cu căderea URSS și declararea independenței Republicii Moldova, la 27 august 1989, regiunea din stânga Nistrului, din cauza contradicțiilor lingvistice apărute, și-a proclamat, în 2 septembrie 1990, independența față de Republica Moldova, iar orașul Tiraspol a devenit capitala autoproclamatei „Republici Nistrene Moldovenești” (RNM). Tiraspolul este al doilea ca mărime oraș din Republica Moldova (după Chișinău) și cel mai mare din stânga Nistrului. Conform recensământului efectuat de autoritățile nistrene, în noiembrie 2004, numărul locuitorilor din Tiraspol era 159.163 persoane, dintre care: Luând în considerare
Tiraspol () [Corola-website/Science/297401_a_298730]
-
Denumirea lor provine de la cuvântul mongol "tumbaz" care a ajuns aici odată cu Hoarda de Aur; mai sunt încă folosite în Mongolia și în Tibet. În epoca țaristă și în cea sovietică, istoriografia oficială a propus, pentru cât mai multe așezări moldovenești, denumiri și etimologii provenite cu precădere din limbile tătară și slavă, bunăoară Cahul pentru Frumoasa sau, aici, "tembosarî" însemnând „dîmburi galbene”, sau "dub" însemnând „stejar”. Legenda locală, deformare a studiilor lui Ion Casian Suruceanu, susține că aici Nistrul ar fi
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
în anul 1819 de către preotul Iahar Cechirov, care s-a strămutat aici împreună cu un grup de coloniști din Bulgaria de nord-est, după o perioadă de mai mulți ani de peregrinare prin Basarabia și o ședere de câțiva ani în satul moldovenesc Ceadîr (azi pe teritoriul raionului Leova). Dar, recent a fost găsit un document emis de Ecaterina a II-a a Rusiei în anul 1789 în care se menționează militarul Nedovu-Todorovici ca locuitor al coloniei Ceadîr-Lunga. Denumirea localității vine de la toponimul
Ceadîr-Lunga () [Corola-website/Science/297403_a_298732]
-
școală medie, 4 școli primare, industrie casnică, comerț. Ceadîr-Lunga a dat mai multe personalități remarcabile dintre care Mihail Ciachir, găgăuz, provenit dintr-o dinastie de slujitori religioși, a editat o serie de manuale și cărți didactice, printre care un dicționar moldovenesc și o scurtă prezentare a gramaticii moldovenești. De asemenea, a editat o serie de cărți în limba găgăuză. O altă personalitate remarcabilă a fost Mihail Guboglo, savant cu renume mondial în problemele poporului turc. Alte personalități notorii sunt Sava Cusurzus
Ceadîr-Lunga () [Corola-website/Science/297403_a_298732]