8,529 matches
-
și de Na+. Atomii de oxigen ai filtrului de ioni formează un mediu asemănător mediului apos din afara filtrului. Celula poate cotrola astfel deschiderea și închiderea canalului." În exteriorul filtrului de ioni (A) În exteriorul membranei celulare ionii sunt legați de moleculele de apă prin intermediul atomilor de oxigen la distanțe identice . În interiorul filtrului de apă (B) Pentru ionii de potasiu, distanța față de ionii de oxigen în filtrul de ioni este aceeași ca și în cazul apei. Ionii de sodiu, care sunt mai
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
În fizică, plasma reprezintă o stare a materiei, fiind constituită din ioni, electroni și particule neutre (atomi sau molecule), denumite generic neutri. Poate fi considerată ca fiind un gaz total sau parțial ionizat, pe ansamblu neutru din punct de vedere electric. Totuși, este văzută ca o stare de agregare distinctă, având proprietăți specifice. Temperatura plasmei obținute în laborator poate
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
Pământului, însă, (presiuni de aproximativ 10 N/m, temperaturi de 300 K), plasma nu există în mod obișnuit. Ea se formează în timpul fulgerelor sau trăsnetelor, pentru scurt timp. Diferențele mari de potențial între nori sau nori și pământ determină ionizarea moleculelor din aer și apariția unui curent electric. Atomii excitați emit radiație vizibilă. O cantitate importantă de plasmă este prezentă în ionosferă. Aici radiațiile UV și X provenite de la Soare determină disocierea și ionizarea moleculelor din atmosferă. Au loc numeroase descărcări
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
sau nori și pământ determină ionizarea moleculelor din aer și apariția unui curent electric. Atomii excitați emit radiație vizibilă. O cantitate importantă de plasmă este prezentă în ionosferă. Aici radiațiile UV și X provenite de la Soare determină disocierea și ionizarea moleculelor din atmosferă. Au loc numeroase descărcări electrice și deplasări ale sarcinilor datorită câmpului magnetic terestru. Plasma rezultată se extinde în spațiu, în zona inferioară a magnetosferei, alcătuind plasmasfera. Un fenomen spectaculos ce are loc în ionosferă îl reprezintă aurorele polare
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
la protejarea și menținerea echilibrului natural la suprafața Pământului. Particulele de mare energie și radiațiile provenite de la Soare ar bombarda suprafața Pământului, distrugând materia vie. O mare parte din energie este, însă, absorbită în straturile superioare, prin ionizări, disocieri ale moleculelor, excitări și recombinări. Deși s-ar putea crede, focul nu este o plasmă. Strălucirea sa intensă este datorată substanței aduse la incandescență. Atomii excitați emit lumină de culoare galbenă, fără a se produce fenomene de ionizare. Temperaturile sunt mult mai
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
Gazul perfect este un model teoretic de gaz, format din „molecule” de dimensiune neglijabilă și fără forțe intermoleculare. Conceptul de gaz perfect este folosit în cadrul fizicii atomice și moleculare ca o idealizare a stării gazoase a substanțelor, și se pretează la analiza cu mijloacele mecanicii statistice. Gazul perfect nu are viscozitate
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
moleculare. Astfel, o primă verificare calitativă directă a mișcării rectilinii și a existenței haosului molecular (a mișcării termice) a fost realizată în 1911 de către Louis Dunoyer prin experimentul care îi poartă numele. O dovadă indirectă a mișcării complet dezordonate a moleculelor unui gaz aflat în stare de echilibru termic o reprezintă mișcarea browniană cunoscută încă din 1827 și explicată din punct de vedere cantitativ de către Albert Einstein în 1905 prin efectul ciocnirilor întâmplătoare dintre moleculele unui fluid . În 1920, Otto Stern
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
indirectă a mișcării complet dezordonate a moleculelor unui gaz aflat în stare de echilibru termic o reprezintă mișcarea browniană cunoscută încă din 1827 și explicată din punct de vedere cantitativ de către Albert Einstein în 1905 prin efectul ciocnirilor întâmplătoare dintre moleculele unui fluid . În 1920, Otto Stern imaginează și realizează un experiment pentru determinarea vitezei moleculelor care a permis pe lângă determinarea cantitativă a vitezei medii și o apreciere calitativă a distribuției moleculelor după viteză . La propunerea lui Stern, în 1927, Costa
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
o reprezintă mișcarea browniană cunoscută încă din 1827 și explicată din punct de vedere cantitativ de către Albert Einstein în 1905 prin efectul ciocnirilor întâmplătoare dintre moleculele unui fluid . În 1920, Otto Stern imaginează și realizează un experiment pentru determinarea vitezei moleculelor care a permis pe lângă determinarea cantitativă a vitezei medii și o apreciere calitativă a distribuției moleculelor după viteză . La propunerea lui Stern, în 1927, Costa, Smith și Compton efectuează un alt experiment prin care se confirma valabilitatea legii de distribuție
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
Albert Einstein în 1905 prin efectul ciocnirilor întâmplătoare dintre moleculele unui fluid . În 1920, Otto Stern imaginează și realizează un experiment pentru determinarea vitezei moleculelor care a permis pe lângă determinarea cantitativă a vitezei medii și o apreciere calitativă a distribuției moleculelor după viteză . La propunerea lui Stern, în 1927, Costa, Smith și Compton efectuează un alt experiment prin care se confirma valabilitatea legii de distribuție a lui Maxwell . Dezvoltarea tehnicii și ingineriei sistemelor de măsurare a făcut posibil în 1955 ca
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
distribuției lui Maxwell. Rezultatele acestor experiențe au arătat că teoria cinetico-moleculară a gazului perfect în forma elaborată de Clausius, Maxwell și Boltzmann descriu cu precizie foarte bună comportamentul gazelor reale în anumite condiții fizice. Cu toate că distribuția lui Maxwell a vitezelor moleculelor unui gaz perfect concordă remarcabil cu constatările experimentale făcute pentru condiții fizice obișnuite, ea nu mai este valabilă la densități mari (ceea ce corespunde fie unor presiuni mari, fie unor temperaturi extrem de scăzute), când ipotezele teoriei cinetice clasice nu mai sunt
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
în sensul că, prin trecerea la limită pentru cazul clasic, ele se reduc la modelul gazului perfect clasic. Un gaz perfect clasic, numit și gaz Boltzmann-Maxwell este un model al gazului la care sunt îndeplinite postulatele gazului perfect și mișcarea moleculelor punctuale se supun exclusiv legilor mecanicii newtoniene. Pornind de la legile dinamicii care guvernează mișcarea moleculelor, prin folosirea unor metode matematice de mediere statistică a parametrilor cinematici și dinamici (viteză, impuls, forță, energie cinetică, etc) ai moleculelor, se deduc legile termodinamicii
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
gazului perfect clasic. Un gaz perfect clasic, numit și gaz Boltzmann-Maxwell este un model al gazului la care sunt îndeplinite postulatele gazului perfect și mișcarea moleculelor punctuale se supun exclusiv legilor mecanicii newtoniene. Pornind de la legile dinamicii care guvernează mișcarea moleculelor, prin folosirea unor metode matematice de mediere statistică a parametrilor cinematici și dinamici (viteză, impuls, forță, energie cinetică, etc) ai moleculelor, se deduc legile termodinamicii gazului ideal. Studiul gazului perfect clasic a fost dezvoltat de către Ludwig Boltzmann în cadrul teoriei cinetice
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
gazului perfect și mișcarea moleculelor punctuale se supun exclusiv legilor mecanicii newtoniene. Pornind de la legile dinamicii care guvernează mișcarea moleculelor, prin folosirea unor metode matematice de mediere statistică a parametrilor cinematici și dinamici (viteză, impuls, forță, energie cinetică, etc) ai moleculelor, se deduc legile termodinamicii gazului ideal. Studiul gazului perfect clasic a fost dezvoltat de către Ludwig Boltzmann în cadrul teoriei cinetice a gazelor. Relațiile matematice pe care această teorie o stabilește explică în mare măsură legătura dintre parametri macroscopici (presiune, temperatură, energie
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
cinetice a gazelor. Relațiile matematice pe care această teorie o stabilește explică în mare măsură legătura dintre parametri macroscopici (presiune, temperatură, energie internă, etc.) ai unui sistem termodinamic format dintr-un gaz ideal și parametri microscopici ai constituenților gazului (masa moleculei, viteza medie, energia cinetică medie, etc.) Modelul gazului perfect clasic nu ține cont de efecte relativiste sau de caracterul cuantic al particulelor constituente. Acest aspect limitează aplicabilitatea modelului, în sensul că rezultatele teoriei cinetice a gazului ideal nu mai sunt
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
pentru domenii de temperaturi foarte joase sau foarte înalte și nici pentru presiuni foarte mari. De asemenea, modelul nu poate fi aplicat sistemelor de particule la care efectele cuantice sunt semnificative (electroni, fotoni, etc.). Fie un număr mare formula 2 de molecule aflate într-o incintă cubică cu latura formula 3, cu pereți perfect elastici, în care sunt îndeplinite premisele de mai sus. Macroscopic, sistemul este în echilibru termodinamic la temperatura formula 4. Microscopic, este într-o stare staționară. Conform Legii lui Pascal presiunea
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
de mai sus. Macroscopic, sistemul este în echilibru termodinamic la temperatura formula 4. Microscopic, este într-o stare staționară. Conform Legii lui Pascal presiunea este aceeași pe toate fețele cubului. Energia formula 5 a sistemului este constantă, iar energia formula 6 a unei molecule variază aleatoriu în urma ciocnirilor, însă statistic energia sa medie este: unde formula 8 este "viteza medie pătratică" a moleculelor. Energia sistemului va fi: de unde se obține expresia vitezei medii pătratice: Considerând că formula 11 din molecule lovesc un perete, fiind reflectate, deci
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
Conform Legii lui Pascal presiunea este aceeași pe toate fețele cubului. Energia formula 5 a sistemului este constantă, iar energia formula 6 a unei molecule variază aleatoriu în urma ciocnirilor, însă statistic energia sa medie este: unde formula 8 este "viteza medie pătratică" a moleculelor. Energia sistemului va fi: de unde se obține expresia vitezei medii pătratice: Considerând că formula 11 din molecule lovesc un perete, fiind reflectate, deci fiecare îi cedează un impuls formula 12, la nivel macroscopic suma impulsurilor cedate este egală cu o forță formula 13
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
constantă, iar energia formula 6 a unei molecule variază aleatoriu în urma ciocnirilor, însă statistic energia sa medie este: unde formula 8 este "viteza medie pătratică" a moleculelor. Energia sistemului va fi: de unde se obține expresia vitezei medii pătratice: Considerând că formula 11 din molecule lovesc un perete, fiind reflectate, deci fiecare îi cedează un impuls formula 12, la nivel macroscopic suma impulsurilor cedate este egală cu o forță formula 13 care acționează un timp formula 14, apărând pe perete o presiune formula 15: Timpul formula 14 corespunde timpului de
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
fiind reflectate, deci fiecare îi cedează un impuls formula 12, la nivel macroscopic suma impulsurilor cedate este egală cu o forță formula 13 care acționează un timp formula 14, apărând pe perete o presiune formula 15: Timpul formula 14 corespunde timpului de parcurgere de către o moleculă a laturii cubului: de unde: sau, cu formula 20 (volumul cubului): care este forma microscopică a ecuației termice de stare a gazului perfect. Există și demonstrații mai riguroase, care însă includ mai multe noțiuni de mecanică statistică. Comparând ecuația de mai sus
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
ținând cont că constanta Boltzmann este formula 29 se obține dependența temperaturii de viteza medie pătratică: formula 30 iar energia sistemului devine: formula 31 În limitele în care este admisibil modelul gazului perfect temperatura este direct proporțională cu energia cinetică medie a unei molecule, respectiv cu energia sistemului, energie care depinde "numai" de temperatură. În teoria gazului perfect fiecare moleculă considerată punctuală se poate mișca în trei direcții (corespunzătoare celor trei dimensiuni ale spațiului), deci are formula 32 "grade de libertate". Teoria poate fi extinsă
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
iar energia sistemului devine: formula 31 În limitele în care este admisibil modelul gazului perfect temperatura este direct proporțională cu energia cinetică medie a unei molecule, respectiv cu energia sistemului, energie care depinde "numai" de temperatură. În teoria gazului perfect fiecare moleculă considerată punctuală se poate mișca în trei direcții (corespunzătoare celor trei dimensiuni ale spațiului), deci are formula 32 "grade de libertate". Teoria poate fi extinsă și pentru molecule care nu sunt considerate punctuale, de exemplu cele biatomice, reprezentate ca niște haltere
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
energia sistemului, energie care depinde "numai" de temperatură. În teoria gazului perfect fiecare moleculă considerată punctuală se poate mișca în trei direcții (corespunzătoare celor trei dimensiuni ale spațiului), deci are formula 32 "grade de libertate". Teoria poate fi extinsă și pentru molecule care nu sunt considerate punctuale, de exemplu cele biatomice, reprezentate ca niște haltere. În acest caz, molecula, în afară de cele trei posibilități de translație are și trei posibilități de rotație, însă cea din jurul axei care unește cei doi atomi nu este
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
poate mișca în trei direcții (corespunzătoare celor trei dimensiuni ale spațiului), deci are formula 32 "grade de libertate". Teoria poate fi extinsă și pentru molecule care nu sunt considerate punctuale, de exemplu cele biatomice, reprezentate ca niște haltere. În acest caz, molecula, în afară de cele trei posibilități de translație are și trei posibilități de rotație, însă cea din jurul axei care unește cei doi atomi nu este percepută drept schimbare de poziție, astfel că se consideră că molecula are formula 33 grade de libertate. Energia
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
ca niște haltere. În acest caz, molecula, în afară de cele trei posibilități de translație are și trei posibilități de rotație, însă cea din jurul axei care unește cei doi atomi nu este percepută drept schimbare de poziție, astfel că se consideră că molecula are formula 33 grade de libertate. Energia moleculelor se repartizează uniform pe aceste grade de libertate: Prin derivare se obțin capacitățile termice: Ținând cont și de relația lui Robert Mayer scrisă pentru întregul sistem formula 36 se obține: Deci în cazul gazului
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]