8,671 matches
-
ce-i drept, la Brâncuși nu s-au încumetat) Un loc unde imaginația localnicilor și-a dat frâu liber în materie de statui și arabescuri era Cimitirul Central, loc istoric inaugurat în 1835. În centru se află Panteonul Național, unde odihnesc eroii naționali și marile personalități politice, științifice și culturale. Ultima "personalitate" depusă la Panteon în 2001, asistând la ceremonie din curiozitate, avea să fie ultimul băștinaș din tribul Charruas, Vaimaca Peru. Are o istorie interesantă care merită povestită. Băștinașii indieni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se zbat să smulgă oceanului pești și alge și scoici. Când scapă din încleștarea de ape, plămădesc cu migală obiecte mărunte de lut smălțuite-n albastrul furat cerului. Punta del Diablo așa i se spune locului unde oceanul nu se odihnește nicicând, născând talazuri înalte și de temut și bătrânii pun din os de rechin cruci albe la poartă! Întoarcerile de pe Costa de Oro la Montevideo nu erau "șnur", ci cu popasuri pe ici, pe colo. Pe la crescătoriile de ñandu, struțul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Iași, acolo unde urma să-mi stabilesc "locuința mea de vară", lângă Grădina "Copou", într-o zonă "departe de lumea dezlănțuită", unde se născuse și crescuse soția, cu casă la curte și grădină cu multe flori. La Iași ni se odihnesc părinții, aici doamna mea și cu mine ne avem rudele, colegii de liceu și de facultate, profesorii, aici sunt locurile copilăriei și tinereții, o lume întreagă pe care o regăseam cu bucurie. La București, mi-am revăzut o parte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
viziuni despre Paradis decât Își poate imagina un str)în. Toți cei care au venit aici au adus cu ei propriul vis despre Paradis. În kibbutzul lui Oz, oamenii muncesc din greu pan) la ora 14. Apoi se spăl), se odihnesc și se Îmbrac), iar dup) masă de pranz - mulți dintre ei fiind originari din Rusia - citesc c)rți serioase și ascult) muzic); Își petrec dup)-amiezile și serile discutând foarte serios despre marxism. Cea mai mare pl)cere a lor
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
rți serioase și ascult) muzic); Își petrec dup)-amiezile și serile discutând foarte serios despre marxism. Cea mai mare pl)cere a lor este s) discute că pe vremuri despre revoluție, socialism și viitorul omenirii. Evreii veniți din Germania se odihnesc adesea Într-un paradis al culturii, citind Homer, Platon și Goethe și ascultând muzic) de Mozart. B)trânul frizer de la Hotelul King David, Ephraim Mizrahi, care s-a n)scut În Ierusalim, m) Întreab) ce vârst) am. Dup) care Îmi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
zdrențe și cearșafuri vechi sunt Înșiruite la perete pentru relaxarea clienților. Deasupra capului, pe niște șfori, atârn) la uscat prosoape rupte. Frânghiile urc) În zigzag, sus, sus de tot, În niște balcoane Întunecoase. O ar)boaic) foarte b)trân) se odihnește pe o sofa, cu unul dintre picioarele-i scurte Întins. Face un gest de politețe oriental). În aceast) Inc)pere, cu prosoapele ca niște flamuri, oamenii se odihnesc dup) baie. Trecem prin mai multe camere cu aburi, acum goale. Prietenul
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
tot, În niște balcoane Întunecoase. O ar)boaic) foarte b)trân) se odihnește pe o sofa, cu unul dintre picioarele-i scurte Întins. Face un gest de politețe oriental). În aceast) Inc)pere, cu prosoapele ca niște flamuri, oamenii se odihnesc dup) baie. Trecem prin mai multe camere cu aburi, acum goale. Prietenul nostru arab spune: Dac) stai o noapte Întreag) aici, vei fi cu totul alt om. Îl cred. Un om de serviciu freac) podeaua cu o perie aspr). Probabil
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
parte din sistemul de alarm). Ea ar trebui s) latre, spune John. În momentul acesta, Mississippi alearg) prin livad), adulmecând p)mântul. Aerul e Înmiresmat, iar soarele, ca o b)utur) slab), te face s) tânjești dup) lucruri bune. Te odihnești sub un pom și m)nânci mandarine, nu f)r) un ușor sentiment de tristețe. De la portocali mergem spre livezile de bananieri. Bananele verzi sunt legate În pungi din plastic. Floarea mare de bananier atârn) că organul sexual al unui
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
deosebită, văd foarte clar râul scăldat În soare; podul, tabla strălucitoare a unei cutii de conserve lăsate de un pescar pe balustrada lui de lemn; măgura acoperită de tei, cu bisericuța trandafirie și cu mausoleul de marmură În care se odihneau morții mamei; drumul prăfuit care ducea În sat; fâșia de iarbă verde deschis, cu petice pleșuve de sol nisipos, dintre drum și tufele de liliac din spatele cărora se ițeau, Înșiruite alandala, izbe de lemn acoperite cu mușchi; noua clădire din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mei ani de exil. În vara anului 1905, petrecută la Vira, nu apăruseră Încă lepidopterele. Învățătorul din sat ne lua la plimbări instructive („Ceea ce auziți este zgomotul produs de ascuțirea unei coase“; „Câmpul de acolo va fi lăsat să se odihnească În sezonul următor“; „A, asta e o pasăre mică - n-are un nume special“; „Țăranul acela s-a Îmbătat din cauza sărăciei“). Toamna așternuse În parc un covor de frunze multicolore și Miss Robinson ne arătase frumosul procedeu - de care Băiatul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acut la niște oribile petreceri când Mara Rjevuski, o copilă palidă cu o fundă albă de mătase prinsă În părul negru, Înceta brusc și inexplicabil să mă mai bage În seamă), În timp ce stătea la marginea azoteei ei cu mâna albă odihnindu-se pe cornișa parapetului „Încă umezit de roua nopții“, și sânii ei gemeni coborau și urcau În ritmul respirației ei iuți și spasmodice, sânii ei gemeni, recitesc, coborau și se ridicau, iar lornieta ei era Îndreptată spre... Am descoperit ulterior
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înregistrat simultan și cu egală claritate nu numai florile veștejite, cravata care-i flutura și coșurile de pe volutele cărnoase ale nărilor lui, ci și glăsciorul plicticos al unui cuc ce se auzea de departe, strălucirea unui fluture Queen of Spain, odihnindu-se pe drum și imaginea bine Întipărită În mintea mea a tablourilor (dăunători agricoli măriți și scriitori ruși cu barbă) ce atârnau În sălile de clasă bine aerisite ale școlii din sat pe care o vizitasem o dată sau de două
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sau poate unei misterioase coaceri Într-o grădină din Crimeea. Ne părăsisem casa din nord pentru ceea ce credeam că va fi doar o scurtă așteptare, o oprire prudentă pe marginea sudică a Rusiei, ca o pasăre ce-și Întrerupe zborul, odihnindu-se pe o creangă; dar furia noului regim refuza să se domolească. În Grecia, În răstimpul a două luni de primăvară, am umblat În zadar după fluturele Orange-tip al lui Gruner, după fluturele Sulphur al lui Heldreich, după fluturele White
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Necredinciosul, se îndoiesc că Ștefan ar merita cinstirea cu titlul suprem de "cel mai Mare Român al tuturor timpurilor". Și când, obosit de atâta viață, durere și luptă, s-a îndurat Domnul de l-a chemat la El să se odihnească... "... Pre Ștefan Vodă l-au îngropat țara în mănăstirea Putna... Atâta jale era, de plângea toți, ca după un părinte al său, că cunoștea toți că s-au scăpat de mult bine și de multă apărătură. Ce, după moartea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc? Să dorm? Ahh! Ce fericire să dormi! Dumnezeule! Când m-oi duce la culcare la Putna o să mă satur de somn... O mie de ani... până la Judecata de Apoi, o să mă tot odihnesc. Și cel mai zbuciumat râu ce coboară de la munte, învolburat, își află odihna cufundându-se în mare"... Daniil stăruie, cu blândețe: Te chinui... Te zbați ca marea de maluri... Nu vezi? Ești frânt... Ești bolnav ... Ai trebuință de hodină... De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Haidem să ieșim pe câmp, să mânem noaptea în mijlocul florilor... Mâna ta cea stângă să fie sub capul meu și dreapta ta să mă îmbrățișeze și să mă mângâie... Trage-mă lângă tine, aproape... Sărută-mă cu sărutul gurii tale... Odihnește-ți capul între țâțele mele speriate... Acolo, îți voi da dragostea mea... Și, dis-de-dimineață, vom vedea dacă s-a deschis floarea... Iubitul meu, ești în mine, precum și eu, sunt în tine". Ce zici? Splendid poem de dragoste. A fost scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trebuiește să-ți fie calea, presărată cu flori, către slavă... declară, înfocat, frumosul principe Alexandru, sprijinit de fântâna din mijlocul curții, jucându-se cu un fir de margaretă. Voichița e o crăiță cu ochi albaștri și cosițe blonde ce se odihnesc pe sânii neîmpliniți dar obraznici sub alba ie de borangic. E o dimineață luminoasă la început de primăvară, în curtea interioară a Cetății Suceava înconjurată de ziduri negre, roase de vreme, dar înveselite de un val de iederă în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la cot cu Sfântul Mucenic Pafmutie Izbăvitorul de sfrânție? râde el. Numa' să nu mă hâțânați cu racla pe la toate sărbătorile... Nu vedeți ce pățește bietul Sfântul Mucenic Ioan cel Nou al Mirăuților? surâde șăgalnic. În loc să-l lase să-și odihnească oasele bătrâne și mult chinuite, îl tot plimbă. Scoate racla!... Bagă racla! Cum dau tatarii, scoate racla, să-i alunge! Când nu plouă, scoate racla, să aducă ploaia! Când plouă peste măsură, scoate racla s-o oprească! Când arde Suceava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se lasă ușor pe umărul lui, ca o aripă obosită din zbor. Țamblac îl îmbrățișează. Ștefan își culcă fruntea pe umărul lui... Fără cuvinte... Oblonul se zbătea zgâlțâit de viscol. Un clopot bătea undeva departe. E Crăciunul doar... "Cu sfinții odihnind Hristoase..." Călugării, cu lumânări, cântând, cădelnițând, părăsesc paraclisul. Ce face Maria? întreabă în șoaptă Țamblac ștergându-și cu dosul mâinii câteva lacrimi furișate printre crețurile obrajilor. Ștefan, buimac, ca trezit dintr-un somn greu, nu înțelege. Ce face Maria? Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o încredințez, spune el apoi mai încet, arătând spre Maria, spre copii, cu un zâmbet cald, și le strânge aproape pe Maria, pe Sora. Pregătiți... Strângeți... În zori, plecarea la Hotin. La Orhei... Să vedeți! tresare Alexandru care ațipise de-a-npicioarele. Odihnește-te, Ștefane, se roagă Maria lipindu-și fruntea de pieptul său. O zi, barem... O zi... Dau turcii, Maria, spune el mângâindu-i părul. Dacă apucă să treacă... Și-o să treacă... Te doare? întreabă Maria privindu-i piciorul. Durerile mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dangătul clopotelor de la Sfântul Dumitru, bat rar, în dungă. "O să ne fie dor de ele..." Ștefan privește în noapte luminile Sucevei... Ștefane, șoptește Vlaicu, cu teamă să nu-i tulbure șirul gândurilor, dar Ștefan nu-i răspunde. Ștefane, ești ostenit-ostenit... Odihnește-te... Era o noapte cu lună și stele, măcar că erau puzderie, degeaba scânteiau acolo în cer. Coboară privirea pe pământ. Acolo, jos, altă puzderie de luminițe, ca la Paști era ultima rugăciune, cu bocete, cu lacrimi, înainte de plecare în bejenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Coboară privirea pe pământ. Acolo, jos, altă puzderie de luminițe, ca la Paști era ultima rugăciune, cu bocete, cu lacrimi, înainte de plecare în bejenie, purtau și racla, să apere Sfântul Mucenic Suceava, să le apere căsuțele de urgie. O să mă odihnesc, unchiule... Când m-oi duce la culcare la Putna, o să mă tot odihnesc... Mai am însă o trebușoară de împlinit, aici... Ce gânduri, îngână Tăutu cu inima strânsă. Că n-oi fi nemuritor... Teamă mi-i că, pentru români, deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
era ultima rugăciune, cu bocete, cu lacrimi, înainte de plecare în bejenie, purtau și racla, să apere Sfântul Mucenic Suceava, să le apere căsuțele de urgie. O să mă odihnesc, unchiule... Când m-oi duce la culcare la Putna, o să mă tot odihnesc... Mai am însă o trebușoară de împlinit, aici... Ce gânduri, îngână Tăutu cu inima strânsă. Că n-oi fi nemuritor... Teamă mi-i că, pentru români, deja ești... îngână Țamblac. Ștefan izbucnește într-un hohot homeric de râs. Hai! Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ce gânduri, îngână Tăutu cu inima strânsă. Că n-oi fi nemuritor... Teamă mi-i că, pentru români, deja ești... îngână Țamblac. Ștefan izbucnește într-un hohot homeric de râs. Hai! Hai! îi îndeamnă Vlaicu. Să-l lăsăm să se odihnească. Noapte bună, Măria ta! Noapte bună! Și mâine! În zori! La Dunăre! La Dunăre!... Ioane, rămâi puțin, îi face semn lui Țamblac. Mă... mă obsedează, zice el pe gânduri, face câțiva pași și privește undeva, departe. Cum... cum spunea Constantin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moldova...Știu...Iartă-mă... Poate că... Nu numai tu, Ștefane... Port și eu, am și eu vina mea. Am încercat... N-am reușit. Am obosit, Ștefane. Tot zbuciumul acesta... Sunt atât de obosită... Acolo, departe de lumea dezlănțuită, o să mă odihnesc, poate... O să-mi găsesc, poate... o să-mi găsesc liniștea... Ștefan, chinuit, vinovat: Maria... Te îngropi de vie... Nu!... Nu se poate!... Ești... ești "Doamna Țării"!... Ești... ești "Doamna mea"! spune el mai încet. Viața noastră nu ne aparține. Desigur, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]