18,249 matches
-
și contur; hipertrofie (creșterea volumului țesutului muscular) (Constantinovici, Adam, 1997). EXERCIȚIU FIZIC (engl. physical conditioning) - Mișcările voluntare sunt determinate de necesități obiective, fiind de fapt mișcări obișnuite, învățate sub influența diferitelor condiții de viață și educație. Datorită musculaturii scheletice, corpul omenesc este capabil să execute mai multe mișcări decât efectuează în mod obișnuit. Fundamentarea fiziologică a caracterului voluntar al acestor mișcări o constituie condiționarea activității lor de scoarța emisferelor cerebrale. Dacă în scoarță se va repeta un sistem de procese în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
corpului. FUNCȚIILE PICIORULUI (engl. foot functions) - Din multitudinea de aspecte care privesc funcțiile piciorului, ne vom referi la aspectele esențiale concretizate în: funcțiile de susținere, de echilibru și de deplasare. Funcția de susținere este asigurată de faptul că întreg corpul omenesc se sprijină pe cele două membre inferioare. Proiecția centrului de greutate cade în interiorul poligonului de suținere, care poate fi simetric sau asimetric. În susținerea simetrică greutatea corpului este repartizată egal pe ambele membre inferioare. În poziția asimetrică greutatea este repartizată
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
o funcție organică). Medicamentul conține unul sau mai multe principii active; din momentul în care a fost introdus în organism, orice medicament parcurge trei etape: absorbția, distribuția și eliminarea. MEMORIE (< lat. memoria, cf. it. memoria, fr. mémoire) - Proprietate a creierului omenesc de a reține, recunoaște și reproduce ceea ce și-a însușit în trecutul apropiat sau îndepărtat. Facultatea mintală prin care senzațiile, impresiile și ideile sunt stocate și reutilizate. Capacitatea unui sistem de procesare natural sau artificial de a encoda informația extrasă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
culorilor și ale perceperii mărimii, distanței și mișcării obiectelor au o deosebită valoare. c) Senzațiile auditive - au o valoare deosebită pentru om, întrucât îl ajută să se orienteze în mediul înconjurător, percepând diferitele sunete sau zgomote, dar mai ales vocea omenească și limbajul. Diferențierea sunetelor este deosebit de importantă în perceperea limbajului, dar sensibilitatea auditivă se manifestă și în stabilirea direcției de unde vin sunetele. Aprecierea direcției se face cu ambele urechi, iar capacitatea de a localiza direcția sunetelor depinde de două elemente
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
plăcea babei cu mujdei. - Degeaba, se împotrivi gazda. Feleșagul peștelui e să fie proaspăt, sarea îi ia dulceața. - Ba, de-l pui în apă de cu seară cu paie de ovăz, dimineața e cum nu se află mai bun. - Mofturi omenești, sări fina. Mai era un moșneag, Clătinici, care-și bătea baba ca să-i facă borșul limpede. Și biata babă, ucisă cum era, ce să facă, lega snopușorul de buruiene și-i da drumul cu ața în oală. După fiert îl
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
proaste : „Eu, ministrul C..., adeveresc prin prezenta că muribundul Costache Joagă și-a achitat toate cotele, de la naștere până la moarte”. Cei mai mulți din iarmaroc intrau în plinul târgului gata cinstiți, acasă ori pe la bodegi. Pe șoseaua albă treceau căruțe cu picioare omenești atârnate afară și femei îmbodolite peste gură, pe saci. Oprite pe șanț, trei femei cu un copil mâncau pe un ștergar mămăligă cu ceapă. Mai departe, în fundul șanțului, dormeau doi flăcăi beți. Ieșind din iarmaroc împreună cu pădurarul și nevasta
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
răzbite de prăpăd, te asurzea orăcăitul broaștelor. Pe coastele care frigeau, șerpii se slobozeau din păduri în valurile călduțe pentru a înșfăca cărnurile moi și placide care se soreau în cârduri. Orăcăitul se transforma atunci într-un țipăt înfiorător de omenesc, în vreme ce răcnetul universal al celorlalte continua cu nepăsare. înverzite din nou, buruienile ridicau moțuri noroioase. Prin șesul plin de apă șerpuia calea ferată. Pe movile, alături de ea, se înălțau cantoane. în vipie șinele clipeau, părând că intră de-a dreptul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
trăgea zeghea peste cap. Când era băitănaș, povestea părintele, la Lespezi se afla un boier care avea moară. într-un rând năpădiseră moara puzderie de guzgani. N-avea chip boierul să mai ție nimic, spărgeau, ducă-se pe pustii, sacii omenești, încai pe cei boierești îi făcuseră ferfeniță. Au ucis și mâțele iar de otravă nu se atingeau. Făgăduind boierul o mie de galbeni celui care l-ar scăpa de pacoste, într-o zi se înfățoșă un spân care, pe lângă mie
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o privire curioasă în curtea împodobită pentru bal. Lumea se distrează, cântă și dansează. -Se vede clar că oamenii aceștia nu au nevoie de prezența mea, îmi caut o altă lume și își îndreaptă pașii spre odăile naturii, dincolo de așezarea omenească. Între straturile bine îngrijite pășește grațios, ridicându-și voalurile, privește la atâtea minunății născute din corpul pământului. Zâna vrea și ea un bal de sâmbătă, aici, în grădina “pietrelor semiprețioase”... De prima dată o ia la dans pe varza timpurie
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
sacrifice un taur alb lui Poseidon. Cum Poseidon, Înfuriat, o făcuse pe soția lui Minos, Pasiphae, să se Îndrăgostească lulea de un taur. Cum pruncul rezultat din acea uniune, Asterius, ieșise cu un cap de taur prins de un corp omenesc. Și apoi Dedal, labirintul etc. Totuși, de Îndată ce s-au aprins luminile rampei, tonul netradițional al producției s-a arătat vădit. Dansatoarele defilau deja pe scenă. În rochii argintii, cu spatele gol, Îmbrăcate În furouri transparente, dansau și recitau strofe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la altceva. Stând la prora transportorului, privea peste ape la sfârșitul care i se apropia cu repeziciune. Nu era tentat să se roage sau să-și regleze conturile cu Dumnezeu. Percepea infinitul dinaintea lui, dar nu-l Încălzea cu dorințe omenești. Infinitul era la fel de vast și de rece ca oceanul care se Întindea În jurul navei și, În tot pustiul acela, ceea ce simțea Milton cel mai acut era realitatea și zumzăitul propriei sale minți. Undeva acolo, dincolo de apă, era glonțul care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acesteia, afară se lasă întunericul. Întotdeauna vine rapid și fără avertizare, ca și cum cineva ar stinge becurile din cer. În cărțile mai vechi, care nu prea se mai găsesc, se vorbește despre culori nemaivăzute, ce nu pot fi pictate de mâini omenești, și despre priveliști întotdeauna unice și tot timpul miraculoase. Așa ceva nu mai există în zilele noastre. Poluarea a luat totul cu ea. Și culorile, și peisajele, și miraculoasele priveliști care ar trebui să ne încânte văzul. Acum este doar lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
țintuiră pământului. Îl simțeam pe Vladimir în apropierea mea fiind incredibil de încântat. Pentru el era o simfonie de o armonie divină. O armonie pe care eu n-o puteam auzi, dar cu care el se desfăta dincolo de orice vise omenești. Pe măsură ce timpul trecea, noi eram mai captivați de acel spectacol al naturii. Lumina căpăta puteri cu fiecare secundă, iar în curând rupturi în nori îngăduiau zilei să-și trimită solii vestitori mai sus, tot mai sus pe bolta cerească. Fâșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
femeile de la coadă și le saluta pe cele pe care le Întîlnea aproape zilnic la aceeași oră? O văzuseră vreodată rîzÎnd? Măcar zîmbind?” Trebuia să se Întoarcă În urmă cu cincisprezece ani ca să descopere un contact personal cu o ființă omenească: bărbatul care venea o dată sau de două ori pe săptămînă În apartamentul ei de pe strada Notre-Dame-de-Lorette. Poți trăi atîția ani fără să ajungi uneori la confidențe, fără măcar să exprimi cu glas tare ce ai pe suflet? Fusese sugrumată. Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
stare să-i cumin țească pe unii, să-i constrângă pe alții și să-i convingă pe toți să-și iubească țara în mod sincer. Întoarce o față tristă către ea. — Sabia, draga mea, poate să pună capăt unei vieți omenești, însă prețul e înstrăinarea sufletelor celorlalți. Cu cât teama pe care-o inspiră e mai puternică, cu atât îmi fac mai mulți dușmani. Dă să surâdă, dar nu-i iese. Așa că degeaba te înfurii gândindu-te la greșelile altora. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a magiei... — Prostii, o întrerupe scurt bătrânul. — N-ai dreptate, se încăpățânează ea. Prostie e să pui la în doială imensa autoritate de care se bucură magia, din moment ce reunește alte trei arte înzestrate cu o imensă putere asu pra minții omenești. Ridică sfidătoare trei degete în aer. — Medicina, filozofia și astrologia. Principele mârâie cu acreală: — Dacă ești atât de încântată de magie, nu înțeleg de ce te mai ostenești să-i condamni pe cei ce o practică. Luată din scurt, Livia se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urmă să-i dea și ei o lecție ca s-o învețe minte. Căci viciile celor de jos rămân la nivelul lor, pe când cele ale membrilor familiei imperiale se răspândesc până departe, iar pentru un stat, ca și pentru corpul omenesc, boala cea mai gravă este aceea pornită de la cap. Ajuns în dreptul obloanelor, se oprește. Fulcinius are impresia că stă și admiră arbuștii și florile din grădină. În realitate, nu vede nimic. Se concentrează cu ochii închiși asupra lui Tiberius Nero
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în Templul lui Jupiter, chiar pe porți... — A fost fătat un miel, care e în același timp și berbec, și mioară... Vestala Mamă le face semn să tacă: — Prea sunteți înclinate să puneți în seama zeilor temeiul izbânzilor și înfrângerilor omenești, le reproșează. Nici urmă de asprime în glasul ei. Încearcă doar să le cal meze. Teama lor o învăluie însă și pe ea ca o undă palpabilă. Dar tot ce le poate oferi sunt numai cuvinte de îmbărbătare. Spune încet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
odinioară vechiul cult. Important e însă să înțeleagă în primul rând că de ceea ce se întâmplă în casa lor depinde soarta și salvarea întregului popor. Un urlet ca un vaiet prelung ajunge până la ea. E zgomotul tunetului sau un țipăt omenesc? Vede o schimbare în atitudinea celorlalte preotese. Se oprește înfricoșată. Acum ce mai este? Nimeni nu spune nimic, nimeni nu se mișcă. Au înțepenit toate? Un al șaselea simț o avertizează că le-a ieșit în cale o prezență străină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și uscat. — Ei, asta-i bună, se indignează la rândul său Sallustius, care a preferat să nu se bage până acum. Roșu la față, istoricul vântură din brațe către el ca să fie lăsat să termine. Un discurs este asemănător corpului omenesc... Doamnele schimbă între ele priviri șocate. — Am trăit s o aud și pe asta! ironizează în continuare Sallustius Crispus. De data aceasta, Titus Livius nu-i mai acordă nici o atenție nepotului confratelui său. Umflă pieptul. — Un corp omenesc este frumos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asemănător corpului omenesc... Doamnele schimbă între ele priviri șocate. — Am trăit s o aud și pe asta! ironizează în continuare Sallustius Crispus. De data aceasta, Titus Livius nu-i mai acordă nici o atenție nepotului confratelui său. Umflă pieptul. — Un corp omenesc este frumos abia atunci când nu îngă duie să i se vadă venele și să i se numere oasele, ci își umple mem brele cu un sânge potolit și sănătos, se acoperă cu mușchi și ocrotește nervii cu o anumită roșeață
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spirite așa-zis „elevate“ nostalgia trecutului și le-a îm pins să respingă noutățile, chiar și în literatură... Dar asta e o insultă, se cutremură Vipsania. Istoricul continuă: — Se pare că perfecțiunea marilor secole trecute, odată reali zată conform limitelor omenești, i-a obsedat pe cei veniți prea târ ziu pe lume... Vipsania se încruntă. Ce vrea să spună? Titus Livius adaugă suav, încântat de nemulțumirea pe care le-o va provoca celorlalți: Prea instruiți, prea critici, prea eclectici... — Adică lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de foame pe străzi, primește gratis condamnați la moarte. Oftează adânc. Iar el trebuie să-i transforme de azi pe mâine în luptători profesioniști. Își mușcă buzele până la sânge, cuprins de o furie neputincioasă. Într-atât a scăzut prețul vieții omenești la Roma, încât nu e mitocan în Cetate sau prin împrejurimi care să nu-și distreze oa speții la banchete cu lupte de gladiatori. Cât despre funeralii, ce să mai zică? Îi este peste putință să înțeleagă un astfel de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imediat fruntea, trufaș: — E altceva când privești pericolul în față, venind spre tine. Rufus privește cu milă la părul lui bălai. — Vezi, mă, ciuf galben, face el părintește, tocmai asta încer cam să te învăț. Să disprețuiești tot ce truda omenească socotește podoabă și fală. Rânjește larg. — Inclusiv membrele. Putem trăi și șontorogi, fără ele. Se lovește cu degetul în tâmplă. — Ce-i aici? întreabă. Pusio tace. — Gândurile nu ni le poate lua nimeni, îi explică evreul. Germanul surâde. Recunoaște apoi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lua nimeni, îi explică evreul. Germanul surâde. Recunoaște apoi pe neașteptate: — Așa e, ai dreptate. Spre surprinderea lui Rufus, rostește tainic: — Cei care par că nu fac nimic săvârșesc de fapt lucrul cel mai bun: se ocupă de ceea ce este omenesc și divin în ei și în ceilalți. Celălalt belește ochii neîncrezător la el. — Ia uite ce filozof stă cățărat în spinarea calului! hoho tește apoi. Pusio se foiește, subit rușinat. Tropăie, un timp, fără rost din picioare. Ca să și facă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]