7,959 matches
-
și imaginația spectatorului. În acest "teatru teatral", spectatorul joacă rolul esențial de "cel de-al patrulea creator". Pentru a favoriza această înțelegere a actorului și spectatorului, Meyerhold recurge la două procedee de joc, "avanjocul", pe care îl împrumută de la teatrul oriental, și "jocul inversat", un fel de adresare către public. Iată cum le definește el, după mărturiile colaboratorilor săi apropiați. Cu privire la "avantjoc", el scrie: " Înainte de a aborda situația propriu-zisă, actorul japonez sau chinez joacă o întreagă pantomimă. Fără un cuvânt, printr-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
personajului pe care îl încarnează și îi pregătește să perceapă într-un anumit mod ceea ce va urma. Se întâmplă ca această pantomimă "preparatorie" să se prelungească cu un sfert de oră pentru a scoate în relief o replică scurtă. Actorii orientali cunoșteau la perfecție mecanismul teatral, ceea ce le permitea să prepare spectatorul să simtă impresia dorită. Uneori interesul principal al interpretării consta în acest "avantjoc"". Meyerhold reia acest foarte vechi procedeu pentru a-l pune în serviciul agitației politice, mai ales
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
4). El adaugă acestui dispozitiv tridimensional al scenei elisabetane niște platforme mobile, inspirându-se din ekkyklema teatrului grec, din eșafodajul teatrului medieval, din carele pe roți ale teatrului spaniol (vezi ilustrația nr. 3). Împrumută de asemenea unele dispozitive din teatrul oriental, în special podul din teatrul japonez ce traversează spațiul destinat spectatorilor, de la culise la scenă, dând intrării actorului pe scenă caracterul unei veritabile apariții. 3.2. Distanțarea brechtiană Scrierile despre teatru reunesc esențialul operei teoretice a lui Brecht (1898-1956) care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înainte, încercase, fără niciun succes, să-l facă cunoscut, montând Opera de trei parale (L'Opéra de quat'sous). Concepțiile sale dramaturgice s-au născut din descoperirea conjugată a lui Marx, pe care îl citește în 1926, și a teatrelor orientale. Lectura din Marx are asupra lui rolul unui adevărat declic, făcându-l să-și dea seama de țelurile pe care le poartă în el. "Citind Capitalul, scrie el în Drumul spre un teatru contemporan (1927-1931) mi-am înțeles piesele." El
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prezinte personajele prin intermediul dialogului actorilor. În teatrul epic, personajele se prezintă ele însele publicului, numele lor putând fi chiar proiectate pe un ecran. Un recitator se află acolo pentru a comenta acțiunea în permanență, pentru a fi evaluată. Spre deosebire de teatrele orientale, unde totdeauna același personaj joacă rolul recitatorului, fără să participe la acțiune, orice actor poate pentru moment să-și părăsească rolul pentru a fi recitator. Se întâmplă ca acest recitator să descrie, în anumite momente, gândurile și mobilurile personajelor: este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pictura, nu este o fotografiere a realului. Lumea stilizată evocată, mai adevărată decât cea adevărată, implică spectatorul în însăși existența sa, de aceea ne emoționează. Teatrul, la origine, este totdeauna stilizat, atât în Orient, cât și în Occident. În timp ce arta orientală nu cunoaște decât puțină evoluție, scena occidentală a trecut printr-o serie de metamorfoze, de la stilizare la realism. Este o caracteristică a artelor spațiului: cele mai vechi reprezentări vizuale pe care le-a produs omul, în preistorie, cele pe care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
această categorie de formule situându-se ca importanță imediat după cele inițiale) și mediane (externe și interne), în cadrul acestora fiind prezentate și subcategoriile. Construit pe baza unei bibliografii de referințe clasice și contemporane, românești și străine (din aria slavă, romanică, orientală, africană), studiul încearcă și o conturare a profilului basmului contemporan, a mutațiilor ce au avut loc și la nivelul stereotipiei, constatând, printre altele, „tendința spre simplificare a formulelor tradiționale”, îndeosebi a formulelor inițiale și finale, păstrarea celor în versuri, cărora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
cu cât e mai îndepărtat. După încetarea lecturii, conștiința cititorului adaugă singură detaliile. Chiar divagațiile, moralitățile, naivele satanisme și angelisme de foileton, susținute de o atât de solidă schelărie, devin savuroase, formând un stil al vremii, un ton arheologic, multicolor, oriental, de o împestrițare de Halima. G. CĂLINESCU SCRIERI: Escursiuni în Germania meridională. Memorii artistice, istorice și critice (1858), I, București, 1860; Mateo Cipriani, Bergamo și Slujnicarii, București, 1861; Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarici mănâncă, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
mediu, dar dificil de datat cu exactitate, cu o amplificare lentă dar continuă de-a lungul timpului, uneori și cu concursul imigranților bulgari, meșteri în cultura zarzavaturilor, sunt așa-numitele "Iazuri ale Morilor" din regiunea colinară a Carpaților Meridionali și Orientali. Servind inițial pentru acționarea morilor și altor instalații hidraulice de industrie casnică tradițională, din zona unor importante orașe-tîrguri comerciale, ele s-au convertit treptat în surse gravitaționale de apă pentru irigații, pe conurile de dejecție ale unor râuri cu origine
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
sau mai multe societăți preistorice. Din câte se știe, evoluția culturală cuprinde ultimii 2.600.000 de ani. Începutul arheologic este indicat de primele obiecte sigure, pietrele sfărâmate și așchii de piatră, riguros datate, descoperite În siturile arheologice din Africa Orientală. Dar cultura poate să fi fost una din Însușirile primatelor hominide dintr-o perioadă mult mai Îndepărtată, chiar și În forme mai simple și mai puțin specifice, având În vedere că o mare parte a primatelor antropoide (fără a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau e vagă. Alpii devin „insule” În timpul colonizării neolitice. Unele habitate neolitice studiate recent, alături de dezvoltarea masivă a practicii incizării și sculptării pietrelor arată că, În mileniile al V-lea și al VI-lea Î.Hr., primii locuitori ai Alpilor orientali și centrali Împărtășeau Într-o oarecare măsura moștenirea mentală a Europei arhaice: pasiunea pentru reprezentare, teme mitologice, consacrarea casei, statuete feminine. În ceea ce privește insulele autentice, arhipelagul maltez este bine cunoscut pentru Înflorirea autonomă a unei religii exprimate nu numai În divinitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apoi pisică (grecii o vor numi Afroditaxe "Afrodita"). Din centrul Deltei provin două zeițe de mare importanță, Uto, cobra din Buto, zeița protectoare a Egiptului de Jos, și Isisxe "Isis", zeița, mamă și soție, destinată unei „cariere” glorioase. În Delta orientală, deschisă influenței asiatice, se găsesc divinități cărora li se subliniază caracterul de element străin sau cel puțin de „altul”; de exemplu, șoimul Sopduxe "Sopdu" și figura complexă a lui Sethxe "Seth", zeul dialecticii și al dezordinii. Principalele centre religioase din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
II și Nikalmati, nu poate fi pusă pe seama unei schimbări dinastice, care ar fi adus la putere o ramură hurrită a familiei regale, ci este mai degrabă rezultatul unei lungi evoluții a raporturilor culturale Între regii hitiți și vecinii lor orientali. Putem identifica cel puțin trei zone În care hitiții ar fi putut veni În contact cu realitățile religioase hurrite: Siria de Nord, În epoca În care ¾attușili și Murșili au distrus marile centre religioase Alep și Ebla; Anatolia sud-orientală, dominată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
campaniilor militare ale lui Șuppiluliuma I și ale fiilor săi, mai ales ale viceregelui din Karkamiș, Șarri-Kușuhxe "Kușuh"Î și ale succesorului său Murșilli II, ajung să facă parte din panteonul oficial divinități ale regiunilor cucerite din Anatolia occidentală și orientală, din Kizzuwatna și din Siria de Nord. Atenția acordată acestor divinități este proporțională cu exigențele politice, fiind uneori posibil ca divinități locale să prevaleze asupra marilor zei ai țării (vezi, de exemplu, devoțiunea lui ¾attușili II/III pentru DIȘTAR 3
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
für Orientforschung, Berlin. Numen Numen. International Review for the History of Religions, Leiden. OLZ Orientalistische Literaturzeitung, Berlin. Or Orientalia, Roma. PdP Parola del Passato, Napoli. RHA Revue Hittite et Asianique, Paris. RIA Reallexikon der Assyriologie, Berlin. RSO Rivista degli Studi Orientali, Roma. SCO Studi Classici e Orientali, Pisa. SMEA Studi Micenei ed Egeo-Anatolici, Roma. StBoT Studien zu den Boðazköy-Texten, Wiesbaden. TdH Texte der Hethiter, Heidelberg. UF Ugarit-Forschungen, Neukirchen-Vluyn. VBoT A. Goetze (a cura di), Verstreute Boghazköi-Texte, Marburg 1930. ZA Zeitschrift für
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reprezentați În Siria, dar al căror epicentru trebuie căutat În Anatolia. În ceea ce privește epocile ulterioare, În mediul aramaic, nu ne vom putea opri asupra centrelor Înfloritoare din epoca elenistico-romană precum Hierapolis, Heliopolis, Doliche, Emesa etc., al căror nucleul originar al tradițiilor orientale se va dilua sub influența religiilor clasice - de altfel, și documentația referitoare la aceste centre este clasică -, ci, dimpotrivă, ne vom opri din varii motive asupra cazului Palmirei. Într-adevăr, aici se păstrează tradiții aramaice străvechi și, printre alte componente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să-și găsească așezarea ideală În cadrul unui discurs despre religiile antice ale Arabiei preislamice. În schimb, este obligatoriu să includem manifestarea particulară a religiei feniciene, religia punică (Cartagina și coloniile Occidentului mediteranean), ce se reclamă esențialmente de la tradițiile patriei natale orientale, remarcându-se totuși prin dezvoltări inovatoare și sincretisme de substrat și adstrat. În ceea ce privește aspectul metodologic, trebuie menționat faptul că posibilitatea de a impune discursuri istorico-religioase de respirație mai mult sau mai puțin amplă este legată Întru totul de stadiul documentării
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de sisteme cultuale care au Încercat să se integreze la un alt nivel Într-un panteon civic cu o structură esențialmente artificială. De fapt, În oază sunt atestate culte ale unor divinități cunoscute și În alte părți al ariei semitice orientale și occidentale, al căror proces de intrare este necunoscut și care coexistă cu alte figuri divine cu funcții analoge. În acest amestec religios articulat, divinități babiloniene se găsesc alături de divinități de origine arabă (atestate mai ales la periferie), a căror
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Angubbu a Ebla”, În Miscellanea Eblaitica, Florența, vol. II, pp. 1-26. Krebernik, M. (1984), Die Beschwörungen aus Fara und Ebla, Hildesheini. Matthiae, P. (1986), „Sull’identità degli dei titolari dei templi paleosiriani di Ebla”, În Contributi e Materiali di Archeologia Orientale, nr. 1, pp. 335-362. Pettinato, G. (1979), „Culto ufficiale a Ebla durante il regno di Ibbi-Sipis”, În OA, nr. 18, pp. 85 sqq. Pettinato, G. et al. (1992), Il rituale per la successione al trono ad Ebla, Roma. Pettinato, G.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
minoică, sărăcia și caracterul laconic al textelor miceniene Împiedică o reconstruire completă a cadrului istorico-religios și cultural. 2. UNIVERSUL MINOIC: CRETA PREELENICĂTC "2. UNIVERSUL MINOIC \: CRETA PREELENICĂ" 1. Nașterea civilizației minoicetc "1. Nașterea civilizației minoice" Insula Creta, situată În partea orientală a Mediteranei, ocupă o poziție geografică deosebit de favorabilă schimburilor. Ea este o răspântie obligatorie pentru rutele ce unesc continentul grec, insulele Ciclade, Asia Mică și Africa septentrională. Încă din mileniul al VII-lea Î.Hr. ea a luat parte la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care a sfărâmat insula pe la Începutul secolului al XV-lea Î.Hr., a fost, poate, una dintre cauzele care au constituit Începutul prăbușirii puterii minoice. Unda de șoc ce a răscolit Marea Egee ar fi putut lovi și porturile septentrionale și orientale ale Cretei, distrugând mare parte din flotele sale1. 2. Starea documentelor: imagini fără cuvintetc "2. Starea documentelor \: imagini fără cuvinte" Până În secolul al XV-lea Î.Hr. Creta a fost locuită de populații care nu vorbeau greaca, iar civilizația ei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Dar a fost totuși o lucrare selectivă, care a lăsat deoparte sau a respins de-a dreptul alte tradiții, câteodată intenționat, așa cum pare să fi făcut Hesiod la Începutul poemului său2. 2. Hesiod și influențele orientaletc "2. Hesiod și influențele orientale" Nu există Îndoială că Teogonia lui Hesiod este primul document care oferă o viziune sistematică și organică a ansamblului panteonului grec. Epica homerică a reprezentat cu siguranță, până la Platon, fundamentul cultural al Întregii Grecii, dar opera hesiodiană a fost un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
VIII-VI Î.Hr.) Își găsesc propriul cadru de referință ideal În cultura greacă, ce devine elementul de structură al noii civilizații aristocratice a cetăților etrusce. Chiar dacă o influență anterioară sau contemporană a lumii feniciene (căreia i se datorează aspectele „orientale” ale unui cult faimos, cel al Unixe "Uni"-Astartei În sanctuarul de la Pyrgi) este certă, civilizația greacă, În accepțiunea ei cea mai vastă care cuprinde cultura literară și artistică, stilul de viață, tehnologiile productive și militare (și deci formele materiale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
teritorial sau În sens personal. Din punct de vedere teritorial se definește ca „religie romană” suma tuturor religiilor care, În antichitate, au fost practicate pe teritoriul cetății Roma: de către latini, sabini și etrusci, ca și de către greci, iudei, egipteni, galileeni, „orientali” de orice proveniență. Aceste religii coexistă pașnic sau În opoziție Între ele În aceleași condiții ale metropolei așezată pe Tibru; În ciuda surprinzătoarei ignorări reciproce, ele sunt de fapt concurente. Sub impulsul factorilor politici, economici și demografici, aceste religii diferite se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Descoperirile miceniene În Italia centrală și meridională, În Sicilia și În Sardinia, leagă tot mai strâns istoria italică de cea greacă, de Creta, Mareaxe "Marea" Egee, Cipru și Fenicia. În fața răspândirii vechilor civilizații superioare ale epocii bronzului, civilizații de proveniență orientală, moștenirea indo-germanică (indo-europeană), de origine nordică, trece În mod clar pe planul al doilea. Se poate considera ca sigur faptul că strămoșii veneților, euganilor, umbrienilor, faliscilor, sabinilor, latinilor, oscilor și ai altor triburi sau comunități lingvistice din Italia au transferat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]