11,301 matches
-
12 februarie 1931, probabil ultimul, se tipărea la Tipografia „Mercur” Cernăuți. Director și redactor responsabil: Hermann Ruff. Tipografia „A.Hornik”. * Revista Bucovinei, culturală, politică, economică, literară, apare la București, cu numărul unu la 1 aprilie 1916, vineri; redacția și administrația: Pasajul Român, nr.14, de 2 ori pe lună, sub îngrijirea unui comitet, la Tipografia „Bucovina”, I.E. Torouțiu. În editorialul „Rostul nostru”, Iorgu G. Toma - Corduneanu afirmă că „veniți ca soli ai fraților la frați, noi suntem purtătorii sfintei misiuni a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a cuvintelor prescurtate, fie cu termeni necesari pentru fluiditatea transcrierii. Ș Ț - pentru a indica cuvintele sau expresiile scrise deasupra sau dedesubtul rândului. ȘȘ ȚȚ - pentru a indica propozitiile scrise în poziții atipice (de cele mai multe ori pe verticala paginii) sau pasajele încadrate de către destinatar. Aparatul critic. Față de editarea versiunii originale a acestei corespondențe, în Archævs. Études d’histoire des religions, pe parcursul a patru fascicule, travaliu realizat împreună cu Eugen Ciurtin, în cadrul acestei ediții aparatul critic este integral refăcut și suplimentat. Tot ce
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ei) nu trebuie considerate ca o reprezentare autentică a gândirii mele.Ț Admir pe cei care scriu o scrisoare cu aceeași grijă cu care își redactează cărțile. Dar eu nu am timp de așa ceva”2. În mod inexplicabil, tocmai acest pasaj 3, mai ales paranteza, unde nu întâmplător Stig Wikander este enumerat după Raffaele Pettazzoni, a fost expurgat din versiunile franceză și română ale Jurnalului lui Eliade. Însemnarea datează dintr-o perioadă în care, dacă Eliade coresponda cu cineva în mod
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Wikander (Lund, 3 martie 1947) reputatului iranist George Cameron, la puțină vreme după apariția cărții sale despre „preoții focului” în Iran și Asia Centrală. Analiza Poveștii numerelor în comparație cu elemente de folclor turc, persan, provensal are meritul de a include detalierea unui pasaj din cartea pehlevi Arda Wiraz, probabil singura referință mai precisă la acest text folosită de un autor român până la Culianu 1. Hasdeu citează o sursă foarte recentă în epocă, ediția lui Martin Haug după Arda Wiraz 2. Pentru contextul folcloric
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
romantică și postromantică a orientalismului european, despre fuziunea dintre anticlericalismul francez și convertirea viziunii ariene în ideologie rasistă, Wikander nu a ajuns să publice nimic. Făcând o asemenea referință, Eliade se raportează mai degrabă la discuții, așa cum un alt celebru pasaj referitor la Mallarmé (care declarase „că un poet modern trebuie să ajungă dincolo de Homer, deoarece cu el a început decadența poeziei occidentale. Iar când a fost întrebat: «Dar ce poezie a existat înainte de Homer?», Mallarmé a răspuns: «Vedele!»”2) este
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a lui Eliade, Yoga (1936), de care se și folosise la redactarea propriei sale disertații despre societățile războinice indo-iraniene, Der arische Männerbund, Lund, 1938. Pe exemplarul de lucru care i-a aparținut lui Wikander se găsesc subliniate sau marcate numeroase pasaje, între care și cel ce-i prilejuiește savantului suedez referința (singura) la teza lui Eliade chiar în introducere, cf. pp. 4-5: „Prototipul lui Shiva în cadrul civilizației de la Mohenjo-Daro indică liniile generale ale transformării zeului vedic Rudra în zeul actual al
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în cursul Evului Mediu. Și India a cunoscut ordinele cavalerilor-asceți, organizate probabil pentru apărarea credincioșilor împotriva musulmanilor. Cu timpul, aceste ordine «militarizate» s-au transformat în anumite regiuni în veritabile hoarde care luau satele cu asalt” - cf. Yoga, p. 304, pasaj însemnat de Wikander), indicii însă probabil prea tardive pentru a-i putea fi de folos în întreprinderea sa despre comunitățile războinice indo-iraniene, unde elementul indo-european are o miză mult mai mare. 3. Într-o notă din Comentarii la legenda Meșterului
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mare interes mai multe dintre cărțile dvs.: Einführung, Labyrinth Studien, Hermes etc., și am citat lucrările dvs. în cursurile mele de la École Pratiques des Hautes Études și în anumite publicații ale mele” - îi scria Eliade în 1949, 15 noiembrie, cf. pasaj dintr-o scrisoare inedită, citat de Natale Spineto în „Mircea Eliade e gli archetipi”, Confronto con Mircea Eliade, Roma, 1998. În 1947, Eliade îi cerea lui Pettazzoni traducerea italiană a lucrării Die antike Religion, eine Grundlegung, Zanicelli, Bologna, 1940, publicată
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
quelques, relations entre chrétienset mazdéens d’après des sources syriaques”, StIr 28 (1999), fasc. 1, pp. 83-94. 2. Vezi Hanna Rydh, „On Symbolism in Mortuary Ceramics”, Bulletin of the Museum of Far Eastern Antiquites, Stockholm, 1 (1929), pp. 71-121. 3. Pasajul privește diferența dintre arhaicitatea unor idei și perioada (în general, mult tardivă) a redactării propriu-zise a acestora într-un corpus cu funcție de carte sacră. În cazul Iranului, Wikander plasează, solidar cu opiniile fostului său profesor H.S. Nyberg (Die Religionen des
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a acestora într-un corpus cu funcție de carte sacră. În cazul Iranului, Wikander plasează, solidar cu opiniile fostului său profesor H.S. Nyberg (Die Religionen des alten Irans, Leipzig, 1938), redactarea Avestei în perioada sasanidă, cca 500-600 d.Hr., chiar dacă multe pasaje ale acesteia (YaÍt) pot fi datate prin conținutul lor cu multe secole înainte. În funcție de datarea acestui gest inaugural, Wikander judecă și legitimitatea zoroastrismului ca religie - nu se poate vorbi despre zoroastrism ca religie autonomă și constituită decât pornind de la data
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
obținerea catedrei de sanscrităși gramatică comparată de la Uppsala avusese ca temă „numele metalelor”. În Arhiva SW (box 1470) s-a păstrat una dintre ciornele preliminare formei finale, intitulată „Indo-europeiska metallnamn”, manuscris dactilo, de 18 pagini, cu foarte multe corecturi și pasaje distruse. 3. Kaj Barr (1896-1970): lingvist danez. A studiat la Copenhaga și Göttingen. Începând cu 1935, a fost rectorul Universității din Copenhaga. Profesor de filologie iraniană până în 1945, unul dintre prietenii foarte apropiați lui Wikander. În Arhiva SW, doar corespondența
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a lui Wikander. În Făurari și alchimiști, Eliade citează, bunăoară, după Edsman (Ignis divinis), o legendă europeană avându-l ca protagonist pe Iisus camuflat în făurar - vezi „Făurari,războinici, maeștri ai inițierii”, op. cit., pp. 107-108. Pentru literatura iraniană, Eliade folosește pasaje cosmogonice din BundahiÍn despre etiologia mitologică a metalelor - vezi „Sacrificiile umane aduse cuptoarelor”, op. cit., pp. 69-70. Ar fi interesantă o hermeneutică a partiției trifuncționale a simbolisticii metalului: metalul uneltelor și al armelor războinicilor, metalul ordalic topit (care înglobează perfect funcția
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
profet... Vezi „Professor ellet prophet?”, SDS, 14 decembrie 1957, și Bibliographie, p. 222. 2. Vezi traducerea în limba română - „Mircea Eliade și cercetările moderne asupra religiei”, în Addendum I. Foarte probabil, Eliade trebuie să fi avut rețineri mai ales față de pasajul din articolul lui Wikander care faceapropierea dintre Eliade și școala de psihologie a lui Jung. Eliade a insistat constant asupra semnificației diferite pe care o acordă „arhetipului”, categorie spirituală, iar nu psihologică. Avea cu atât mai mult motive să fie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Indier, nu ar fi fost decât foarte puțin influențat de paradigma „anatomiei comparate” a lui Georges de Cuvier. Poziție aproape contrară celei pe care, în aceeași epocă, o susținea Michel Foucault, în Les mots et les choses (1966), comentând un pasaj din aceeași Über die Sprache und Weisheit der Indier: „Punctul decisiv care va lumina totul este însă structura internă a limbilor sau gramatica comparată, care ne va oferi soluții cu totul neașteptate la problema genealogiei limbilor, tot așa cum anatomia comparată
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
greșeli au fost corectate, însă, într-o ulterioară ediție suedeză a corespondențeilui Strindberg - vezi Torsten Eklund (ed.), August Strindbergs Brev. december 1896 - augusti 1898, Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 1970, pp. 247-249. La rândul său, Eliade a transcris în mod fidel pasajul după Castellot (mai puțin anul „1897”, care la Eliade devine „1898”), mai ales numele, ceea ce spune că nu era nici el complet avertizat asupra identității acestor exilați suedezi în Siberia. Ceea ce, firește, nu se poate spune despre Strindberg, care publicase
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
au dovedit, apoi, a fi lipsiți de talent. Trebuie amintit și faptul că unii dintre membrii stagiari se complăceau a purta acest titlu ani și ani de zile, bucurîndu-se în schimb de aceleași drepturi ca și membrii definitivi". Din acest pasaj rezultă că, practic, membrii U.S.R. din acea vreme erau salariați mascați ai puterii comuniste. După adoptarea noului statut urma să se preschimbe actualele carnete de membru cu carnete noi, dar, se precizează, numai acelor scriitori care corespund prin activitatea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
încercînd să demonteze mecanismele rîsului, ne-a familiarizat cu comicul absurd al teatrului lui Eugen Ionescu. Scrisese cîndva un eseu despre poezia lui Ion Barbu, dar exceptîndu-i pe securiști, care aveau o copie completă a manuscrisului, adnotat, probabil, și cu pasajele reacționare subliniate, doar noi, tinerii din jurul lui, ne bucuram de bogăția acelui studiu. Avea să-l publice peste ani și să rămînă unul dintre titlurile de referință în exegeza operei lui Ion Barbu. Cînd Alexandru Paleologu a fost luat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Nestor, de la Athénée Palace sau Capșa, de la Suchard pe Tache Ionescu, de la High-Life pe Victoriei colț cu Franklin, de la Corso, Imperial sau Café de la Paix, de la Pariziana pe Văcărești, de la Zamfirescu sau Peristeri, ca să nu mai vorbim de cafenelele din pasajul Macca și alte zeci și zeci de cafenele de cartier, care numai din cauza amplasamentului mai ascuns, nu a ofertei și cali- tății produselor, nu aveau parte de aceeași celebritate. Găseai un cafegiu la orice intersecție, și nu doar că măcina
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trebuit să mă amăgesc. :::::::::: Romanul a fost greșit interpretat ca autobiografie (Scrisesem trei romane autobiografice - toate nepublicate - înainte de Mai puțin decât zero, astfel încât era mult mai ancorat în ficțiune și mai puțin un roman-à-clef decât majoritatea romanelor de debut), iar pasajele senzaționale (secvența sufocării, violul unei copile de doisprezece ani de o bandă întreagă, cadavrul lăsat să se descompună într-o alee, asasinatul din cinematograful drive-in) erau copiate după zvonurile lugubre care circulau de gașca din care făcusem parte în LA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
artistică a mamei și bunicului meu, veți putea găsi destul material În volumele de amintiri din teatru sau În evocarea vieții și activității artistice a unor mari artiști ai scenei noastre. Vă voi indica unele lucrări În care veți găsi pasaje referitoare la familia mamei mele - o familie de artiști - precum și amănunte și aprecieri cu privire la activitatea trupei de operetă Al.P. Marinescu și a mamei mele Nora Marinescu: Aristizza Romanescu 30 de ani - Amintiri - ediția 1960, Editura de Stat pt. literatură
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
europene - idee minată de atâtea contradicții și defazări -, doar că, în cei șapte ani scurși de la călătoria noastră cu garnitura scriitorilor, ne-am ales cu niște angoase în plus. În toamna anului 2000, la Moscova, o bombă artizanală spulbera un pasaj subteran de pe strada Tverskaya. Am recunoscut locul la televizor. Răsfoiserăm acolo, în plimbările noastre prin oraș, cu doar două luni mai devreme, cărți expuse pe tarabele înghesuite și ascultaserăm, fascinați, piese de muzică clasică interpretate de o orchestră de tineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
stupefiate ale lui Nicolae Prelipceanu, care spune ceva cu năduf, excedat și el de stângismul incurabil al francezilor. Asta e... Noroc că nu ține mult, e doar un potpuriu. Escalele muzicale sunt scurte. Sunt flatați, pe rând, grecii, turcii, germanii... Pasajul muzical consacrat românilor îl împărțim frățește cu ungurii - ce vreți, frontierele transparente ale muzicii! -, care și ei sunt convinși că se interpretează o melodie din folclorul lor. Urmează un prânz regal, care liniștește spiritele și ne umple pe toți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bine. Vorbește mult (are o engleză impecabilă), își spune toată biografia, îndemnată de Andrei Bodiu, dar are și destule întrebări pentru noi toți. Eu și Vitalie îi spunem că nu știm limba rusă, și asta ne permite să neglijăm lungi pasaje din mărturisirile ei. Visează să se stabilească într-o țară occidentală, pentru că nu-și vede rostul în Kaliningrad... Buna desfășurare a petrecerii este, la un moment dat, „deranjată” de o cuvântare a unui scriitor lituanian, Herkus Kuncius, bine grizat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
comunismului a desferecat pandemoniul sufletului rus, a scos la lumină toate obscurantismele și resentimentele sale împotriva Occidentului, dar mai ales pofta de a-i învăța minte pe „naționaliștii” din fostele republici captive. Din fericire, mai există și literatura. Într-un pasaj subteran de pe Tverskaya, fosta Gorki, am găsit o dugheană de cărți și am cerut cel mai recent roman al lui Victor Pelevin, Generation P (fixația mea din ultimul timp, legată de „noua literatură rusă”). „E un scriitor bun Pelevin?”, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru Contrafort cu Chingiz Abdullayev, îndată după micul dejun, la restaurantul hotelului. Chingiz este volubil (o știam) și demonstrează abilități retorice de invidiat, semn că este foarte rutinat în asemenea situații. Vorbește încontinuu, arborescent, are însă grijă să ne anunțe pasajele off the records, cele mai savuroase, care nu vor intra în interviu. A ales să scrie în limba rusă pentru că se adresează unui cititor mai numeros, iar subiectele romanelor sale - policier-horror-spionaj - sunt foarte gustate în Rusia, unde sunt percepute ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]