8,224 matches
-
intrat în parinirvana (stingere totală), datat de majoritatea savanților în jurul valori anului 483 î.Hr, sub patronajul regelui Ajatasatru și a călugărului budist Mahăkăśyapa, discipol apropiat al lui Buddha, care a fost chiar președinte de conciliu și conform tradiției primul patriarh budist. Conciliul a avut loc în peștera Sattapanni, din apropierea orașului Rajagriha și a avut obiectivul de a păstra spusele lui Buddha (sūtrele) și normele de disciplină monahală (Vinaya). Sūtrele au fost recitate de călugărul Ananda, iar Vinaya a fost recitat
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
agricultorii kikuyu s-au angajat pe scară largă în reformele agrare ale statului colonial. Modernizarea a fost accelerată de al Doilea Război Mondial. Cele mai importante exploatări agricole ale africanilor au fost cele ale comunităților luo, printre acestea și a patriarhului care a format echipe conduse de soțiile sale, care împreună cu copii lor au lucrat pământul în mod regulat. Chiar dacă nu mai poate fi considerată agricultură tradițională, era totuși în mare măsură de auto-suficiență și acest mod de producție a avut
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
1897, iar în doar doi ani s-a transformat într-o ființă nenorocită și distrusă. La începutul povestirii, Sherlock Holmes evocă un alt caz la care lucrează în paralel cu cazul fabricantului de vopsea. Această anchetă, numită « cazul celor doi patriarhi copți », este inedită și urma să fie încheiată în aceeași zi în care i s-a prezentat cazul bătrânului fabricant de vopsea. Povestirea a fost adaptată în 1965 pentru un episod (episodul 11) al serialului TV "Sherlock Holmes" (realizat de
Povestea bătrânului fabricant de vopsea () [Corola-website/Science/325351_a_326680]
-
al II-lea din 1112 (este posibil ca el să fi renunțat la poziție încă din 1107 sau 1108), patriarhii de Aquileia au preluat guvernarea teritoriului, în pofida rezistenței casei de Sponheim, care trecuse la conducerea Ducatului de Carintia de la 1122. Patriarhii au divizat teritoriul în câteva puternice fiefuri, dintre care cele mai proeminente erau cele ale conților de Andechs (ulterior, duci de Merania), dinastia Meinhardinilor din Görz și conții de Celje. În secolul al XII-lea, Republica Veneția și-a extins
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
în posesia a două mici ieșiri la mare, la Golful Trieste și Golful Kvarner. De asemenea, ea ajungea la valea râului Isonzo. Această modificare în constituția sa geografică a fost însoțită de interesul crescând al puterilor din regiune. În 1245, patriarhul Berthold de Aquileia a acordat Carniola Casei de Babenberg, în persoana ducelui Frederic al II-lea de Austria, având în acest sens consimțământul regal. În jur de 1254, Carniola și-a pierdut privilegiile sale ca marcă. Atunci cînd Frederic al
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
Carniola și-a pierdut privilegiile sale ca marcă. Atunci cînd Frederic al II-lea de Austria a murit în 1246, Carniola a trecut în stăpânirea ultimului duce din casa de Sponheim, Ulric al III-lea de Carintia, un văr al patriarhului de Aquileia. Politica lui Ulric a condus la dezboltarea Carniolei, înzestrând multe zone cu biserici și întemeind o monetărie la Kostanjevica. Prin testament, el a lăsat posesiunile sale regelui Ottokar al II-lea al Boemiei, din dinastia Přemysl, în 1268
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
a redus la starea de iobag majoritatea țăranilor liberi greci, ceea ce a dus la depopularea regiunilor de câmpie și migrarea populației în munți. Grecii retrași în regiunile muntoase au declanșat raiduri împotriva autorităților și proprietăților otomane. Sultanul îl considera pe Patriarhul Ecumenic al Bisericii Ortodoxe Răsăritene drept conducător al tuturor ortodocșilor din imperiu, indiferent de etnie. Patriarhul era responsabil în fața sultanului pentru buna purtare a supușilor ortodocși, fiind investit cu puteri vaste în cadrul comunităților ortodoxe, inclusiv a celor slave sau române
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
de câmpie și migrarea populației în munți. Grecii retrași în regiunile muntoase au declanșat raiduri împotriva autorităților și proprietăților otomane. Sultanul îl considera pe Patriarhul Ecumenic al Bisericii Ortodoxe Răsăritene drept conducător al tuturor ortodocșilor din imperiu, indiferent de etnie. Patriarhul era responsabil în fața sultanului pentru buna purtare a supușilor ortodocși, fiind investit cu puteri vaste în cadrul comunităților ortodoxe, inclusiv a celor slave sau române. Patriarhul controla școlile și tribunalele religioase ortodoxe din toate comunitățile ortodoxe din imperiul. Prin aceasta, preoții
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
Ecumenic al Bisericii Ortodoxe Răsăritene drept conducător al tuturor ortodocșilor din imperiu, indiferent de etnie. Patriarhul era responsabil în fața sultanului pentru buna purtare a supușilor ortodocși, fiind investit cu puteri vaste în cadrul comunităților ortodoxe, inclusiv a celor slave sau române. Patriarhul controla școlile și tribunalele religioase ortodoxe din toate comunitățile ortodoxe din imperiul. Prin aceasta, preoții greci și magnații locali numiți „prokritoi” sau „dimogerontes” deveneau conducătorii efectivi ai orașelor elene. Unele orașe elene, precum Atena sau Rodos, se bucurau de un
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
Fuldenses", khaganul ar fi fost ucis de către proprii săi oameni. Potrivit "Annales Laurissenses", Eric a trimis oameni care să prade Pannonia în 796, la conducerea cărora s-a aflat Vojnomir, duce al croaților din Pannonia. Cândva între 787 și 796, patriarhul Paulinus al II-lea de Aquileia a scris un "Liber Exhortationis", dedicat lui . Lucrarea începe din timpurile biblice și, făcând trimiteri la Sfinții Părinți ai Bisericii, oferă instrucțiuni despre cum se poate duce o viață de înaltă ținută morală creștină
Eric de Friuli () [Corola-website/Science/324892_a_326221]
-
Landulf a fost nevoit să facă act de supunere față de Imperiul Bizantin, iar catepanul bizantin Vasile Boioannes deja construia orașul fortificat Troia în apropiere. În 1022, împăratul romano-german Henric al II-lea și-a unit armata cu trupele conduse de patriarhul Poppo de Aquileia și de Pilgrim de Koln, ajungând la Benevento, pe care l-au supus unui asediu. De acolo, puternica armată s-a îndreptat către Troia, însă a eșuat în a o cuceri de la bizantini. După ce s-a supus
Landulf al V-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324903_a_326232]
-
în 1209, atunci când markgrafii din familia Andechs au fost alungați din cauza implicării lor în asasinarea fiului lui Frederic "Barbarossa", Filip de Suabia. Până la jumătatea secolului al XIII-lea, cea mai mare parte a coastei Istriei era deja cucerită de către venețieni. Patriarhii de Aquileia încetaseră deja numirea de markgrafi ai Istriei și trecuseră teritoriul din interiorul pensinsulei, rămas neocupat de Veneția, sub controlul direct al conților de Gorizia. Teritoriile goriziene au fost în cele din urmă obținute de către arhiducii Habsburgi ai Austriei
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
Gorizia. Teritoriile goriziene au fost în cele din urmă obținute de către arhiducii Habsburgi ai Austriei în 1374, care din 1335 deja dețineau marca de Carniola. De asemenea, în 1382 Habsburgii au obținut controlul asupra orașului Trieste. După ce teritoriul secular al patriarhilor de Aquileia a fost cucerit integral de către Republica Veneția în 1420, cea mai mare parte a Istriei a făcut și ea parte din statul venețian. Casa de Habsburg deținea în acel moment doar un mic teritoriu din interiorul peninsulei, în jurul
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
perioada modernă, persecuțiile din Europa au condus la crearea mișcării sioniste, care a câștigat sprijin internațional pentru a înființa un nou stat majoritar evreu. În Biblia ebraică, tradiția exprimată în cartea Genezei (a Facerii) povestește despre Iacob(Yaakov), nepot al patriarhului Abraham (Avraham), și care a primit numele de Israel. El a avut doisprezece fii care au fost strămoșii celor doisprezece triburi cunoscute ca „"copiii (fiii) lui Israel"”. Iuda (Yehuda) a fost cel de-al patrulea copil al lui Israel. Vezi
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
nepictate. Toate aceste lucrări au fost executate de pictorul restaurator Ieromonah Firmilian Gh. Ciobanu ajutat de pictorul Gheorghe Trășculescu, ambii din București. Sfințirea bisericii a avut loc la 11 iulie 1971 de către episcopul Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, Teoctist Arăpaș, viitorul patriarh al României, sub pastorația preotului Radu Bejan. În anul 1968 preotul Petru Bejan a înființat o colecție-muzeu în două camere ale casei parohiale din curtea bisericii parohiale, în vederea păstrării și conservării obiectelor de cult vechi ca: icoane, tipărituri, ștampile, odăjdii
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
a fost influențat de moștenirea spirituală a povestirilor biblice și de literatura și idealurile pionierilor sioniști din „al doilea val” de emigrație evreiască în Palestina. Uneori, poeta se identifică cu figuri feminine din Biblie, precum omonima ei Rahel din poveștile patriarhilor, și Mihal, soția regelui David. Se remarcă influența creativă asupra ei a imagismului francez și a acmeismului rus, al cărui principal reprezentant a fost Anna Ahmatova. Stilul lui Rahel reflecta aspirațiile acestui din urmă curent spre simplitatea limbajului, concizie, precizie
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
Ioan Paul al II-lea, arătând că acesta din urmă nu a murit după ce a fost atacat, așa cum se arătă în cel de-al treilea secret. Papă Ioan Paul I s-a întâlnit cu Lúcia Santos pe vremea când era patriarh al Veneției, fiind profund impresionat de această experiență. Într-o scrisoare adresată unui coleg după ce a fost ales ca papă, a afirmat că va realiza consacrarea Rusiei despre care Lúcia spunea că a cerut-o fecioara Maria.
Cele trei secrete de la Fátima () [Corola-website/Science/326449_a_327778]
-
schimbat domiciliul în Siria sau Anatolia. În ceea ce privește Armenia, guvernul otoman a aprobat Constituția Națională Armeană (în limba turcă: "Nizâmnâme−i Millet−i Ermeniyân") din 1863. Acest cod era format din 150 de articole concepute de intelectuali armeni. Constituția definea puterile Patriarhului armean în sistemul milleturilor otomane și consfințea crearea noii Adunări Naționale Armene. . http://halshs.archives-ouvertes.fr/docs/00/14/62/10/PDF/ LafiEminonuOttomanReforms.pdf
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
unde a primit la 19 mai titlul de Doctor Honoris Causa al Universității București, a participat la simpozionul "Fericitul Ioan Paul al II-lea", organizat la Academia Română, a celebrat o liturghie în Catedrala "Sfântul Iosif" și s-a întâlnit cu Patriarhul Daniel al României), Popești-Leordeni (unde a sfințit statuia Fericitului Ioan Paul al II-lea), Iași (unde s-a întâlnit cu studenții și preoții de la Institutul Teologic Romano-Catolic și a celebrat o liturghie în limba latină, alături de episcopii Petru Gherghel și
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
mai interesat de rezolvarea problemelor din Anatolia și influențarea politicii bizantine. Acalmia din Balcani i-a permis principelui sârb Ștefan Lazăr Hrebeljanovici (1371 - 1389), care se bucura de sprijinul puternicilor lorzi ai războiului din Macedonia și Muntenegru, cât și al patriarhului ortodox de Peci, să-și consolideze controlul asupra celei mai mari părți a Serbiei. Cei mai mulți conducători sârbi independenți au acceptat să se recunoască vasali ai lui Murat, iar contingente sârbe au luptat alături de trupele sultanilor în Anatolia împotriva dușmanilor otomanilor
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
a lui Iisus, precum și găsirea unor relicve ale crucii într-o grotă din apropiere. Prin porunca lui Constantin a început în anul 326 zidirea primei biserici în acest loc. Biserica a fost arsă de persani în 614, reconstruită apoi de patriarhul Modestus pentru a fi iarăși distrusă de califul fanatic fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah în 1009; după cutremurul de pământ din anul 1033, care a lovit greu Ierusalimul, stăpânirea arabă fatimidă a permis împăratului bizantin Constantin al IX-lea Monomahul să
Biserica Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/323863_a_325192]
-
Regula Ordinului Fraților Preafericitei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel Albert, prin harul lui Dumnezeu chemat a fi Patriarh al Bisericii din Ierusalim, iubiților fii în Cristos, B. și ceilalți eremiți, care sub a lui ascultare locuiesc în preajma Izvorului, pe Muntele Carmel, salutare în Domnul și binecuvântare de la Duhul Sfânt. De multe ori și în multe feluri, Sfinții Părinți
Regula Carmelitana () [Corola-website/Science/323065_a_324394]
-
murea. Terenurile au fost organizate ca posesiunile private ale sultanului otoman. Bulgarii au plătit mai multe taxe în mod regulat: o zecime ("yushur"), un impozit teren ("ispench"), o taxă privind comerțul și așa mai departe. Sultanul l-a pus pe Patriarhul Ecumenic al Patriarhiei de Constanstinopol ca lider al popoarelor creștin ortodoxe din imperiul său. Patriarhia independentă bulgară a fost suprimată, iar Patriarhul Constantinopolului a preluat controlul Bisericii bulgare. Aceasta a fost una dintre sursele de nemulțumire de-a lungul perioadei
Bulgaria Otomană () [Corola-website/Science/323310_a_324639]
-
yushur"), un impozit teren ("ispench"), o taxă privind comerțul și așa mai departe. Sultanul l-a pus pe Patriarhul Ecumenic al Patriarhiei de Constanstinopol ca lider al popoarelor creștin ortodoxe din imperiul său. Patriarhia independentă bulgară a fost suprimată, iar Patriarhul Constantinopolului a preluat controlul Bisericii bulgare. Aceasta a fost una dintre sursele de nemulțumire de-a lungul perioadei otomane. Deoarece puțini din afara bisericii erau alfabetizați, poziția dominantă a clerului grec a condus la declinul culturii bulgare. Nu a fost învățată
Bulgaria Otomană () [Corola-website/Science/323310_a_324639]
-
și să formeze o biserică unită bulgară loială Romei, Rusia a intervenit cu Sultan. În 1870, un exarhat bulgar a fost creat printr-un decret al sultanului, și Antim I a devenit lider natural al națiunii în curs de dezvoltare. Patriarhul Constantinopolului a răspuns prin excomunicarea lui Antim I, care a întărit voința pentru independență. O altă sursă de renaștere națională bulgară a fost viziunea romantic naționalistă a unui popor care avea puternice tradiții orale și obiceiuri. Aceste idei au fost
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]