8,421 matches
-
din Cracovia". Academia de Muzică din Cracovia, fondată în 1888, este cunoscută la nivel mondial ca alma mater a compozitorului polonez contemporan Krzysztof Penderecki și este singurul în Polonia care are printre absolvenții săi doi câștigători ai Concursului Internațional de pian Chopin din Varșovia. Academia organizează concerte ale studenților săi și pentru vizitatori pe tot parcursul anului. Orașul Cracovia este cea mai mare finanțator public a inițiativelor artistice în comunitățile locale între cartierele orașului. Multe cartiere din Cracovia are centre culturale
Cultura Cracoviei () [Corola-website/Science/329503_a_330832]
-
albumul "Ya Saken Afkari" ("Locuitorul gândurilor mele") a ieșit la lumină. În acest album, Majida prezintă un mix de ritmuri moderne și orientale, în special în melodia ei clasică" Besma῾ak Bel Layl" ("Te aud în miezul nopții"), compusă pentru pian și acompaniată de instrumente cu coardă, și melodia "La Taghdabi" Nu te supăra"), cântată inițial de tatăl său, cu câteva adaptări noi. În 1990, Majida lansează "Kalimat" ("Cuvinte"), primul său hit panarab, sub sigla Music Master. Melodia cu titlul albumului
Majida El Roumi () [Corola-website/Science/330933_a_332262]
-
Auerbach, ca și cu compozitorul Joseph Hallman din Philadelphia. Ea a interpretat premiera la New York a concertului pentru violoncel „Azul” de Golijov, la Festivalul Mostly Mozart la Centrul Lincoln, de asemenea premiera mondială a celor 24 Preludii pentru violoncel si pian a lui Lera Auerbach la Festivalul internațional de muzică de la Caramoor, trenscripția de către Auerbach a lucrării opus 34 pentru violoncel și pian de Șostakovici la Festivalul de muzica Schleswig-Hollstein, și concertul pentru violoncel de Hallman cu Ochestra Filarmonică din Sankt
Alisa Weilerstein () [Corola-website/Science/334913_a_336242]
-
la Festivalul Mostly Mozart la Centrul Lincoln, de asemenea premiera mondială a celor 24 Preludii pentru violoncel si pian a lui Lera Auerbach la Festivalul internațional de muzică de la Caramoor, trenscripția de către Auerbach a lucrării opus 34 pentru violoncel și pian de Șostakovici la Festivalul de muzica Schleswig-Hollstein, și concertul pentru violoncel de Hallman cu Ochestra Filarmonică din Sankt Petersburg. Alisa Weilerstein cântă la un violoncel William Forster creat în 1790 la Londra Fiind suferindă de diabet juvenil de la vârsta de
Alisa Weilerstein () [Corola-website/Science/334913_a_336242]
-
al formațiilor Filarmonicii din București. A mai lucrat ca pianist-corepetitor al Ansamblului Artistic al CCS, secretar muzical al Filarmonicii din Ploiești, profesor la Școala Generală de Muzică și Arte Plastice nr. 2 din București, iar din 1970, ca profesor de pian la Liceul de Muzică „George Enescu”. A publicat studii și cronici in presa de specialitate. A primit distincții: premiul al III-lea la Concursul National dedicat Festivalului Mondial al Tineretului (1957) și Premiul Uniunii Compozitorilor din România (1968). s-a
Ștefan Mangoianu () [Corola-website/Science/334917_a_336246]
-
cele mai remarcabile figuri ale jazzului francez, alături de Django Reinhardt și Stéphane Grapelli s-a născut în anul 1930 la Cannes, ca fiu al lui Henri Bolling și al lui Geneviève, născută Brannens. A fost un copil minune în domeniul pianului de jazz, și în timpul Ocupației, a studiat la Conservatorul de muzică din Nișă, fiind elevul lui MĂrie Louise „Bob” Collin, pianista, trompetista și toboșară într-una din orchestrele de femei la modă în perioada interbelică. Ulterior s-a mutat și
Claude Bolling () [Corola-website/Science/334964_a_336293]
-
Art Tatum și Earl Hines. La 16 ani el a organizat și prima sa formație muzicală de jazz, împreună cu câțiva muzicieni talentați, si la 18 ani a înregistrat primul său disc. La Paris profesorii săi particulari au fost Germaine Mounier (pian clasic), Léo Chauliac (pian de jazz), Maurice Duruflé (armonie), André Hodeir (contrapunct, scriere de jazz), de asemenea Willie The Lion Smith, Bob Colin și Earl Hines. După serviciul militar că trombonist și percuționist în ansamblul de muzică al trenurilor militare
Claude Bolling () [Corola-website/Science/334964_a_336293]
-
Hines. La 16 ani el a organizat și prima sa formație muzicală de jazz, împreună cu câțiva muzicieni talentați, si la 18 ani a înregistrat primul său disc. La Paris profesorii săi particulari au fost Germaine Mounier (pian clasic), Léo Chauliac (pian de jazz), Maurice Duruflé (armonie), André Hodeir (contrapunct, scriere de jazz), de asemenea Willie The Lion Smith, Bob Colin și Earl Hines. După serviciul militar că trombonist și percuționist în ansamblul de muzică al trenurilor militare, Bolling s-a antrenat
Claude Bolling () [Corola-website/Science/334964_a_336293]
-
televiziune că de pildă „Le Grand Échiquier” a lui Jacques Chancel sau „Musiques au cœur” a lui Ève Ruggiéri. Bolling este cunoscut și pentru colaborarea cu interpreți de muzică clasică. Astfel Suita să pentru flaut și trio de jazz cu pian a fost compusă de el în cadrul colaborării cu flautistul de renume Jean-Pierre Rampal. Lucrarea îmbină elegantă baroca cu swing-ul modern și s-a bucurat de un mare succes Bolling a mai colaborat în cursul anilor cu chitaristul Aléxandre Lagoya
Claude Bolling () [Corola-website/Science/334964_a_336293]
-
Warrior". Kim Himchan este un multi-instrumentist și este influențat de muzica tradițională coreeană. Himchan cântă la diferite instrumente tradiționale coreene precum daegeum (un fel de flaut), jaggu (tobe tradiționale), kkwaenggwari și Jjing. De asemenea el cântă și la chitară și pian. Jung Daehyun este influențat de stilul R&B și îl citează pe Shin Young Jae ca și influență muzicală. Yoo Youngjae este insluențat de R&B și muzica neo soul. Citează Music Soulchild și Jay Park drept influențe muzicale. Moon
B.A.P (Trupă sud-coreeană) () [Corola-website/Science/334974_a_336303]
-
minute din acțiune. Povestitorul relatează că între timp spiritele s-au calmat, iar O.B. a scos cadavrul generalului din refugiu, numai că înainte, în timp ce toți erau atenți la discuția dintre Warren și general, iar Bob cânta „Silent Night” la pian, cineva a otrăvit cafeaua, acțiune la care Daisy Domergue a fost martoră. Ruth și O.B. mor vomând sânge, iar Warren îi pune pe toți la perete sub amenințarea armei. El explică de ce știe că Bob minte, acesta făcându-se
Cei 8 odioși () [Corola-website/Science/335409_a_336738]
-
amenințarea armei. El explică de ce știe că Bob minte, acesta făcându-se vinovat de moartea proprietarilor refugiului, și îl împușcă pe loc. Pe de altă parte, el anunță că știe că nu el a otrăvit cafeaua, întrucât el cânta la pian în acel moment. Pentru că Chris Mannix era și el aproape să bea din cafea, Warren îl scoate de sub bănuială și îi dă un pistol. Convins că asasinul încearcă să o elibereze pe Daisy, el amenință că o va împușca, iar
Cei 8 odioși () [Corola-website/Science/335409_a_336738]
-
sentimentaux” 2002, „Trio cu o singura parte” nr.3 2006) s-a născut în 1924 la București sub numele Sergiu Nadler, în familia lui Benjamin și Nora Nadler, evrei cu rădăcini în Austria și Cehia. În copilărie el a invatat pianul, între altele, cu Nicolae Dinicu, de asemenea teoria muzicii, ocupându-se cu compoziția de la o vârstă timpurie. A studiat la Conservatorul evreiesc de artă din București, apoi la Academia de muzică din București, între altele teoria muzicii, compoziția, si orchestrația
Sergiu Natra () [Corola-website/Science/335416_a_336745]
-
Maurice Ravel, compozitor francez, de origine savoiardă și elvețiană, s-a născut în anul 1875 în Țara Bascilor, patria mamei sale. Este admis la Conservatorul din Paris în 1889, unde își urmează studiile până în anul 1900, perioadă în care studiază pianul cu Charles Bériot, contrapunctul și fuga cu André Gedalge și compoziția cu Gabriel Fauré. Sub îndrumarea profesorilor săi compune cantata Myrrsha, în încercarea de a cuceri Grand Prix du Rome, cu care, în anul 1901, obține doar locul al doilea
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
Gedalge și compoziția cu Gabriel Fauré. Sub îndrumarea profesorilor săi compune cantata Myrrsha, în încercarea de a cuceri Grand Prix du Rome, cu care, în anul 1901, obține doar locul al doilea. În același an compune Jeux d’eau pentru pian, cu care, obține un mare success. Ca și marele său contemporan - Claude Debussy - Ravel reprezintă unul din marii compozitori ai muzicii franceze, totuși nefiind pe placul contemporanilor, criticat chiar de Honegger, Milhaud, Poulenc . Doar G. Fauré, care îl cunoaște mai
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
ce este marcată de admirația tânărului compozitor pentru Chabrier, Debussy și Satie și totodată o perioadă prolifică și importantă în activitatea sa componistică: Sonatina, Oglinzile, liedurile Istoriile naturale, Rapsodia spaniolă pentru orchestră, opera Ora spaniolă, Mama mea gâsca pentru două piane, Valsurile nobile și sentimentale și Gaspard noaptea pentru pian, Daphnis și Chloe, Introducere și Allegro pentru harpă ș.a. La cererea lui, este înrolat în armată unde se îmbolnăvește, iar în 1917 este demobilizat. Reluându-și activitatea componistică mai scrie: Mormântul
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
Debussy și Satie și totodată o perioadă prolifică și importantă în activitatea sa componistică: Sonatina, Oglinzile, liedurile Istoriile naturale, Rapsodia spaniolă pentru orchestră, opera Ora spaniolă, Mama mea gâsca pentru două piane, Valsurile nobile și sentimentale și Gaspard noaptea pentru pian, Daphnis și Chloe, Introducere și Allegro pentru harpă ș.a. La cererea lui, este înrolat în armată unde se îmbolnăvește, iar în 1917 este demobilizat. Reluându-și activitatea componistică mai scrie: Mormântul lui Couperin (1917), Valsul (1920), Copilul și vrăjitoriile (1925
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
Chloe, Introducere și Allegro pentru harpă ș.a. La cererea lui, este înrolat în armată unde se îmbolnăvește, iar în 1917 este demobilizat. Reluându-și activitatea componistică mai scrie: Mormântul lui Couperin (1917), Valsul (1920), Copilul și vrăjitoriile (1925), Sonata pentru pian și vioară (1927) și Bolero (1928), cele două Concerte pentru pian (1929-1931), realizând un turneu în Statele Unite și Canada (1928), unde primește și titlul de ,Doctor honoris causa” al Universității din Oxford și unul în Europa Centrală în 1932. Debussy
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
înrolat în armată unde se îmbolnăvește, iar în 1917 este demobilizat. Reluându-și activitatea componistică mai scrie: Mormântul lui Couperin (1917), Valsul (1920), Copilul și vrăjitoriile (1925), Sonata pentru pian și vioară (1927) și Bolero (1928), cele două Concerte pentru pian (1929-1931), realizând un turneu în Statele Unite și Canada (1928), unde primește și titlul de ,Doctor honoris causa” al Universității din Oxford și unul în Europa Centrală în 1932. Debussy și Ravel, considerați singurii impresioniști importanți, sunt adesea comparați, socotindu-se
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
a avut o fascinație pentru harpă, folosind cu știință și inspirație acest instrument în piesele sale pentru orchestră, punându-i în valoare posibilitățile tehnico-expresive și, mai cu seamă, pe cele coloristice. În Tzigane și în Concertul în sol major pentru pian i-a acordat chiar un rol important, utilizând-o cu pricepere atât în ansamblul orchestral cât și în cadențe solo, iar atunci când a compus pentru harpă solo nu s-a sfiit să consulte harpiști, pentru a se încredința că a
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
rodul muncii oricărui artist consecvent.” În primele sale lucrări, Aaron Copland a folosit potențialul muzicii de jazz ca modalitate de exprimare. Interesul său pentru acest tip de muzică este evident în compoziții ca "Music for the Theatre" sau Concertul pentru pian și orchestră. Însă curând atenția sa s-a îndreptat spre o tehnică de scriitură modernistă avansată, relevată în lucrările "Dance Symphony", "Piano Variations", "Short Symphony" și "Statements". Metodele sale aplicate în armonie, contrapunct și în ritm au fost apreciate de
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
în scopul stimulării patriotismului. Limbaj Simfonia a treia este o compoziție care solicită prezența unei orchestre mari, formată din 12 instrumente de suflat din lemn, 11 instrumente de suflat din alamă, o gamă foarte largă de instrumente de percuție, un pian, două harpe și coarde. În ciuda dimensiunii orchestrei, limbajul folosit și temele sunt de o simplitate evidentă. Este o simfonie caracterizată de cantabilitate și tonalitate, care include uneori ritmuri din muzica de jazz și a cărei comandă l-a stimulat pe
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
adaugă prin aceasta o nouă secțiune. În mijlocul trioului, Copland a introdus o temă de vals, care „și-ar fi găsit locul chiar și în "Rodeo"” . Recapitularea primei secțiuni implică tema de scherzo, care se distinge de data aceasta prin implicarea pianului solo și care conduce printr-un material episodic la o recapitulare în tutti. Acest nou moment de climax este urmat de o reluare a temei din trio, interpretată de această dată în canon și cu implicarea întregii orchestre în fortissimo
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
copilărie, atunci când a dat dovadă de o memorie muzicală de excepție. Între anii 1945-50 a studiat la Școala Corală „Șorov” din Moscova, iar în 1955 a absolvit Conservatorul din orașul natal, la două specializări, studiind compoziția cu Iuri Șaporin și pianul cu Yakov Flier. Alături de Șaporin a continuat studiile postuniversitare până în anul 1959. În perioada celui de Al Doilea Război Mondial (octombrie 1941), familia Șcedrin a fost deportată în Samara, localitate unde a fost deportat și Dmitri Șostakovici, care în acea
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
lui Prokofiev, Șostakovici, Stravinski și Hindemith, și continuând cu cele ale lui Lutoslawki și Penderecki. În limbajul său muzical se întrevăd atât dodecafonia, cât și aleatorismul, polistilismul și muzica electronică, și totuși o mare parte a lucrărilor sale (concertele pentru pian și orchestră) nu au nimic comun cu serialismul sau poantilismul și chiar se opun întrucâtva avangardismului. Nu lipsesc nici elemente din folclor sau jazz (pe care l-a cunoscut cu adevărat în anul 1962, aflându-se într-o călătorie în
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]