14,286 matches
-
pentru a fura sau pentru a spiona. Dimpotrivă, aveam să mă strecor, nevăzut, în încăperi unde se puneau la cale fărădelegi și ticăloșii, și după aceea aveam să le dau în vileag. Totodată însă puteam să mă și distrez un pic, nu? Cât despre femei... Dar nu, subiectul ăsta n-am de gând să-l abordez. Așa că reiau. Cum puteam pătrunde într-o încăpere încuiată? O puteam face pândind momentul când însuși proprietarul intra în respectiva încăpere: când el descuia ușa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o anumită strălucire, un ruj pe care fără doar și poate nu-l găseai pe toate drumurile. Apoi zâmbetul ei se restrânse cumva, buzele îi reacoperiră dinții pe jumătate; și la drept vorbind, mai tot timpul dinții ei rămâneau un pic dezveliți. Asta era o noutate în aspectul ei; Paul nu-i remarcase această caracteristică la școală. Ai pe cineva, Paul? îl întrebă ea. Întrebarea iscă în sufletul lui Paul o neliniște vagă. Ba nu, nu vagă acută chiar. Răspunse, emoționat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
metal îi fugeau de sub picior avântându-se rând pe rând în jos și ea nu era obișnuită cu ceva atât de instabil. În cele din urmă, dacă toți o făceau, a îndrăznit și ea, nu fără să se dezechilibreze un pic. Dar reușind, fără un balans exagerat, să se sprijine de mine... Eram în tunel. Pe sub case și pe sub străzi. Sunt sigur că mama ar fi vrut să mă întrebe la ce adâncime ne aflam, deși, în multe privințe, nu era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
golf de apă clipocitoare, ceva mai întins decât un bazin de înot, în care se răsfrângeau în pete instabile de verde coroanele umbroase ale copacilor. În vals mă roteam cu tata înaintând către capătul dinspre larg al debarcaderului, el un pic jenat, dar și amuzat totodată să danseze cu fiul său, ca între doi bărbați tandri, privind în jos, în golul dintre noi, atent la pașii de dans, dar poate și să nu se poticnească în scândurile debarcaderului, fixate de-a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înaltul cerului către mulțimea de spectatori, care era mai degrabă răzleață, a observat la câțiva pași distanță o fată cam de aceeași vârstă cu el, despre care și-a dat seama numaidecât că e altfel. Adică ciudată, cu mintea un pic rătăcită. Purta o rochie de culoare oliv închis, cu trei volane, cumva nepotrivită cu vârsta ei, ciorapi trei sferturi cu dungi în culori vii și o pereche de ghete nou-nouțe, maro-roșcat, legate cu șireturi. Era clar că se bucura de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de genunchii ei. Cobora în stație și o lua de-a lungul străzii, în primăvara umedă și mohorâtă, pășind repede, cu capul în pământ. Auzea în urma lui pașii mărunți și zoriți ai Vivianei. Dragoș!... Nu vrei să te oprești un pic și să stăm de vorbă? Dragoș! Ascultă! Dragoș! Numai o clipă! Nu-i era dat să scape de ea. Aproape în nicio zi și nicăieri, în tot orașul. O vedea traversând cu pas mărunt și grăbit-grăbit strada Republicii prin dreptul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
colo zăceau colaci ruginiți de sârmă ghimpată. Și casele din margine tot nu se iviseră. În schimb se auzea deslușit clopotul de la biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. O mizerie, toată armata asta! trăgea concluzia Cipri, scârbit. Eu unul, dacă pic la admitere, fug de-acasă. Nu mă las încălțat. Fug în munți. Să vină după mine dacă le dă mâna. Dar era clar că fuga în munți nu era o soluție. Cu toții erau de acord că pentru a scăpa de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și miraculos care circulă între bărbat și femeie și le sporește sensibilitatea unul față de celălalt. Dragoș se întorsese la paharul început pe care îl lăsase pe pervazul ferestrei și întindea mâna după un pișcot. Ce-ar fi vinul fără un pic de sex frumos, nu? Sau ce-ar fi sexul fără vin? Între masă și pervazul ferestrei se strânsese un mic grup de colegi. Discursurile ieșiseră din modă, iar toasturile încă nu intraseră. În cerc restrâns însă, ceva intermediar nu deranja
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dirigintei când a intrat în clasă. Așa că până la urmă mi-am zis că a fost totuși un noroc să mă nimeresc în clasa mixtă. Pur și simplu se crease peste noapte o atmosferă nouă, de... cum să spun... Stați un pic, să mă inspir... Dragoș duse paharul la gură, adulmecă aroma închizând ochii și luă o înghițitură de vin. Dar Alexandra veni și se rezemă cu spatele de pervaz, lângă el, atingându-i umărul. Ce-i, Alexandra? o întrebă. Aștepți încheierea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și luă o înghițitură de vin. Dar Alexandra veni și se rezemă cu spatele de pervaz, lângă el, atingându-i umărul. Ce-i, Alexandra? o întrebă. Aștepți încheierea?... Ea îl privea de alături, de lângă umărul lui, drept în ochi, fără pic de jenă, cu ochi strălucitori și avizi. Așa că Dragoș i se adresă numai ei: Vinul mă inspiră de cele mai multe ori, dar constat că nu mă duce neapărat cu gândul la trecut. Nici n-aveți motive, îi răspunse ea aluziv. Plină
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de duzină: Ori toată noaptea, ori deloc, Alexandra! Hai s-o lăsăm mai bine pe altă dată. Altă dată când? Mai aveți timp de așteptat? Ștergătoarele încetaseră să scrâșnească poticnindu-se pe sticla acoperită de promoroacă, ci măturau de pe parbriz picuri rari de ploaie. Defilau de-a lungul străzii trunchiurile zgrunțuroase și ude ale salcâmilor. Cobora din mașină și străbătea scuarul scăldat în soare. Fusese o mare, mare greșeală că niciodată nu sărise șotronul împreună cu fetele. O greșeală de neiertat. Fustițele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai mult decât mine. Poate că e din cauza că deja am câștigat două medalii de argint și una de aur la Olimpiadă, ceea ce nu-i rău deloc. Cu vechiul sistem de puncte aș fi câștigat, dar noul sistem este un pic diferit. Săriturile cvadruple nu mai sunt evaluate, se pare că de asta are nevoie patinajul artistic de astăzi", a spus Plușenko); a doua imagine a apărut pe internet, este digitală, și va fi, probabil uitată, chiar dacă se vor regăsi imaginile
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Și dacă bei, o să-ți treacă? N-a trece, n-a trece, da’ mă iau și eu cu paharul... Ce face calul? Acum nu mai tremură de frig. În colibă îi cald... Bine făceai dacă încălzeai și tu mâncarea, că pic din picioare de ostenită... După ce au mâncat, Maranda s-a aciuat pe cuptor și mai-mai să adoarmă, când Toaibă, care își făcea de lucru cu paharul, a vorbit, ca pentru sine: Măi! Când îi să ai noroc... ai! Când îi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îi potop și alta nu. Viscolește de îți taie răsuflarea. Și ai de călcat ceva drum până acasă. Bade! Știi matale prin ce am trecut eu acolo în potopul frontului? Nu știi! Nu știi, de aceea te sperii de un pic de viscol. Aista-i pentru babe, nu pentru bărbați! Da’ dacă matale spui că îi târziu, atunci uite aici plata și pe deasupra și banii pentru două sticle, ca de obicei. De fiecare dată, stau și mă întreb de unde știi tu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cum nu obișnuiesc să mă întorc odată ce am plecat pe un drum, ezitând între a continua cu o carte despre proza românească actuală, respectiv despre poezie, am hotărât să fac următorul pas și să las proza să mai aștepte un pic, mai ales că fenomenul poetic e deosebit de dens, eterogen și vizat de un număr incalculabil de autori - mulți cu vocație, dar și mai mulți diletanți -, încât din noianul de cărți care apar continuu se pot alege suficiente care să merite
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în numele oricui își asumă cu sinceritate micimea destinului, poetul recunoaște: eu nu știu nimic despre viață, deși am înghețat am foșnit mam topit / am scrâșnit, iar absența virgulelor aici ar putea fi citită și ca o sugestie a continuității, fără pic de răgaz, a caznelor viețuirii. Poezia surprinde, cu mijloacele-i specifice, o realitate incomodă de care poetul nu se lasă însă descumpănit, de vreme ce continuă să caute cuvântul ce exprimă adevărul, cu toate că, dorind să și spună patimile proprii, se izbește de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Crișana și o parte din Banat. în ziua de 28 octombrie 1920, Anglia, Franța, Italia și Japonia au semnat tratatul care recunoștea realipirea la România a Basarabiei. Prin semnarea tuturor acestor documente, în Europa se făcuse oarecum ordine. Adică un pic de dreptate. Cei mai mulțumiți au fost nedreptățiții de până atunci. România se afla printre aceștia. Nemulțumiți au devenit cei care au fost adunați între hotarele lor etnice, luându-li-se ceea ce nu era al lor. Din acest motiv, nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
care se găsesc pe rafturile din librării. Așa că am abordat apoi problema altfel, explicând putin cum funcționează cu adevarat organismul uman și structurile sale în anumite privințe, de fapt ENTITATEA ce este omul, care are mai multe structuri și un pic din cum funcționează Universul, așa cum știu și înțeleg eu că s-ar întâmpla acest lucru. Nu trebuie să credeți chiar tot ce este scris aici. E ca la ghicitor: te duci la el, îți ghicește, și pe urmă ți se
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
nivel individual, să luăm hotărârea să o respectăm pe mama Gaia și să o îngrijim. Astfel s-ar reuși la a ajunge la o opțiune globală în ce privește îmbunătățirea cu mult și păstrarea sănătății planetei noastre. Schimbându-ne fiecare, măcar un pic modul de gândire, vorbele și faptele noastre am putea schimba cu mult lucrurile în ceea ce o privește pe mama Gaia. Merg până acolo unde îndrăznesc să adaug că ar trebui să ne rugăm pentru sănătatea și bunăstarea ei, așa cum am
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
avea probleme cu dinții și în general probleme stomatologice și observăm că cei mai mulți dintre noi avem astfel de probleme!), făcând aceleași lucruri zi de zi ne vom „atrage” să ni se întâmple cam aceleași lucruri. Ca să încerc să fiu un pic mai clar: noi stăm de obicei pe o anumită „frecvență” sau pe niște „frecvențe” să zicem apropiate. Noi ne vom atrage să ni se întâmple lucruri de „frecvența” respectivă (ideea nu este nouă și nici originală, eu vroiam doar să
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
afirmă chiar, în urma studiilor efectuate, că omul are posibilitatea de a rezista fără hrană până la 100 de zile. Sunt nenumărate exemplele celor care au ținut post negru timp de 14, 21 și chiar 40 de zile sau mai mult un pic, pentru a se vindeca astfel de boli foarte grave sau pentru a se apropia astfel poate de Dumnezeu sau din alte motive. Chiar și atunci când este pură, hrana lasă în organism unele reziduuri și de aceea se recomandă să fie
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
prichindeilor dumneavoastră. Conf. univ. dr. Bogdan Pătruț Cum adorm copiii ? - Ingrid, e timpul să te culci! - Îi spune mama sa. Ingrid însă este ocupată cu păpușile sale și nici gând să lase joaca. - Mami, vreau să mă mai joc un pic! - O imploră Ingrid pe mama ei - E târziu! Mâine dimineață trebuie să ne trezim să mergem la grădiniță. Hai, repede! Ingrid protestează, dar până la urmă mama reușește să o culce. Un pupic de noapte-bună, mama stinge lumina și pleacă și
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ceva? Am să-l presar aici, în fața pragului să ajungă și în camera părinților acestui mic îngeraș. - Noi, spiridușii somnului nu dormim niciodată și totuși nu suntem obosiți. Ce interesanți sunteți voi, oamenii! Dar, de aceea voi rămâne încă un pic aici, la Ingrid, aș vrea să văd cum doarme acest micuț copilaș... - Noi ne descurcăm fără somn, dar la oameni lucrurile stau altfel. Dacă un om nu doarme destul, se poate îmbolnăvi. Dimineață, când razele soarelui se freacă la ochi
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
uneori! Norii alergau pe cer și băteau în toba mare: „bummm, bumm, bummm!” Gândăceii de prin iarbă cască ochii de mirare, iară gâzele o iau la fugă alergând printre tufișuri. Deodată, de sus, în grabă mare, au început să cadă picuri mici. Norii bubuiau de zor. Iepurașii speriați, prin codiță și urechi îi străbate un fior și se roagă toți în cor: -Ploaie, stai să-mi găsesc un adăpost c-o să-mi uzi blănița moale! Gărgarițe speriate dau navală să se-
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
și se ascunse repede după un nor. - Ce ți-e și cu pomii ăștia! Vorbesc de parcă ar fi oameni! - Ia, spală-i norule și potolește-i! Mai adăugă soarele privind livada. Și ultima ploaie spălă gândurile livezii, umplând coșurile cu picuri de rod bogat. Atunci, după ploaie, a fost Ingrid în livada lui Bunu Gigi, a cules mere într-un coș mare. Gutuile i le-a cules Buna cu tot cu codiță și cu frunzuliță, apoi para zemoasă... E drept că s-a
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]