8,185 matches
-
convinge NATO sau UE, în 1993 și până în primii ani ai secolului XXI, că se petrecuse într-adevăr o mutație profundă 6. O eliberare zbuciumată Aceste frământări nespuse, puțin spuse căci graba de a regăsi bucuria de a trăi înlătură poverile inutile explică șocurile în cascadă care vor lovi elitele, și mai ales elitele intelectuale, foarte prezente în media. O mare parte dintre acești intelectuali a dorit cu ardoare libertatea, toate libertățile în 1990 și după aceea: de a circula, de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
aș da drept exemplu problema cenzurii: la sfârșitul anilor '60, Ceaușescu desființase cu oarecare pompă Direcția Presei instituția oficial însărcinată cu cenzura textelor tipărite-, pretinzând că redă autorilor, fie ei literați, ziariști sau cercetători științifici, libertatea de expresie. În realitate, povara cenzurii trecea asupra editurilor, pe de-o parte, și asupra autorilor înșiși, pe de alta: fiecare director, fiecare redactor de carte decreta propria listă de tabuuri, sporind temerile autorilor înșiși, adesea într-un mod mult mai greu de anticipat decât
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care funcția publică era mai degrabă o prebendă, o cale de acces către resursele statului, decât o vocație. Pe acest fond tradițional, instituțiile, de la cele mai umile la cele mai importante, și mai ales oamenii care le reprezentau, purtau inevitabil povara de experiențe cumulate în 60 de ani de dictatură, dintre care mai bine de 45 de dictatură castratoare a partidului-stat. Comunismul a distrus statul în fapt, dacă nu formal așa cum a distrus și fundamentele justiției, înlocuind legile, dreptul, interesul național
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Încă de pe acum, numirile de ambasadori, dar și cele de directori de teatre sau filarmonici, au devenit o miză politică: sechelele partidului-stat sunt încă foarte active, mai ales în rândul foștilor activiști UTC, din care provin mulți lideri ai PD. Povara unei birocrații al cărei grad de politizare este invers proporțional cu gradul ei de competență apasă tot mai mult asupra unei administrații centrale și locale hipertrofiate și cel mai adesea corupte, dar curajul politic al unei adevărate reforme în acest
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
din generația de cincizeci-șaizeci de ani, care dețin puterea, pe moștenitorii acestora, copii sau clienți, deloc dispuși să asume o culpabilitate în fața Istoriei: studiile, cariera, ajustarea post 1989 a acestei cariere comuniste. Societatea "tovarășilor" nu poate accepta condamnarea morală: această povară, această rușine. Atunci, foștii tovarăși au încercat, prin intermediul reprezentării lor parlamentare și cu susținerea liberalilor, excedați de autoritarismul lui Traian Băsescu, să-l răstoarne pe acest om, pe acest frate dușman care pretinde că intră în dialog direct cu Poporul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și mai mulți dintre aceștia ajung la vârsta bătrâneții. Oricum, declinul ratei nașterilor înseamnă că mai puțin copii se nasc și, în egală măsură, aceasta conduce la schimbarea structurii pe vârstă a populației. Creșterea proporției bătrânilor în populație creează creșterea poverii dependenței acestora, ceea ce se numește creșterea ratei dependenței. Acest lucru înseamnă creșterea numărului de oameni bătrâni care trebuie să fie suportați de populația activă. De obicei, aceasta însemnă taxe mai ridicate care le suportă cei care muncesc ca să plătească costurile
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și nota de plată pentru hrană și pentru cheltuielile de întreținere a locuinței. * Dificultăți de genul stresului pentru rudele apropiate care trebuie să dedice o mare cantitate de timp pentru îngrijirea rudelor în vârstă infirme sau bolnave. CONSECINȚE PENTRU SOCIETATE * Povara crescută a dependenței. Aceasta poate însemna taxe mai mari pentru populația activă ca să asigure nivelul mai ridicat al cheltuielilor guvernamentale pentru pensii și ajutoare sociale, sănătate și servicii sociale. * Mai puțini bani disponibili pentru alte domenii, cum ar fi învățământul
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
într-o petiție pe care a adresat-o în 1735 Cancelariei Transilvaniei din Viena); b) majoritatea demografică a românilor în populația Transilvaniei; c) încărcătura fiscală a românilor: în postura de populație majoritară numeric, românii suportau cea mai mare pondere din povara fiscală a Transilvaniei (sub forma dărilor plătite pentru acoperirea cheltuielilor publice). Apelul la vechime, corelat cu invocarea originii nobile (romane) - cărora li se adăugau și argumentele demografic și fiscal -, constituia ideea forță din argumentația lui I. Micu în zbaterea sa
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care a propulsat țara în direcția eliberării naționale și a unificării românității: "țărănimea a dus greul bătăliilor împotriva cotropitorilor străini, pentru unirea țărilor române, pentru cucerirea independenței de stat, pentru închegarea statului unitar român" (p. 31). Totuși, odată cu dezvoltarea capitalismului, povara luptei revoluționare a fost preluată de proletariat, care devine nu numai "purtătorul idealurilor [sociale] ale maselor populare", ci și exponentul aspirațiilor înspre "făurirea unității naționale și a cuceririi independenței de stat" (p. 32). Revoluția "burghezo-democratică" din 1848, precum și înfăptuirea statului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
devastat secolul XX. În locul său este pusă națiunea civică, care ignoră originea etnică și evidențiază calitatea de cetățean al unui stat" (Barnea et al., 2007, p. 32). Vechiul naționalism de tip etnic, străbătut de accese belice, este responsabilizat ca purtând povara morală pentru catastrofele armate ce au rupt în două rânduri țesutul civilizației europene prin cele două războaie mondiale. Deși există încă un ecart considerabil între valorile promovate prin noile politici educaționale și convingerile efective asumate de către școlari, discursul normativ desfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
tranziționale Cel de-al "treilea val de democratizare" (Huntington, 1993), prin care societăți anterior autoritare au schimbat macazul politic înspre un regim democratic, a lăsat în urma sa, pe lângă o sumedenie de alte dificultăți inerente procesului de tranziție, problema pusă de povara trecutului autocratic. Una dintre cele mai "fierbinți" întrebări ce se solicită a fi adresată în vremurile post-autoritare ridică problema modului cum ar trebui abordat și administrat trecutul dictatorial - "Cum trebuie societățile [democratizate] să se raporteze la trecutul lor problematic?" (Teitel
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sa juridică. 4.4. Rezistența nostalgică: memoria roșie a comunismului Procesul comunismului, sfârșit prin condamnarea fostului regim ca ilegitim și criminal, trebuia să marcheze ruperea societății românești democratice de trecutul comunist totalitar. Devenirea democratică necesita, în concepția Raportului, eliberarea de povara trecutului comunist. Ca atare, Raportul a fost conceput pe baza principiului biblic "adevărul (istoric) ne va elibera (politic)". Confruntând fățiș trecutul comunist, printr-o introspecție critică necruțătoare, Raportul își propunea să taie legăturile cu trecutul în calea consacrării democratice. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de criminalizare în urma căruia a fost condamnat istoric și juridic. În paralel, pe un plan mult mai simbolico-spiritual, fostul regim comunist a fost diabolizat, iar confruntarea cu trecutul a fost luată ca o modalitate de purificare simbolică a prezentului de povara necurată a trecutului comunist. Subjugarea trecutului prin criminalizare, judecare și condamnare nu este singura modalitate de reglare a conturilor cu trecutul. Asumarea reflexivă a trecutului (eng. Working through the past, germ. Aufarbeitung der Vergangen) presupune o continuă autoexaminare critică a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
numit "normalizare". În acest punct, o incursiune în istoria modului în care societatea germană și-a administrat moștenirea nazistă apare ca fiind o prefață necesară pentru discuția ideii de "normalizare". Responsabilitatea morală pentru Holocaustul nazist a continuat să fie o povară care a apăsat pe conștiința istorică și a marcat cultura politică germană. Umbra nazismului și a Soluției Finale, pe fondul cărora continua să fie profilată figura lui Hitler, a continuat să cadă peste întreaga ființă a statului Federal German. În
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
umană "co- responsabilă pentru fiecare rău și fiecare nedreptate comise în lume, în special pentru crimele comise în prezența sau cu știința acesteia" (p. 26). Pasivitatea și non-intervenția pentru prevenirea sau împiedicarea acestor fărădelegi îl fac pe individ să poarte povara vinovăției metafizice. Pentru Jaspers, jurisdicția pentru stabilitea vinovăției metafizice îi revine lui Dumnezeu și numai lui. Acceptarea și asumarea vinovăției metafizice produce "transformarea conștiinței de sine a individului" (p. 30). Tranșant în diagnosticul moral pe care îl pune ("nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dezlege marea taină, cu o condiție. Femeile, așa după cum va auzi și va aproba întreaga curte, doresc să domine, iar soții să li se supună. Pentru acest răspuns bătrâna îl cere în căsătorie pe cavaler. Acestuia i se pare o povară îngrozitoare, căci în ordinea valorilor sale primau frumusețea și bogăția, 410 David S. Reed, art. cit., p. 84. 411 Ibidem, p. 86. 412 Patricia Clare Ingham, Pastoral histories: utopia, conquest, and the Wife of Bath's Tale, în „Texas Studies
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
eu nu am vacanțe, ci trebuie să trag ca catârii, greu la vale și greu la deal.” (Vezi tot acolo, p. 241; editoarea de azi transcrie vacanță când se vede clar vacanțe) Fragmentul al treilea sare, tot pentru a demonstra povara ziaristicii, la o scrisoare din septembrie 1882: „ Ei, dac-ai ști cum salahoria asta în care petrec împreunată cu boală și mizerie mă apasă și mă fac să devin incapabil de-a voi ceva, ai înțelege și m-ai ierta
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din vatră se va stinge, pentru totdeauna, căci nu va mai avea cine să-l ațâțe."95 Transpunerea permanentă a forțelor creației originare în plan uman transformă universalul în spațiu al transfigurărilor ontologice. III. PĂMÂNTUL Metamorfoză a sufletului înlănțuit de povara trăirilor, pământul, ca personaj liric, creează și cadrul confesiunilor directe, construit pe baza unor structuri antinomice: Nu știu bade, nu știu bine / Ce fel de pământ te ține, / De nu vii sara la mine? / Mă ține pământ cu lut, / N-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
verde pădure, / Frumos cântă cucu-n tine,, / Da nu cântă pentru mine. Pentru mine de-ar cânta, / Ți s-ar scutura frunza, / Ț-ar îmbătrâni fața / Cum o-mbătrânit a mea / De dor și de jale grea..."121 Pentru a îmblânzi povara vieții, comparația cu trăinicia codrului ilustrează, prin intermediul imaginilor binare contrastante, dualitatea trecere / permanență: "De-aș trăi ca plopu-n vale, / Nu m-ar mânca-atâta jale; / De-aș trăi ca plopu-n munte, / N-aș avea doruri prea multe; / Da trăiesc ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mare, fii voioasă, / Că tu ai fină frumoasă, / Mirele un trandafir / Ca să-l porți sara la sân; / Miresuica o zmeurică / Ca s-o porți la cheutorică."167 Incantația profetică redefinește umanul din perspectivă cosmică, ambele tipuri existențiale renăscându-se sub povara sentimentului: "Cine-a făcut dragostea / Aibă trupul ca floarea / Gura ca alămâia, / Tocmai, mândră, ca a ta. / Cui nu-i place dragostea / Dumnezeu să nu i-o dea, / Să mi-o deie numai mie / Ca s-o port la pălărie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
meteorologice, întruchipare a divinității naturii care moare și renaște în fiecare an.94 Zilele mitice, douăsprezece sau nouăsprezece, dacă se ia în considerare intervalul 20 decembrie (Ignatul) 6 ianuarie care prezintă fața Noului An, se supun, ritualic, metamorfozelor soarelui, ducând povara Sfârșitului și Începutului. Divinitatea solară, care deschide ciclul calendaristic, este Ignat, sărbătorit pe 20 decembrie, în ziua tăierii porcului, ca simbol al spiritului grâului, asociat cu zeitățile vegetației Demeter, Persefona, Attis, Adonis, Osiris sacrificiu ce reprezenta moartea și renașterea soarelui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
existențială sacru / profan. Oximoronul, de la nivel sintagmelor descriptive (veșmânt de primăvară, negru, mohorât) este reluat la nivelul macro-textului care se organizează în jurul conflictului existențial dintre Dumnezeu și Moș Crăciun care-și părăsește statutul de zeu solar și duce pe umeri povara pământescului: "Bună vremea la fereastră, / La boieri, la dumneavoastră, / Ia sculați, / Boieri, sculați, / Vestea nouă de-ascultați, / Că s-a născut Dumnezeu / Cu vestmântul mohorât, / Lung din cer până-n pământ. / Lucia, măre, soarele, / Iar la dreapta stelele. / S-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ei. Ei umblă să omoare pe dracul și unde-l văd că se ascunde, sub vită, sub om, îl trăsnesc..."356 Hierofanii ale spiritului universal, zmeul și balaurul țin frâiele semnelor vremii, construind un spațiu tabu sau dezlegând timpul de povara interdicțiilor: Sunt în cer niște zmei, puteri a lui Dumnezeu, ei sunt doi, unul la răsărit și altul la asfințit. Cel de la răsărit e de ploaie, de mană, cel de la asfințit, de secetă și când se face furtună se aude
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tot timpul asupra lui. În această carte găsește un mesaj care îi amintește de Weininger: „Mereu îmi spun cuvintele lui Tolstoi: «Omul este neputincios în carne, dar liber în spirit.»“34 Este mesajul care îi dă puterea de a suporta povara vieții. În credință găsește îndemnul de a îndura durerea și umilința, după chipul și asemănarea lui Iisus din Nazaret. Se roagă, chiar dacă nu într-un mod convențional. Cere ca spiritul să fie prezent în el și să poată învinge astfel
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
are într adevăr ceva de spus. Pretențiile lui față de sine erau, și în această privință, mult mai mari decât cele pe care le avea față de alții. Ori de câte ori nu putea lucra bine, era profund nefericit și își resimțea viața ca o povară. O însemnare din anul 1929 spune totul în această privință: „Dacă nu pot să lucrez sunt ca un copil speriat și bătut. Sunt fără încredere în mine, fără nici un sprijin. Mă simt fără îndreptățirea de a exista.“71 O perioadă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]