9,297 matches
-
tătarilor spre Polonia și de asemenea din pricina deselor schimbări de domnitori. Și astfel s-au așezat armenii în Transilvania, cu încuviințarea principelui Apafi." În sfîrșit, Dimitrie Dan sintetizează în Armenii orientali din Bucovina (Cernăuți 1891): "Pe timpul domniei a doua a principelui Moldovei Gheorghe Duca (1669-1672) emigrară iară mulți armeni din Moldova și mai ales din Suceava, sub conducerea episcopului lor Mennas, carele fusese de la anul 1649 episcop armeano-oriental al Moldovei și reședea în Suceava, și o parte din ei se îndreptă
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
probabil un armean) la 29 octombrie 1671. Armenii fugiră și se retraseră la început în munții Carpaților, de unde încercară a-l îndupleca pe Vodă în favoarea și nesuccedîndu-le, trecură frontiera Transilvaniei și se așezară lîngă Bistrița în țara Secuilor cu permisiu-nea principelui Mihai I Apafi (1661-1686), după ce promiseră dimpreună cu episcopul lor, că se vor uni cu biserica latină." Unii dintre armenii refugiați în Transilvania aveau să se înapoieze în Moldova. Marea majoritate, însă, s-a stabilit în principatul vecin, alcătuind acolo
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
în speranța că vor reveni în Moldova. Cum speranța aceasta nu s-a împlinit, 3.000 de familii armenești conduse de episcopul Minas Zilihtar al Sucevei - pe care l-am găsit citat anterior - au rămas definitiv în Transilvania, invitate de principele Mihail Apafi să se stabilească la Bistrița, Gheorgheni, Miercurea-Ciuc, Petelea, Șumuleu, Alba-Iulia etc. Printr-o Chartă dată la 1680, acesta le-a acordat autonomie și drept la comerț liber, la exercitarea meșteșugurilor, la alegerea de judecători proprii, în scopul de
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
vicar episcopal în principat. Extinderea dominației austriece asupra Transilvaniei se făcea și prin propaganda catolică, pentru ca monarhia să se consolideze cu ajutorul bisericii împotriva elementelor reformate și a populației române greco-ortodoxe. Convertirea la catolicism a armenilor transilvăneni nu era agreată de principele Apafi, care era protestant și astfel își pierdea influența. Încercarea lui de a-i lua pe armeni sub protecția sa a eșuat. În schimb, cum guvernul austriac condiționa obținerea de pămînturi și dreptul de a avea orașe autonome cu trecerea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
hegemonie în Europa, în special ambiția Franței, condusă de cardinalul Richelieu, de a se profila pe plan european în detrimentul Imperiului romano-german și puterii Habsburgilor. Astfel, regatul Franței, prin subsidii financiare și sprijin moral, a încurajat și amplificat resentimentele antiimperiale ale principilor protestanți germani. Aceștia, sub conducerea principelui elector Frederic al IV-lea al Palatinatului, au pus pe picioare, în anul 1608, Uniunea Protestantă, în sprijinul căreia au intervenit militar, pe parcursul războiului, Franța, Olanda, Danemarca, Suedia - cu regele Gustav Adolf și Transilvania
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
Franței, condusă de cardinalul Richelieu, de a se profila pe plan european în detrimentul Imperiului romano-german și puterii Habsburgilor. Astfel, regatul Franței, prin subsidii financiare și sprijin moral, a încurajat și amplificat resentimentele antiimperiale ale principilor protestanți germani. Aceștia, sub conducerea principelui elector Frederic al IV-lea al Palatinatului, au pus pe picioare, în anul 1608, Uniunea Protestantă, în sprijinul căreia au intervenit militar, pe parcursul războiului, Franța, Olanda, Danemarca, Suedia - cu regele Gustav Adolf și Transilvania. De partea cealaltă, principele elector Maximilian
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
sub conducerea principelui elector Frederic al IV-lea al Palatinatului, au pus pe picioare, în anul 1608, Uniunea Protestantă, în sprijinul căreia au intervenit militar, pe parcursul războiului, Franța, Olanda, Danemarca, Suedia - cu regele Gustav Adolf și Transilvania. De partea cealaltă, principele elector Maximilian I de Bavaria a organizat, în anul 1609, coaliția intitulată Liga Catolică, proimperială. Războiul a fost declanșat prin incidentul din Praga, când doi reprezentanți ai împăratului și notarul acestora au fost aruncați pe fereastră ("defenestrați") de stările cehe
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
catolice de către protestanți în martie 1556, clădirea mănăstirii nu a mai fost folosită cu scop religios. Până în 1557 în clădire a locuit regina Ungariei Izabella, după care lăcașul a fost transformat în școală (unitariană din 1568). Din 1609, conform cu dorința principelui Gabriel Báthory, clădirea a fost donată cultului reformat-calvin. În 1693 a fost instaurată dominația Casei de Habsburg, iar biserica și mănăstirea au fost retrocedată Bisericii Romano-Catolice, ele fiind folosite de iezuiți. Aceștia vor înființa în clădire o școală proprie. Școala
Biserica Franciscană din Cluj () [Corola-website/Science/303671_a_305000]
-
poate oferi 300 de locuri datorită amplasării balconului sălii care se desfășoară pe trei laturi ale sale. Pereții sunt lambrisați cu stejar negru lustruit, decorați cu motive florale. Vitraliul central denumit „Gabriel Bethlen între savanți” îl are ca subiect pe principele transilvan, iar celelalte două care-l încadrează prezintă aspecte ale vieții principelui Francisc Rákóczi al II-lea. Sala Oglinzilor aflând pe etajul întâi oferă un ambient plăcut datorită oglinzilor venețieni amplasați la capăt. Mobilierul, de o eleganță deosebită, completează prin
Palatul Culturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303703_a_305032]
-
pe trei laturi ale sale. Pereții sunt lambrisați cu stejar negru lustruit, decorați cu motive florale. Vitraliul central denumit „Gabriel Bethlen între savanți” îl are ca subiect pe principele transilvan, iar celelalte două care-l încadrează prezintă aspecte ale vieții principelui Francisc Rákóczi al II-lea. Sala Oglinzilor aflând pe etajul întâi oferă un ambient plăcut datorită oglinzilor venețieni amplasați la capăt. Mobilierul, de o eleganță deosebită, completează prin profilul de lalea ansamblul creat de forma identică prin care se termină
Palatul Culturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303703_a_305032]
-
Worms, să aibă dreptul de a-și menține confesiunea reformată, în timp ce statele ce nu adoptaseră aceste hotărâri până la 1529, să fie obligate să renunțe la orice formă de înnoire a religiei și să păstreze vechea liturghie catolică. Împotriva acestei hotărâri, Principele Elector Saxon, împreună cu alți cinci principi germani și delegațiile a 14 orașe imperiale au protestat solemn, solicitând convocarea unui Sinod Universal sau German care să dezbată cauza lor în fața unui judecător neutru. Actul solemn, adresat Împăratului, purta numele de „Protestatio
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
-și menține confesiunea reformată, în timp ce statele ce nu adoptaseră aceste hotărâri până la 1529, să fie obligate să renunțe la orice formă de înnoire a religiei și să păstreze vechea liturghie catolică. Împotriva acestei hotărâri, Principele Elector Saxon, împreună cu alți cinci principi germani și delegațiile a 14 orașe imperiale au protestat solemn, solicitând convocarea unui Sinod Universal sau German care să dezbată cauza lor în fața unui judecător neutru. Actul solemn, adresat Împăratului, purta numele de „Protestatio”. Odată cu evoluția istorică a curentelor reformatoare
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
Aspectul de astăzi se datorează restaurărilor, și arată zidăria originală formată din pietre imense dispuse asimetric, edificiul oglindește trăsăturile stilului gotic târziu. Din cauza luptelor epocii reformei, călugării franciscani-minoriți au fost alungați în 1566, iar biserica rămâne pustie până în 1579, când principele Ardealului Cristofor Báthory a încredințat-o călugărilor romano-catolici iezuiți și universității fondate de ei aici, împreună cu întreg ansamblul de clădiri aferente. Universitatea iezuită reușește rapid să câștige un prestigiu deosebit, în 1583 aici fiind educați peste 150 de tineri. La
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
a României (la naștere principesă a Elenilor și de Danemarca, n. 2 mai 1896, Atena - d. 28 noiembrie 1982, Lausanne, Elveția) a fost soția principelui moștenitor Carol al României (viitorul rege Carol al II-lea) și mama regelui Mihai I al României. Născută în familia regală a Greciei, s-a căsătorit cu principele moștenitor Carol al României în 1921, dând în același an naștere principelui
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
mai 1896, Atena - d. 28 noiembrie 1982, Lausanne, Elveția) a fost soția principelui moștenitor Carol al României (viitorul rege Carol al II-lea) și mama regelui Mihai I al României. Născută în familia regală a Greciei, s-a căsătorit cu principele moștenitor Carol al României în 1921, dând în același an naștere principelui Mihai al României. După ce la sfârșitul anului 1925 Carol a rămas în străinătate cu amanta sa, principesa Elena s-a ocupat de educația fiului ei, devenit moștenitor al
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
principelui moștenitor Carol al României (viitorul rege Carol al II-lea) și mama regelui Mihai I al României. Născută în familia regală a Greciei, s-a căsătorit cu principele moștenitor Carol al României în 1921, dând în același an naștere principelui Mihai al României. După ce la sfârșitul anului 1925 Carol a rămas în străinătate cu amanta sa, principesa Elena s-a ocupat de educația fiului ei, devenit moștenitor al tronului. În timpul primei domnii a regelui Mihai (1927-1930), Elena a divorțat de
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
trăindu-și restul vieții în exil, la Florența. În ultimii ani s-a mutat, din cauza sănătății, la Lausanne, apoi la Versoix. Regina Elena a ținut jurnal, care nu a fost publicat până în prezent.( Vezi .) Principesa Elena a Elenilor era fiica principelui Constantin (viitorul rege Constantin I al Elenilor) și a principesei Sofia a Prusiei. Constantin era fiul lui George I al Greciei și al marii ducese Olga a Rusiei. Sofia a Prusiei era fiica împăratului german Frederic al III-lea, căsătorit
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
și mai apoi la Eastourne. La vârsta de 14 ani, Elena a ajuns pentru prima dată în exil, după o tentativă de lovitură militară menită a-l pune pe tron pe tatăl ei în dauna bunicului; s-a hotărât ca principele Constantin să petreacă un an cu familia sa în exil. După ce a luat capăt această perioadă și familia s-a întors la Atena, capitala s-a preschimbat într-un centru de activități militare, odată cu războiul cu Turcia: principele Constantin s-
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
hotărât ca principele Constantin să petreacă un an cu familia sa în exil. După ce a luat capăt această perioadă și familia s-a întors la Atena, capitala s-a preschimbat într-un centru de activități militare, odată cu războiul cu Turcia: principele Constantin s-a remarcat în calitatea de conducător victorios, însă în cursul evenimentelor a avut loc asasinarea regelui George, la Salonic. După încoronarea tatălui ei, Elena a vizitat pentru prima dată țara, din care până atunci cunoscuse doar Atena, Corfu
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
victorios, însă în cursul evenimentelor a avut loc asasinarea regelui George, la Salonic. După încoronarea tatălui ei, Elena a vizitat pentru prima dată țara, din care până atunci cunoscuse doar Atena, Corfu și câteva orașe mai mari. Împreună cu regele și principele Alexandru a vizitat câmpurile de luptă macedonene. În mai 1915, regele Constantin s-a îmbolnăvit foarte grav, fiind pentru mult timp în stare septică și inconștient; la insistențele poporului, icoana făcătoare de minuni de pe insula Tinos a fost adusă la
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
de o parte, și de lipsurile financiare, pe de alta. În 1918, în timp ce regele Alexandru era în Paris în legătură cu negocierile de pace, Elena a încercat să îi telefoneze, însă a fost refuzată de unul din ofițerii din anturaj. În 1920, principele George avea să se căsătorească cu principesa Elisabeta a României. Principele moștenitor Carol, care se întorcea dintr-o călătorie în jurul lumii, aranjată de mama lui după anularea mariajului său morganatic cu Zizi Lambrino, urma să îl însoțească pe George în
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
1918, în timp ce regele Alexandru era în Paris în legătură cu negocierile de pace, Elena a încercat să îi telefoneze, însă a fost refuzată de unul din ofițerii din anturaj. În 1920, principele George avea să se căsătorească cu principesa Elisabeta a României. Principele moștenitor Carol, care se întorcea dintr-o călătorie în jurul lumii, aranjată de mama lui după anularea mariajului său morganatic cu Zizi Lambrino, urma să îl însoțească pe George în România, iar Elena și Irina au fost invitate de regina Maria
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
a aranjat ca în drum spre Coburg cu trenul regal să îi ducă pe George, Elena și Irina înapoi, Carol oferindu-se să-i însoțească. Impresia Elenei că acest lucru s-ar putea datora interesului lui Carol s-a confirmat, principele moștenitor al României cerând regelui Constantin mâna fiicei sale. După moartea regelui Alexandru al Greciei, Venizelos a organizat un plebiscit, punând poporul grec să aleagă între el și Constantin. Rezultatul a fost copleșitor în favoarea fostului suveran, care s-a întors
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
patriarhului, reprezentanții partidelor politice și alte câteva mii de oameni. Noul cuplu princiar nu s-a instalat într-o aripă a Palatului Regal de la București, ci au locuit inițial două săptămâni în apartamentul în care copilărise Carol la Cotroceni, însă principele moștenitor a dorit să se sustragă controlului părinților, motiv pentru care au primit permisiunea regală să se mute la Castelul Foișor, din Sinaia, care nu mai fusese locuit de la moartea reginei Elisabeta a României (1916). Momentul a repretentat mai mult
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
permisiunea regală să se mute la Castelul Foișor, din Sinaia, care nu mai fusese locuit de la moartea reginei Elisabeta a României (1916). Momentul a repretentat mai mult decât lărgirea familiei regale a României, întrucât toată clasa politică vedea în gestul principelui de coroană Carol începutul stabilității. Încă din prima perioadă a devenit clar că erau diferențe de interese în cuplul princiar, cei doi având puține interese comune. La 25 octombrie 1921, principesa Elena l-a adus pe lume pe Mihai, la
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]