8,125 matches
-
tristețea-n ochi ca totdeauna. Pribeag pân-seara-și limpezește luna Și nu mă mai simt singur, în zadar Aștept să strige zorii-n zare iar, C-aud vuind în sufletu-mi furtuna, Fantoma mea se mișcă-ncet pe drum, Lung și pustiu, ce nu știu unde duce, Că zarea toată s-a-mbrăcat în fum. De anii crunți bătut, la vreo răscruce, Cu sufletul cenușă doar și scrum, Mai poposesc de mult prea greaua cruce. 1956
Poezie by Nicolae Ungurean () [Corola-website/Imaginative/7109_a_8434]
-
Phii, ce bine-i DOMNULE că bei!!! Mor de viu! N-am murit nicicând de fericire, Deși mor așijderea oricui, Când începe rânza să se mire, Primpregiur, că nici-o jimblă nu-i. Am murit adeseori de sete, Probozind vreun poloboc pustiu, Sau de versuri d'astea: desuete, Când râmneam alminteri să le scriu. Mor chircit în izba-mi înghețată - Hanțe nu-s și motorină, ioc! - Conștient fiind că, niciodată, Doar să mor de lene n-am noroc. Jinduind producte oarecare, Mor
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/7174_a_8499]
-
sunt în stare a începe ziua, lent răbdător și lent ne mai soarbe pământul. și e târziu. iar eu voiam doar să-ți spun c-a venit iarna PĂȘEAM îN GRATITUDINEA MERSULUI peste ultimele zdrențe de zăpadă printre coline. viile pustii. ezitând, am zărit între frunzele de mai an o tăblie cu litere ruginite: totul în viață e o problemă de timp așa e. mereu ne ajunge din urmă trecutul în impactul lui cu ziua de mâine, altminteri oare de ce ți-
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-website/Imaginative/7150_a_8475]
-
azi) este hrisovul emis de Radu Mihnea, în martie 1614, în care postelnicul Ianache Caradja menționa că "Siliștea satului Vaideei din județul Ialomița tot și cu tot hotarul, oricât împrejmuiește vechiul hotar... suszisa siliște s-a aflat domnească, a fost pustie, fără oameni încă din zilele răposatului Mihai voevod din primii ani ai domniei lui până în zilele domniei mele, la cel de-al treilea an al domniei în Țara Românescă, fac împreună atâta vreme 20 de ani". Iar mai departe în
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
în decretele sale. Vindea funcții pe sume mari, introducea noi taxe, a recurs la devalorizarea monedei și a bătut monede depreciate, iar atitudinea populației a devenit amenințătoare, astfel, a fost nevoit să revoce măsurile imediat. Orașele au devenit sărace și pustii pentru că locuitorii fugeau pentru a scapă de funcționarii fiscali, iar producția solului era scăzută. Imperiul era ruinat, astfel Iustinian a trebuit să reducă armata, ceea ce a dus la izbucnirea unor revolte și la lăsarea granițelor descoperite, oferind acces liber pentru
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
celebrarea circumciziunii prințului Mehmad, fiul lui Murad al III-lea, defilări fastuoase ale breslelor, trecerea în revistă a unor trupe, sau concentrări ale unor forțe militare. Se poade spune că pe timpul otomanilor locul s-a menținut mult timp ca maidan pustiu, după care spre sfârșit a început a fi acoperit de o locuire mizeră și anarhică cu locuințe din lemn. Cel mai venerabil monument păstrat pe locul fostului "Hipodrom" antic din Istanbul și care era plasat pe "Spina" din mijlocul arenei
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
litoral, precum Mamaia, Eforie sau Costinești. Acest fapt se datorează faptului că stațiunile de la Comorova sunt amplasate într-o zonă mai sudică, dar și reducerii pădurii Comorova care răcorea zona. Iarna, înafara câtorva paznici și agenți de întreținere, stațiunea este pustie.
Saturn, Constanța () [Corola-website/Science/301147_a_302476]
-
abia pe la mijlocul sec. al XV-lea, iar cartea de cancelarie dată de domnitorul Moldovei Petru al II-lea la 15 iulie 1448, când acesta da și întărește lui Cernat Ploscaru și fratelui său Stefu mai multe sate, siliști, locuri în pustie între care și Fântână Cucului - care s-a dovedit de către istorici a fi comună Cuca de astăzi. În secolul următor, la 27 martie 1546, domnitorul Petru Rareș al Moldovei (1527-1538 și 1541-1546) de la curtea din Bârlad emite carte de cancelarie
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
de astăzi. În secolul următor, la 27 martie 1546, domnitorul Petru Rareș al Moldovei (1527-1538 și 1541-1546) de la curtea din Bârlad emite carte de cancelarie prin care face cunoscut tuturor supușilor cum a miluit și a dăruit un loc în pustie la Olteni, la obârșia Lozovei, la Fântână Cucului sub Dumbrava, adevăratelor slugi, Ion Goescu, Stanciu Bursuc, Ghedeon, Fratian, si Danciu Bursuc cu obligația de a face un sat cu tot ce trebuie pentru îndestulare, toate acestea pentru servicii deosebite aduse
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
anume Cucu, care a venit în transhumanta de dincolo de Carpați (zona Brețcu de azi, jud. Covasna) de la izvoarele Oltului și nu de la coloniștii din Valahia Mică (Oltenia de azi, așa cum se credea până acum și locul acesta nu a fost pustiu ci pustiit). Odată ajunși în această zonă bogată, cu terenuri mănoase, păduri și fânețe multe, și-au amenajat fântâni pentru asigurarea apei necesare la adăpatul animalelor, dar și pentru oameni. Așa se face că în zona de astăzi cunoscută sub
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
pribegie, ascunzându-se de o parte și de alta a muntelui. După ce trecea urgia, cei rămași în viață, se întorceau la vatră unde s-au născut. Așa se face că au venit în zona de jos a Moldovei, denumită “în pustie”, foarte mulți transilvăneni din partea de vest a Carpaților. Astăzi sunt foarte numeroase familii ale căror strămoși s-au stabilit în Cuca, venite din zona Trei Scaune, Brețcu - familiile Barla, Trihenea, Ștefan, iar din zona Rucăr - Dragoslavele - familia Țulug etc. Sunt
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
satul Sivita, este semnat de domnitorul Radu Mihnea la 16 august 1616. Peste doi ani, la 30 martie 1618, domnitorul Radu Mihnea întărește lui Condrea cămărașul (dregător la cămara domneasca) satul, care fusese a lui Ceacarlo Grecul și a rămas pustiu 25 ani „pentru că este la marginea țării și este în drumul păgânilor tătari”. Condrea a dat domnitorului 300 de galbeni. Din conținutul documentului reiese că înainte de 1593 Ceacarlo Grecul l-a cumpărat de la mănăstirea Galata său l-a primit că
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
viticolă s-a intensificat. S-au plantat soiurile Cadarcă, Majarcă, Roșu bătut, Slancamenca, hibridul „Otella”. În 1888, o epidemie de filoxera bântuie în zonă timp de trei ani, distrugând toată vița de vie. Timp de 7 ani terenurile afectate rămân pustii. În 1895 se reia cultura viței de vie. De data aceasta se aduc soiuri americane, mai productive, mai rezistente la boli și imune la filoxera. Se plantează soiuri nobile: Riesling italian, Creața, Muscat Ottonel, Muscat Hamburg, Schiller alb și roșu
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
-în America de Nord și de Sud. În timpul și în urma războiului din anii 1948-1949, cunoscut ca Războiul de independență al Israelului , Yaffa și un număr de sate arabe vecine cu cartierele Tel Avivului , ca Sheikh Muwaness, Sumeil, Salame, Djamusin, Hiriye, au rămas pustii. În casele arabe părăsite, în anii de după 1948 au fost așezați zeci de mii de refugiați evrei veniți din Europa postbelică și din diverse țări arabe (Yemen, Siria, Liban, Irak, Libia, Tunisia, Maroc, Algeria, Egipt). In fosta așezare germană ,Sarona
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
baza plângerilor în legătură cu povara birurilor se poate concluziona, că populația satului a încercat să se protejeze de atacurile turcilor și a tătarilor. Însă numai la început au reușit acest lucru, pentru că la sfârșitul secolului XVIII satul a rămas în totalitate pustiu, nelocuit, încât în 1692 este total pustiu. La recensământul din 1785 în Irina au găsit un nobil, 28 iobagi liberi, 1 șerb. Denumirea de iobag liber înseamnă iobag colonizat. Deci în Irina s-a produs o colonizare însemnată, în cadrul căreia
Irina, Satu Mare () [Corola-website/Science/301766_a_303095]
-
concluziona, că populația satului a încercat să se protejeze de atacurile turcilor și a tătarilor. Însă numai la început au reușit acest lucru, pentru că la sfârșitul secolului XVIII satul a rămas în totalitate pustiu, nelocuit, încât în 1692 este total pustiu. La recensământul din 1785 în Irina au găsit un nobil, 28 iobagi liberi, 1 șerb. Denumirea de iobag liber înseamnă iobag colonizat. Deci în Irina s-a produs o colonizare însemnată, în cadrul căreia iobagi reformați maghiari s-au așezat aici
Irina, Satu Mare () [Corola-website/Science/301766_a_303095]
-
aprilie 1918, Regina Maria vizitând cimitirul Eroilor de la Cașin - Curița, scrie în lucrarea sa, „Povestea vieții mele”:"„Am vizitat și unul din marile cimitire militare, nu departe de Mănăstirea Cașin, într-o mică și adâncă vale lăturalnică. Este un loc pustiu și melancolic printre dealuri joase și sterpe, dar este minunat de bine îngrijit și orânduit. Sunt câteva sute de morminte cu cruci de lemn de mesteacăn. Toate de aceeași mărime. Fiecare cruce are câte o coroană de frunziș de brad
Curița, Bacău () [Corola-website/Science/300667_a_301996]
-
Aprilie 1918, Regina Maria vizitând cimitirul Eroilor de la Cașin - Curița, scrie în lucrarea sa, „Povestea vieții mele”:"„Am vizitat și unul din marile cimitire militare, nu departe de Mănăstirea Cașin, într-o mică și adâncă vale lăturalnică. Este un loc pustiu și melancolic printre dealuri joase și sterpe, dar este minunat de bine îngrijit și orânduit. Sunt câteva sute de morminte cu cruci de lemn de mesteacăn. Toate de aceeași mărime. Fiecare cruce are câte o coroană de frunziș de brad
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
În povestirea ""În munții Neamțului"" din volumul "România pitorească" (1901), scriitorul Alexandru Vlahuță descrie și el cetatea. El urcă dealul ""râpos, înalt, pe fruntea căruia stă, ca o coroană, fantastica ruină a Cetății Neamțului"" și găsește aici doar câteva ziduri pustii și sparte de vremuri ""peste mormanul de ruini prăbușite-n curtea cetății, pe ai cărei păreți au strălucit odinioară armurile grele ale cavalerilor de Malta"", singurele rămase din cuibul de vulturi ""puternic înfipt în creștetul unui grind stâncos, având în
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
episcopia. Biharia a fost pentru prima dată pomenit în scris în jurul anului 1067: "Byhoriensis civitas" , iar în 1075 apare sub forma "Bichor civitatis". Între 1093-1094 Sfântul Ladislau a donat Cetatea Biharia și Vama Crișului episcopiei din Bihor. Villa Reguen, azi pustiu - la nord-vest lângă Biharia, este amintit în anul 1177 ca pământ al apărătorilor porții Cetății Biharia, ceea ce dovedește, că cetatea a îndeplinit și în continuare rolul administrativ și economic în viața județului. Cetatea Biharia a jucat un rol important în
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]
-
al II-lea scutea localitatea de la plata dijmelor pentru o perioadă de trei ani. Un alt incendiu este consemnat de documente în 1569. În 1642 satul avea 20 de gospodării, iar în 1695 erau 18 familii și alte 13 case pustii. Un recensământ din anul 1721 consemnează în "Klein-Bistritz" 34 de gospodării, cu arături de 458 de găleți, 105 vite și 40 de oi. În 1750 erau înregistrate 42 de familii de sași, alte 12 văduve și 14 de români, cei mai mulți
Dorolea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300874_a_302203]
-
1692) de ocupație turcească în Bihor au lăsat urme în planul demografic și al dezvoltării economico-sociale a comitatului. Conscripția din 1692 spunea, tendențios că: „Banoka, Banlaka: Praedia sequentia tanto tempore sunt desertae, cuius memoria non extat" (această predie (pământ) este pustie de atâta vreme a cărei amintire nu mai există ). Este cazul similar pentru încă 39 de localități din comitatul Bihor, dar documentele de arhivă vin să demonstreze existența și continuitatea așezărilor cu o populație ce prestează dijma din cereale, animale
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
în satul Șona nu au părăsit satul. Deși așezarea satului nu a permis o comunicare mai strânsă cu satele învecinate totuși alfabetul, școala, instruirea oamenilor a pătruns în sat încă din anul 1835, care se făcea în câte o casă pustie. Învățătorii erau preoții și cantorii celor două biserici - ortodoxă și greco-catolică care predau rugăciunile și cititul cu litere chirilice. Anul școlar era foarte scurt - 2-3 luni, iar învățătorii erau plătiți în natură, cu grâu sau porumb 7.5 kg de
Șona, Brașov () [Corola-website/Science/300971_a_302300]
-
Someșului, colector principal fiind râul Agrij care are un curs sinuos și o vale parțial neregulată, din care cauză în mai multe rânduri au fost inundate mari suprafețe agricole. Pe raza satului Poarta Sălajului, Agrijul are ca afluent Valea Rastolțului (Pustii), care trece prin partea vestică a satului. Răstolțul are un debit scăzut în timpul verii și al iernii în timp ce primăvara și toamna are un debit destul de mare și uneori produce inundații în zona fânețelor. Având în vedere așezarea geografică, apele și
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
monah (scheletul avea sub cap o cărămidă). În apropierea localității se află mănăstirea Cocos ridicată de monahii Visarion, Gherontie și Isaia, în prima jumătate a sec. al XIX-lea. E îndoielnic faptul că aceștia au înființat mănăstirea pe un loc pustiu; cu siguranță că aveau cunoștință de existență anterioară, pe aceste locuri a unor așezări monahale. Important e și faptul că Niculitelul s-a numit până acum cca 180 ani, Mănăstirea, iar în apropiere de dealul “Cetățuia” o depresiune poartă și
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]