8,590 matches
-
Dar știu c-a trăit, nu glumă! Doar pe bietul AVRAM l-ai coborât la 175. Dar de ce, Doamne, că doar ți-a fost cu totul supus și ascultător, gata-gata, să-și căsăpească progenitura de dragul Tău... Noroc de berbecul ăla rătăcit pe-acolo, care-și prinsese coarnele în stufăriș... Sărmanul Isac! Cum e posibil, Doamne? Chiar așa, "BUNULE", spune-mi și mie, te rog, mie cea mai păcătoasă și nevrednică vertebrată din multitudinea de universuri și galaxii pe care le-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-l cunoștea, și-i refuzase apropierea, tăindu-i fața cu murii încârligați și tăioși ca niște lame ascuțite. În părul lui mare și frumos, în care altădată vântul se juca prietenește pe dealurile unde-și păștea turma de mioare, se rătăciseră acum fire de paie răzlețe, îmbibate cu praf. De sub arcada frunții sale bronzate și inteligente, cu privirea ochilor rătăcită și sperioasă, căuta cu înfrigurare, asemenea unui nebun, un reper, un punct de sprijin, pentru a-și aminti cine este, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe linie ontogenetică, aceste ființe scurmau cu înverșunare în pântecele Bărăganului, pentru a-și construi adăposturi subterane temporare. Tăcute și încrâncenate, introvertite și necomunicative, erau preocupate doar de ideea fixă a scobitului în pământ, care le stăpânea corpul și mintea, rătăcite într-o pâclă densă și otrăvitoare. Era cel mai jalnic, înfiorător și cutremurător exemplu de involuție istorică, de regres catastrofal la nivel planetar al speciei umane. Pe scara dezvoltării societății omenești, făceam un regretabil, incredibil și nemeritat pas înapoi, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe linie ontogenetică, aceste ființe scurmau cu înverșunare în pântecele Bărăganului, pentru a-și construi adăposturi subterane temporare. Tăcute și încrâncenate, introvertite și necomunicative, erau preocupate doar de ideea fixă a scobitului în pământ, care le stăpânea corpul și mintea, rătăcite într-o pâclă densă și otrăvitoare. Era cel mai jalnic, înfiorător și cutremurător exemplu de involuție istorică, de regres catastrofal la nivel planetar al speciei umane. Pe scara dezvoltării societății omenești, făceam un regretabil, incredibil și nemeritat pas înapoi, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
implicat mai perspicace în metoda realismului... antisocialist. Și o constatare de ordin general: remarc, dragă colegă, că preferi să... etajezi întrebările. Sau să le combini într-o entimemă. Și, în orice moment, eu mi-aș putea spune: Uite, domnule, te rătăcești între două întrebări, când lumea, dar și literatura română, au infinite interogații care își cer soluția!... Parcă am fi în fața unui Ianus al chestionării! Pe ambele fețe câte o interogație. Ambele fețe la fel de expresive și semnificative ca mesaj. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
petrecea, parțial, la Roman, prin casele boieroaicelor, pe atunci, cu mulți ani mai tinere decât vârsta mea de acum. Păstrez în memorie multe imagini cu doamna de la Iași, prietenă de familie, cred că rudă mai îndepărtată. Alături de ea m-am rătăcit în bâlciul de Sfântul Petru, însă nu înainte de a fi privit la toate năstrușniciile și scrâncioburile și incredibilele ziduri cu motocicliști la zidul morții. Nu mi-am pierdut firea, eram julit și urzicat și împiedicat și zgâriat prin toți târșii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din Împărăția urieșilor. Pe sub acel sloi auzim mugetul apei ce se prăvale. Cea mai mare hidrocentrală a lumii produce aici energie atât Canadei cât și SUA. A doua zi pornim În căutarea familiei profesoarei Mather Saferia de la Pitar Moș. După ce rătăcim ½ oră pe diferite străzi, ajungem la locuința ei care e În fața 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 55 hotelului. Pornim cu doamna Poldy În vizitarea orașului. Mergem să vedem cascada și ziua. Poldy rămâne În urmă, nu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
bătaie și locul ocupat de trupe. Constat că americanii, deși nu au o prea bogată istorie, o cultivă cu toate onorurile. Am trecut prin țară la noi, pe urmele atâtor vestigii, fără ca să ne atragă atenția călătorilor. La Adamclisi am rătăcit pe ulițele satului până ce În sfârșit am dat de cea mai interesantă carte de vizită a romanilor pe teritoriul nostru. Și isprava noastră s-a ilustrat prin Încărcarea trofeelor pentru a fi duse la București. O parte s-a scufundat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
spiritul lui Iisus și zeități. Ca într-un cor, ei au fuzionat spiritual, trecând de orice piedici și diferențe, emanând cu toții aceeași energie, înălțată spre culmile înzăpezite ale Nirvanei. Emilia Valentina BELEȚ redactor șef la Jurnal de Constanța PREFAȚĂ Individ rătăcit în această aglomerație planetară, doar un simplu pion pe uriașa tablă de șah a lumii, manevrat după legi necunoscute, de forțe nevăzute (nici măcar bănuite), mă caut permanent, inconștient de nelămuririle mele; nu știu cine sunt, nu știu ce caut, nu știu ce vreau să găsesc... O
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
am aflat adevărata esență a vieții și sensul ei. Și, am mai aflat ceva absolut extraordinar: mă iubește Dumnezeu! Așa am ajuns la Nevăzutele cărări! Cărările căutărilor și întrebărilor mele. Cărări ce mă conduc spre răspunsuri. Cărări pe care uneori rătăcesc ca un hăbăuc, bătătorindu-le în mod repetat, cărări pe care și alții le caută, cu siguranță, le lărgesc și le defrișează. De câte ori nu le-am găsit și le-am pierdut din ignoranță imbecilă, de câte ori nu m-am înjurat pentru prostie
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
alții le caută, cu siguranță, le lărgesc și le defrișează. De câte ori nu le-am găsit și le-am pierdut din ignoranță imbecilă, de câte ori nu m-am înjurat pentru prostie, de câte ori nu mi le-a așternut Mama înainte, oricât de departe rătăceam! Ele erau întotdeauna aceleași, clare, ferme. Mă pierdeam și mă regăseam. Cum de mă iartă, iarăși, Mama? La aceste noi întrebări încerc să găsesc răspunsuri scriind povestirile și exprimând gândurile ce urmează. Sunt frânturi de viață - nu vă supărați că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
prin pădurea alăturată. În caseta cu comori sahaj păstrez și acum la loc de cinste câteva fotografii alb-negru făcute la o astfel de ieșire. Într-una din ele, silueta mea este ascunsă sub un morman de frunze, având în dreptul capului, rătăcit ca din întâmplare... pantoful de shoebeat. Da: ne consideram și ne purtam ca niște frați adevărați! Frați uniți prin Spirit. Sună a nostalgie ceea ce eu încerc acum să evoc, dar nu este așa! Eu altceva doresc să scot în evidență
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
la adevărata lor valoare umană și să-i cultiv, ceva mai târziu. Nu trebuie să ne ignorăm natura de oameni supuși subiectivismului, oameni obișnuiți să percepem înainte de toate zgomotele și sclipiciurile, iar esențelor să le neglijăm prezența, lăsându-le să rătăcească undeva, în decor. Liantul prieteniei noastre l-a constituit, înafara spiritului sahaj ce ne ghida viața, caracterul cald, iubitor și ospitalier al celor două femei: Ana, soția lui Aurel și Marinela, soția mea. Se asemănau în multe privințe, pornind de la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
suveniruri - sunt intangibile! Dar la de-ale gurii... este suficient să vă spun că un sandwich tip Mc. Donald’s îți saltă ușor din buzunare 7$. Pe ce? Un corn lung, tăiat pe la mijloc, cu o felie de șuncă străvezie rătăcită pe-acolo și două frunze de salată... ofilite și alea. Feriți-vă de... foamea moscovită! O foame premeditat întreținută de neprietenoasele noastre gazde prin astfel de... neprietenoase prețuri... Dialog mut între vânzătorii din aeroport și turistul român, flămând și... tare
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dulceții și se scuipă partea fibroasă. Este foarte bun, am regăsit gustul zahărului așa cum îl știam din copilărie... O altă întâlnire inedită pe Lakshmi Road, am avut-o cu sfânta vacă indiană. Înhămată la o mică teleguță, în așteptarea stăpânului rătăcit prin cine știe ce magazine, animalul se prezenta cu o demnitate ce rezulta, cred, din acel interior sfânt și secret muritorilor. Am fotografiat-o. Comparând-o cu surata românească, se deosebește printr-un început de cocoașă și prin coarnele lungi, lăsate pe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
trezește la o realitate mai dură pentru el, dar necesară și obligatorie: temele. La fel și pentru mine: mai importantă decât luxoasa mașină de pe stradă a devenit bucuria Spiritului, profunzimea bucuriei Spiritului. Această bucurie pură nu-mi permite să mai rătăcesc în căutarea plăcerilor... păgâne! Pentru că atenția, de data aceasta, este ea însăși pură. Mai observ că, prin modificarea obiectului atenției, prioritățile din viață sau schimbat. E firesc, pentru că ceea ce era important înainte, acum și-a pierdut din valoare, iar ceea ce
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lor „Pe noul front.” Despre I. Flondor, N. Iorga nota în „Neamul Românesc”: „Iancu Flondor, șeful vechiului partid național, era recunoscut de toți ca singurul conducător al întregii românimi bucovinene... ... În zilele când o mare parte din fruntașii Bucovinei românești rătăcesc în pribegie, când atâta vlagă a țării oprită sub steagul capitulării, când rutenismul ucranian întindea o mână lacomă până la Suceava și avangarda sa obișnuită, a bolșevismului prădalnic, începea hâtra operă a jafului, din nou românismul din jurul mormintelor românești s-a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
comuniștii care vor fi împușcați pentru actele de sabotaj etc. În Bucovina din 1941 (nr.65 din 26 septembrie) mai semnează: Alexei Dragu (Destin și oameni), preot dr. E. Costea (Mormântul lui V. Gherasim), Dragoș Vicol („Domnița ce s-a rătăcit” și „Nord” - poezii), N. Tcaciuc-Albu (Despărțire de Sibiu - poezie), I. Dominte, Paul Mircea (Despre Biblioteca Universității din Cernăuți - una din cele mai complete biblioteci din Europa) ș.a. În anul doi de activitate - 1942 Bucovina își are sediul tot în Cernăuți
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
față de câinii de rasă ori comunitari, colocatari ai vilelor lor, Maria, Regina României, semna în Almanah tableta „Lacrimi” unde povestea că „de mai multe luni doi orfani trăiesc sub acoperișul meu, doi copii fără tată și fără mamă, doi mielușei rătăciți pe care Dumnezeu i-a trimis inimii mele”, Niculăiță și Vasile. * Almanahul poporului, ilustrat, mică enciclopedie practică, carte folositoare pentru toți, pe anul 1930, pentru a treia oară întocmit de Ieremie Nichita, Cernăuți, la editura proprie a autorului, Piața Daciei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
decide în aceste probleme a sfârșit chiar să mă îndepărteze de „istoria” propriu-zisă a religiilor, mulțumindu-mă, pentru moment, să văd ce poate fi și ce vrea să spună o religie. Zalmoxis II, 2 nu a mai apărut. Manuscrisul se rătăcise, iar acum acest tip de revistă nu mai este de actualitate în România!6 Așteptând să vă întâlnesc la Paris 7, vă rog, domnule și drag coleg, să credeți în sentimentele mele de admirație, Mircea Eliade IIItc "III" ELIADE către
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Acum, dezlegarea enigmei adresei false mi-a devenit perfect limpede. Scrisul se ștersese puțin și din această cauză citisem „Duchesme” în loc de „Duhesme”. Or, este puțin supărător faptul că un exemplar destul de frumos, publicat de revista noastră Studia Ethnographica, s-a rătăcit. Prin urmare, trebuie căutat la poșta din Paris. Adresa a fost corectă, cu excepția faptului că scrisesem „11, rue Duchesme”, iar volumul a fost trimis înainte de Crăciun, ceea ce explică poate că poșta franceză l-a lăsat în uitare. Am primit o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu era deloc o raritate să-ți vezi procurorul devenit judecător peste noapte sau anchetatorul avansat comandant de închisoare. Nu, nu amestec instituțiile, s-au amestecat ele singure, și nici nu generalizez pripit, cum zic ipocriții. Chiar dacă s-o fi rătăcit vreun inocent pe acolo, ceea ce este greu de crezut, toate aceste creații monstruoase ale regimului de democrație populară au fost în întregime criminale". Norma unui bandit, cum îi gratulau gardienii pe deținuții politici, era de 3,2 mc pe zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acest fel, cîteodată; medicul își primește pacientul în halat alb, o sugestie de puritate și posibilă vindecare; judecătorul își marchează autoritatea prin robă neagră și largă, în faldurile căreia, de prea multe ori, dreptății nu-i rămîne decît să se rătăcească. Profesorului de istorie Zub îi venea greu să se adreseze unor ascultători ce-și părăseau adesea locul de pe cracă, pentru a se așeza direct pe hîrdăul cu fecale. Orice mister era anulat. Își ținea totuși conferințele, sobru și academic, ascunzîndu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la Răcaru. Nu a fost nevoie de mare convingere. Inima lui a știut dintotdeauna ce era de făcut, doar mintea, cu ale ei vinovății stupide și îndoieli sumbre, care par să dureze uneori și o veșnicie, îl făcuse să se rătăcească. Ceva inexplicabil îl chema pe scenă, de parcă o muză l-ar fi tras de-a dreptul de mânecă. Chiar dacă atmosfera crâșmei era departe de grația operei, chiar dacă venea ca un intrus, un tânăr curat, instruit și cizelat, în mijlocul unei lumi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la mișto. — Ai, prințișorilor, rătăcitu-v-ați ? îi întreabă imediat o țigancă bătrână, care stătea la colț în fața unei porți, scuipând semințe, cum fac dreapta de pe Vergului și intră pe strada și mai întunecoasă a Cățelului. Încotro pe-aici ? — Nu ne-am rătăcit, mamaie, am venit să ne băgăm și noi la o cursă, să închiriem și noi o caleașcă de la nea Jean Știrbu, să ne facem de cap. — Apăi nu știu despre cine vorbești matale, tinere, dar n-am auzit de niciun
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]