8,278 matches
-
existente în vremea sa. Spre sfârșitul anilor 1920, în Uniunea Sovietică au început să fie publicate numeroase lucrări despre el ca, un deceniu mai târziu, să apară chiar un cult al lui Repin, el fiind considerat un model „progresiv” și „realist” ce trebuia imitat de artiștii sovietici „social realiști”. Repin s-a născut în orașul Ciuguev, gubernia Harkov, în inima regiunii istorice denumită Sloboda Ucraina. Părinții săi au fost coloniști militari ruși. A luat primele lecții de desen când a început
Ilia Repin () [Corola-website/Science/309744_a_311073]
-
în Uniunea Sovietică au început să fie publicate numeroase lucrări despre el ca, un deceniu mai târziu, să apară chiar un cult al lui Repin, el fiind considerat un model „progresiv” și „realist” ce trebuia imitat de artiștii sovietici „social realiști”. Repin s-a născut în orașul Ciuguev, gubernia Harkov, în inima regiunii istorice denumită Sloboda Ucraina. Părinții săi au fost coloniști militari ruși. A luat primele lecții de desen când a început să lucreze ca ucenic pentru I. M. Bunakov
Ilia Repin () [Corola-website/Science/309744_a_311073]
-
a bănuit că este vorba de comnadouri trimise să-l ia prizonier. Model a căutat în grabă să-și mute cartierul general într-o locație mai sigură. Comandantul Corpului al 22-lea Panzer SS, Wilhelm Bittrich, un ofițer mult mai realist, a trimis imediat o companie de recunoaștere la Nijmegen în sprijinul apărătorilor podului. Până la miezul nopții, Model și-a făcut o imagine clară asupra întregii situații și a dat ordinele necesare pentru apărarea podului de la Arnhem. Spre depsebire de confuzia
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
cazul armelor cu risc mic, permisul se eliberează pe baza datelor furnizate de aplicant. Membrii unui club de tir sunt considerați persoane fără risc.[14][13] Auvinen s-a descris ca fiind "un existențialist cinic, umanist antiuman, socialdarwinist antisocial,idealist realist și ateu" pe pagina sa de pe YouTube (ușer Sturmgeist 89).[15][16] Conform colegilor era liniștit și rezervat dar nu un singuratic. Unii colegi afirmă că ar fi fost persecutat la școala de către alți elevi, dar colegii vechi și prietenii
Masacrul de la Jokela () [Corola-website/Science/310051_a_311380]
-
magistral. El este uimitor în surprinderea expresiilor tipice și revelatorii ale automatismelor psihologice, ale unor concepții de viață, ticuri profesionale etc. A reușit chiar să redea foarte veridic limbajul servitorilor ("Comédia de Rubena"). Gil Vicente se situează totuși în afara tendinței realiste ce caracterizează artă Renașterii în general; are mult mai multe afinități cu pictură lui Hyeronimus Bosch (vezi "Tentațiile Sfanțului Anton" în "Muzeul Janelas Verdes" din Lisabona) decât cu cea a lui Michelangelo, profund cunoscător al formelor umane. Caricaturalul și grotescul
Gil Vicente () [Corola-website/Science/310071_a_311400]
-
Vis de infern", "Quidquid volueris"), romanul "Pasiune și virtute", în care se schițează portretul doamnei Bovary, iar în 30 martie, apare în revista "Colibri" povestirea "O lecție de istorie naturală", care aduce un ton nou, satiric, antiburghez, caracteristic întregii creații realiste flaubertiene.
Gustave Flaubert () [Corola-website/Science/310075_a_311404]
-
José Maria (sau Eça de Queiroz) (n. 25 noiembrie 1845, Póvoa de Varzim - d. 16 august 1900, Paris) este considerat cel mai important scriitor realist portughez. Fiu natural al unui magistrat, scriitor la rândul lui, Queirós (1845 — 1900) duce o viață lipsită de evenimente, mai întâi ca student la Coimbra, apoi ca administrator al consiliului din Leira și, începând de la vârsta de 27 de ani
Eça de Queirós () [Corola-website/Science/310218_a_311547]
-
ani cu o doamnă din înalta societate. A murit la Paris unde și-a trăit ultimii 12 ani din viață. Într-un eseu scris în 1879, în mod tradițional cunoscut drept „"Idealism și Realism"”, și-a explicat concepția privind valul realist în literatură, spunând că:În plus, autorul afirmă: Eça de Queirós și-a început cariera literară cu o serie de foiletoane publicate în "Gazeta de Portugal" (1866 — 1867), reunite mai târziu în volumul "Prosas Bárbaras" (Proze barbare). Este vorba de
Eça de Queirós () [Corola-website/Science/310218_a_311547]
-
de mucigai, Cuvânt, Poetului necunoscut, Horă de poeți" etc. În „fruntea“ volumului de debut, "Cuvinte potrivite", din anul 1927, Tudor Arghezi și-a pus cea mai interesantă dintre artele sale poetice, "Testament", un poem esențial pentru întregul său "program estetico-literar realist". În „deschiderea“ "Testamentului" arghezian, "cartea" - ca bun testamentar transmis fiului - se relevă simbolic în treaptă întru cunoaștere veridică, în prim-hrisov «al robilor cu saricile pline de oseminte» „vărsate“, „transferate“ în ființa poetului. Tatăl-poet lasă moștenire fiului nu orice fel
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
constitue și într-o mică monografie a presei pariziene, în măsura în care Maupassant prezintă experiența personală de reporter. Așa încât ascensiunea personajului central al romanului poate fi comparată cu propria lui ascensiune. Bel-Ami respectă întru totul canoanele curentului naturalist, se circumscrie contextului geopolitic realist. De asemenea, este un roman al uceniciei prin faptul că personajul central reușește să se debaraseze de primele proiecte de viitor și să deprindă tehnica și mijloacele de realizare a unor noi aspirații. Bel-Ami este romanul care a sedus numeroși
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
nudul unui tânăr, în poziție verticală, și fecioara îmbrăcată, ambele sculpturi fiind reprezentate cu un zâmbet larg (evident o convenție fixă) pe față, care, astăzi, pare ciudat, "un zâmbet arhaic". Într-un timp surprinzător de scurt, aceste personaje au devenit realiste și veridice, încetând să devină obiecte, ca un stâlp, cu intenția de a fi admirate doar din față. Redarea convențională a corpului (kouros) a fost înlocuită cu una mai detaliată și de mare acuratețe în ce privește musculatura, în timp ce îmbrăcămintea purtată s-
Arta în Grecia antică () [Corola-website/Science/309078_a_310407]
-
În decursul Evului Mediu, pictura a devenit o artă din ce în ce mai remarcată. Schimbările sociale și noile tehnici apărute au oferit pictorilor posibilitatea de a crea mai realist, mai aprofundat, lucrări mult mai umanizate, care au revoluționat arta occidentală. La sfârșitul perioadei romanice, pictura încă mai era considerată o artă de mai mică importanță, folosită doar pentru a decora suprafețele pentru care nu se găseau metode de acoperire
Pictura medievală () [Corola-website/Science/309165_a_310494]
-
dar și tinerețea eroilor Jim, Vera și Bobby... Cel de-al doilea roman scris de Călinescu a apărut în anul 1938. Titlul inițial al romanului era "Părinții Otiliei", iar titlul a fost ulterior schimbat în "Enigma Otiliei". E un roman realist tipic, care își deschide acțiunea cu descrierea casei lui Moș Costache. Personajele sunt tipuri, cel mai pregnant este portretul lui Stănică Rațiu, înrudit cu Cațavencu și cu Dinu Păturică, un arivist tipic. Pe lângă cuplul Felix și Otilia, atrag atenția Pascalopol
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
într-un anumit tip de bias de încredere excesivă în sine care face ca majoritatea oamenilor să se considere mai atractivi decât sunt considerați (clasificați - "rating") de alții în realitate. Dimpotrivă, persoanele cu anorexie nervoasă par să-și judece mai realist propria atractivitate decât persoanele neafectate de anorexia nervoasă, adică ele nu posedă acest bias, înclinație augmentatoare a stimei de sine. 2. trăsături de personalitate: Persoanele cu anorexie nervoasă au fost găsite ca având anumite trăsături de personalitate considerate ca predispozante
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
de Lesseps din Suez. Emmanuel Frémiet s-a născut la data de 6 decembrie 1824, în orașul Paris. Prin mătușa sa Sophie Frémiet, el este nepotul și elevul sculptorului François Rude. El s-a atașat în mod egal și școlii realiste. S-a consacrat mai ales realizării de sculpturi animaliere și statuilor ecvestre în armură. Lucrările sale de începutau fost în domeniul litografiei științifice (osteologie) și în această epocă puțin propice artiștilor el a lucrat pentru un timp în atelierul sinistru
Emmanuel Fremiet () [Corola-website/Science/310670_a_311999]
-
preocuparea principală a artistului este crearea de armonii cromatice și senzații optice prin jocul lumină - culoare. O influență majoră în operele de început o are maestrul Francisc Șirato .Aceasta primă perioadă a creației lui este marcată de evoluția de la stilul realist al lucrărilor de început, în care obiectele sunt identificabile și au contururi ferme. În care lumina albă, difuză ,este elementul principal iar obiectele nu mai au contururi și nici materialitate. În ultimele lucrări ale acestei perioade obiectele își pierd cu
George Tomaziu () [Corola-website/Science/310667_a_311996]
-
la tablouri cu diferite subiecte. După ce în 1939 execută schițe de decor pentru Teatrul de Operă "Covent Garden" din Londra, se stabilește pentru un timp la Milano. În 1942 se află la Florența, producția sa oscilează între tablouri în stil realist și altele de imaginație, revenind la pictura metafizică. La sfârșitul anului 1943 se mută la Roma, unde se remarcă aceleași preocupări. Execută numeroase decoruri și schițe de costume pentru Opera din Roma, Teatrul Comunal din Florența și Teatrul de Operă
Giorgio de Chirico () [Corola-website/Science/310814_a_312143]
-
ecou al învățăturii fundamentale a tradiției creștine care pornește de la sfântul Augustin de Hipona și de la Pseudo-Dionisie Areopagitul, și care s-a dezvoltat foarte mult în gândirea franciscană. Angela da Foligno a avut numeroase viziuni ale Patimilor Mântuitorului, viziuni din ce în ce mai realiste. Ea nu ne-a lăsat însă nicio relatare a patimilor, ci doar unele trăsături mai pregnante ale suferințelor fizice ale lui Isus Chrisos, pentru a insista apoi asupra durerilor Sale sufletești, în special în grădina Ghetsimani, în timpul flagelării și al
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
și al unui român, care au fost tipărite postum, în 1554, Bernardim a cultivat genul virgilian și italian al eglogei, gen cunoscut în Portugalia datorită lui Sá de Miranda. În general, ca limbaj, teme, prezentare a personajelor și evocare, adesea realistă, a vietii rustice, de o ingenuitate aparentă, poezia lui Bernardim îmbracă o formă populară spre deosebire de forma versificata elaborată și de limbajul prețios pe care-l foloseau poeții în saloane pentru a le curta pe doamne. Pentru Bernardim, dragostea este întotdeauna
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Ce fac femeile), românul de moravuri sătești ("Novelas do Minho" - Nuvele din Minho, "Brasileira de Prazins" - Braziliană din Prazins). Cămilo este poate singurul scriitor portughez influențat într-adevăr de Balzac. Îi lipsește însă obiectivitatea și spiritul analitic caracteristic oricărui scriitor realist. El oscilează între lirism și sarcasm. Adesea, în loc de portret el face caricatură. Uneori proza să este lirica și satirica. Structura psihologică și ritmul susținut al celor mai bune române ale sale de dragoste sunt marcate de simțul tragicului. Dar românul
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
stingă, supraviețuind doar prin Victor Hugo; ceea ce duce la concluzia că romantismul se plasează în spațiul de timp a primei jumătăți a secolului al XIX-lea. Dar tot în același spațiu de timp se consumă și activitatea unor mari scriitori realiști, ca Stendhal, Balzac și Mérimée. Atât în Europa (Franța, Anglia), mai întâi, cât și mai tarziu, în Portugalia, în această perioadă (secolul al XIX-lea) au loc numeroase frământări sociale, cât și revoluții atât în rândul științei cât și a
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
lui Heine; iar în câteva din compozițiile din "Odes Modernas" îl recunoaștem pe Victor Hugo, care i-a inspirat și pe poeții dinaintea lui Antero. José Maria Eça de Queirós (sau Eça de Queiroz) este probabil cel mai cunoscut scriitor realist portughez. S-a remarcat că un novator al românului portughez prin orientarea sa către realism. Fiu natural al unui magistrat, scriitor la rândul lui, Queirós (1845 — 1900) duce o viață lipsită de evenimente, mai întâi ca student la Coimbra, apoi
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
fie cel mai curent. Poetul detesta abstracțiunile și se simte fericit atunci cand găsește „materiale”, forme pe care ochii săi, mirosul sau, mâinile sale le simt, si care fac să-i „cânte” simțurile. Cesário Verde este singurul poet portughez cu adevarat „realist” al secolului al XIX-lea, cu atat mai singular și genial cu cat nu urma modele portugheze sau străine. Este adevărat că a invatat câte ceva de la Baudelaire, dar poezia să este la antipodul poeziei acestuia. Pentru poetul francez realitatea obiectivă
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
a rămas istoriei ca un impresionist. Realizările sale artistice se pot cataloga a fi clasicizante în compoziție și portret, iar peisajele lui au păstrat o armonie a culorilor și o consistență a formelor care le apropie mai mult de tendințele realiste ale postimpresionismului, mai mult decât de o orice altă viziune. A fost mândru de legătura pe care a găsit-o cu arta italiană și a fost animat de poezia senină a lui Nicolae Grigorescu. A fost atras prin aspirațiile sale
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
atras rigiditatea academismului de sorginte istorică care promova portretistica monumentală și scenele eroice, ci noile concepte ale plein - airismului promovat de Fritz von Uhde și Simon Hollósy. Pictorul român, ca orice artist autodidact a debutat în pictură cu o abordare realistă, astfel încât un contact ca cel pe care l-a avut cu Simon Hollósy a fost unul important. Ca un scurt istoric se poate menționa că în Germania s-a instalat un impresionism de tip local doar după anul 1880 prin
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]