12,551 matches
-
publicația, viața ei neîntreruptă, cum afirma Cezar Baltag în 1996: „Faptul că o revistă de cultură românească și bună tradiție europeană a supraviețuit fracturilor istorice, politice și culturale care au marcat ultimul nostru secol este prin el însuși un eveniment remarcabil”. V. D., N. Br.
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
A. Toma ș.a. Între timp în redacție intră Mihai Codreanu și G. Topîrceanu, ambii talentați, stăpânind bine arta versului, ultimul cu o vervă și o fantezie ce i-au permis să egaleze, dacă nu chiar să întreacă modelul, „caleidoscopul” dioscurilor. Remarcabile sunt câteva debuturi - Leon Feraru (1906), Mateiu I. Caragiale, Otilia Cazimir și Emanoil Ciomac (1912), Teodor Scorțescu (1914), ca și ralierea tânărului Demostene Botez în 1913, dar mai ales găzduirea, începând din 1911, a mai multor poeme de Tudor Arghezi
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
fratele lui, James, se întoarce în Anglia cu tot cu mașini. James Lee se asociază cu John Aston, cu un industriaș din Nottingham, fac o îmbunătățire esențială a mașinii, și deschid prima fabrică de tricotaje din lume, care a avut un succes remarcabil. Conform surselor vremii, Tradesmen, un industriaș care a investit în mașini de tricotat Lee, le-a ținut ascunse de vecinii lui care tricotau manual, pentru a evita un conflict. Principiul de lucru la mașina Lee a rămas neschimbat până la sfârșitul
Cercetarea din punct de vedere euristic a evoluţiei tricotajelor şi acelor de tricotat de la origini şi până în prezent by Mihaela Băsu () [Corola-publishinghouse/Science/543_a_871]
-
mai recenți, recenzați în timpul ultimelor alegeri prezidențiale din Franța-troțkistul Olivier Besancenot, altermondialistul Josî Bovî și secretara generală a Partidului Comunist Francez*, Marie-George Buffet. Cea a leninismului, formă dominantă a „Ideii” în secolul XX, a impus comuniștilor din lumea întreagă o remarcabilă unitate ideologică, organizațională și strategică. De ce comunismul în Rusia anului 1917? Dacă e ce credem ce susține marxismul, clasa muncitoare* este actorul fundamental al revoluției comuniste care trebuia, așadar, să izbucnească în mod prioritar în țările cele mai industrializate. Or
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
război civil*, singurele mijloace, în ochii lui, de a elimina forțele contrarevoluției*: burghezia, aristocrația, țărănimea independentă etc. în sfârșit, în cursul evenimentelor din anul 1917, Lenin se dovedește a fi liderul charismatic, însuflețit de o formidabilă voință de putere și remarcabil strateg și tactician în cucerirea puterii - dacă nu și în gestionarea ei. întâlnirea acestei conjuncturi cu acest om va decide, așa cum se întâmplă adesea în istorie, evenimentul; iar acesta va fi Revoluția din Octombrie*. Din 1917 până în 1922, Lenin se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
într-adevăr, în tot timpul războiului dus de el împotriva țărănimii, Stalin procedează la epurări succesive în interiorul partidului și al poliției politice*, eliminându-i pe cei bănuiți de milă față de „chiaburi” sau a celor care șovăie. Colectivizarea este o ocazie remarcabilă de a-i selecționa „oameni mai duri”, lucru recomandat de Lenin încă din 1918. Stalin constituie astfel un partid format din călăi cu inima împietrită, gata de orice pentru a-l mulțumi pe Ghid și a servi sistemul. La fel de profund
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și tonul în operele în care este vorba de război: „adevărul tranșeelor” înlocuiește eroismul ideologic din lucrările a numeroși tineri scriitori - Baklanov, Granin, Bondarev, Bîkov. Cinematograful urmează același proces, cu filmele regizorilor Ciuhrai, Kalatozov, Klimov și Tarkovski. Ia un avânt remarcabil și poezia. Alături de mari poeți încă în viață - Pasternak, Ahmatova, Zaboloțki, revenit din lagăr în 1946 -, apare o nouă generație care cere părăsirea realismului socialist în numele unei expresii mai personale - Ahmadulina, Voznessenski, Evtușenko. Serile de poezie adună în marile orașe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
devine șef al Secretariatului Comitetului Central, apoi, oficial, secretar general al PCC, după cel de-al VIII-lea Congres din septembrie 1956. De atunci, Deng figurează printre principalii conducători. Capacitatea sa de muncă și autoritatea de care se bucură sunt remarcabile în toate domeniile. Până la Marele Salt înainte*, el este locotenentul preferat al lui Mao. Dar eșecul Marelui Salt îl face să fie de partea celor care se preocupă înainte de toate să repună țara pe picioare. De aceea el îl sprijină
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care decide strategia globală, fără a ezita să-i manipuleze pe disidenți* în 1978 pentru a-i strivi în 1981. Continuând să susțină menținerea fermă a monopolului puterii de către partid, el apasă pe pedala creșterii economice: în ansamblu, succesul este remarcabil. Brusc, bătrânul lider sfârșește prin a neglija în același timp atât nerăbdările și nemulțumirile apărute în societate, cât și neînțelegerile de la nivelul conducerii între reformiști și conservatorii sprijiniți de vechea gardă. Primele tulburări studențești izbucnesc în iarna 1986-1987: el le
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și convingerile lui, pe de altă parte”. Apariția disidenței în URSS Istoria disidenței începe cu „dezghețul” care a urmat destalinizării începute în 1956. Ea se manifestă mai întâi în domeniul literar și în istorie. Dar după apariția în Italia a remarcabilului său roman Doctor Jivago, în 1957, Boris Pasternak, care introduce cuvântul „Gulag” în literatura rusă, este supus unei campanii de intimidare care-l va urmări până la moartea sa, survenită în 1960. Deja la Moscova, în vara anului 1958, câțiva studenți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1930, de posturi de emisie-recepție susceptibile de a asigura legături urgente, secrete și codificate. în perioada dintre cele două războaie, sprijinindu-se pe pasiunea revoluționară și prosovietică, dar și pe amploarea căpătată de antifascism* după 1933, sovieticii reușesc câteva operațiuni remarcabile, cum ar fi infiltrarea comunistului Richard Sorge în sânul ambasadei germane de la Tokyo, sau înființarea rețelelor vizând Germania nazistă - „Orchestra roșie” condusă de germanul Harro Schulze-Boysen; cea ungurului Sandor Rado -, sau recrutarea unor studenți britanici - cei cinci de la Cambridge: Blunt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
altfel, URSS și-a organizat, în 1933, dezinformarea către exterior. Astfel, după o ședere în URSS, în 1933, omul politic francez Edouard Herriot neagă public existența foametei. Cât despre cunoscutul ziarist american Walter Duranty - care a primit premiul Pulitzer pentru „remarcabilele” sale reportaje asupra URSS din anii 1930, în special asupra absenței foametei -, arhivele* scot la iveală faptul că el a fost cumpărat cu sume substanțiale, și se cere acum decăderea sa port-mortem din onoarea conferită prin acest premiu. Fenomenul foametei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
va servi ca detonator al terorii*. Pe de altă parte, teza unui Stalin „dictator slab” oscilând permanent între „durii” și „moderații” din Biroul Politic. în realitate, ne aflăm în fața unui proces complex, început prin 1922 de către un om de o remarcabilă inteligență politică și care a înțeles înaintea tuturor celorlalți că logica puterii inventate de Lenin era aceea a totalitarismului*. Prudent dar redutabil în a manevra din umbră, măsurând cu un cântar de farmacie raporturile de forță, neezitând în fața niciunui mijloc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
totuși ca reală, întrucât el trebuie să încurajeze pacifismul* popoarelor, legitimând în același timp dinainte orice război dus de o țară condusă de comuniști și orice război civil, dacă comuniștii sunt parte a acordului cu Moscova. Reușitele acestei tactici* sunt remarcabile. Mișcările de luptă pentru pace* - Amsterdam - Pleyel, apoi Adunarea Universală pentru Pace dintre cele două războaie mondiale; Apelul de la Stockholm și Mișcarea pentru Pace din anii 1950; mișcarea pentru pace în Vietnam din anii 1960; Apelul celor O sută contra
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ofițeri țariști care au constituit Armate voluntarilor, dar și împotriva „Verzilor” - armate țărănești răsculate contra rechiziționării recoltelor și a înrolărilor forțate -, și chiar împotriva „Negrilor” - anarhiștii* lui Nestor Mahno și cei de la Kronstadt*. Acest război civil cu mai mulți „parteneri”, remarcabil descris de Boris Pasternak în Doctor Jivago, atinge culmi de sălbăticie. Astfel, din 1918 până în 1922, războiul civil le permite bolșevicilor să instituie o teroare* sistematică prin intermediul poliției politice* și a Armatei Roșii. între represiune, lupte și foamete*, aceasta provoacă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un sac de plastic, asta pentru a economisi muniția. Sistemul carceral este condus de o structură specială, Santebal, centru de decizie a epurărilor. închisoarea de la TuolSleng - sau „S 21”, căreia cineastul cambodgian Rithy Panh i-a consacrat în 2003 un remarcabil documentar - este rezervată celor 15.000 de cadre căzute în dizgrație și torturate cu sălbăticie înainte de a fi lichidate - n-au existat decât 7 supraviețuitori. S-a inițiat o importantă dezbatere încercându-se calificarea acestor crime: genocid, genocid de clasă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
profilează silueta conducătorului său, care revelează partea cea mai secretă a personajului: cea a eroului romantic și paranoic, suferind de pe urma faptului că nu se bucură de o recunoaștere socială, visând la fapte răsunătoare și înconjurat de dușmani, dotat cu o remarcabilă voință de putere. Lenin, lider al bolșevicilor în 1903, cu ocazia celui de-al II-lea Congres al Partidului Muncitoresc SocialDemocrat din Rusia (PMSDR), ai cărui delegați sunt în cea mai mare parte cititori ai Iskrăi, Lenin trece la acțiune
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de manipulare a antifascismului* comunist fără a întârzia prea mult asupra mecanismelor psihologice de la originea adeziunii sau a rupturii și a comportamentelor militante, acestea sunt abordate de italianul Ignazio Silone (Ieșire în caz de pericol, 1966) - care, înainte de război, scrisese remarcabilul studiu școala dictatorilor (1938) -, de ex-comunistul german Arthur Koestler și de psihologul Manès Sperber. Asemenea comportamente pot fi observate în timpul proceselor* trucate inaugurate de bolșevici încă din 1922. Textele care denunță justiția sovietică și procesele ei moderne de vrăjitorie sunt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la dreapta spectrului politic. Martorii dramei cambodgiene nu rețin decât o atenție intermitentă: Pin Yathay (Utopia ucigașă, 1980) și, mai apoi, Laurence Picq (Dincolo de cer. Cinci ani printre khmerii roșii, 1984) precedă romanul - amintire al lui Franșois Bizot (Portalul, 2000), remarcabilă mărturie a confruntării cu unul dintre cei mai cruzi khmeri roșii, străduindu-se să descifreze enigma absenței sentimentului de omenie din sufletul călăilor. Felul în care este perceput comunismul s-a modificat mult atât datorită revoluției documentare care, începând din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
personale principale, și ele se combină în mod diferit, în funcție de diferitele momente: o foarte puternică afirmare a sinelui, dublată de o neîncredere universală în ceilalți, inclusiv în cei mai apropiați; un gust pronunțat pentru toate plăcerile fizice, inclusiv sportive; un remarcabil simț al folosinței timpului, a spațiului și a oamenilor; o mare apetență nu atât pentru exercitarea puterii cât pentru toate actele - îndeosebi de înțelegere, de luptă și de vigilență - care permit cucerirea, păstrarea și recucerirea ei; o relație foarte ambivalentă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Congres al partidului din martie 1921, pentru a interzice fracțiunile în cadrul Comitetului Central. Dacă, din acest moment, unii marxiști reformiști ca Martov și Kautsky le aduc bolșevicilor critici fundamentale, alții sunt criticați de câțiva marxiști revoluționari, dintre care cea mai remarcabilă este Rosa Luxemburg. Născută în 1871, militantă încă de foarte tânără și având legături cu socialiștii ruși, polonezi și germani, ea aparține, începând din 1898, social-democrației* germane, unde își manifestă capacitățile de teoreticiană. închisă în 1916 din cauza pozițiilor ei antipatriotice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Stalin este șeful necontestat al partidului - și se străduiește din plin să-i elimine de la conducerea acestuia pe principalii săi concurenți (Troțki, Zinoviev, Kamenev, Buharin) -, el nu controlează birocrația statului aflată în subordinea șefului guvernului Aleksei Rîkov. Prin urmare, cu remarcabilă comprehensiune a logicii totalitare și într-un mod cu desăvârșire logic, la 22 septembrie 1930, Stalin îi scrie adjunctului său Molotov o scrisoare îi care îi propune să-l demită pe Rîkov din funcțiile lui: „E absolut indispensabil. Dacă nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
O bună parte a presei necomuniste s-a lăsat păcălită de punerea în scenă, iar rețelele propagandei* sovietice îi reduc la tăcere pe scepticii care, ca Andrî Gide sau Andrî Breton, reiau argumentele lui Troțki* ce demontează trucajul. într-o remarcabilă lucrare - Marile Procese în sistemele comuniste (1972) -, Annie Kriegel a arătat adevărata natură a acestor procese. Ea începe prin definirea axei politice a procesului: personalitățile avute în vedere și rațiunile subiacente. în 1936-1938 sunt vizați membrii grupului conducător bolșevic care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe moarte. [...] Misia noastră este distrugerea teribilă, totală, generală și fără de milă”. întors în Rusia, Neceaev pune la cale asasinarea unuia dintre membrii grupului său revoluționar, studentul Ivanov, de către proprii tovarăși. Această întâmplare îi oferă lui Dostoievski subiectul romanului Demonii, remarcabilă descriere a psihologiei acestor „nihiliști”. Refugiat la Geneva, Neceaev intră într-un violent conflict cu Bakunin, care îi reproșează lipsa totală de morală, chiar și între revoluționari. Arestat în 1872, este condamnat la douăzeci de ani de muncă forțată. în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cele mai critice ale războiului. Desigur, Stalin, șef al guvernului din mai 1941, comandant-șef din iulie 1941, mareșal în 1943, este aureolat de victorie. însă supravegherea populației se relaxase în timpul războiului. O dată în plus, Stalin își atinge scopurile datorită remarcabilei sale intuiții cu privire la psihologia rusă. începând din 1946, el dezlănțuie o campanie împotriva „adulării Occidentului”, măgulind șovinismul rus și sovietic în modul cel mai exagerat, prin ațâțarea xenofobiei. Rapsozii staliniști le atribuie rușilor paternitatea tuturor marilor invenții contemporane. Teoriile șarlatanești
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]