9,175 matches
-
moartea, boala, decrepitutinea se constituie într-un tablou considerat, în mod paradoxal, "frumos", adică autentic: "Prin culoarul acesta trece în fiecare zi și o bătrână/ cu piciorul sucit ca o fotografie proastă;/ când te uiți la ea seamănă c-o rochie întoarsă/ și toată strada are atunci aspectul unui bal./ Ce frumusețe!" Ura, disprețul sunt îndreptate împotriva celor care vor să prezinte lumea altfel decât poetul o simte cu o acuitate îngrozitoare, împotriva celor care preferă să trăiască iluzia fericirii ("și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Materia care se transformă în scriitură, are o proveniență ciudată, e "varul oaselor mele", luna se multiplică, devenind însemn al timpului și banalizându-se. Călătoria nefastă, ciudată revine și ea: "Sub Crucea Sudului peste cel mai mare existent poem/ ca o rochie de seară flutură plânsul iubitei purtat de muson;/ flutură plânsul iubitei purtat de muson ca o rochie de seară/ străpunsă de fantomele peștilor-spadă ce navigau prin blestem". Reluarea în chiasm, de data aceasta, sugerează aceeași disipare a universului, aceeași pierdere
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
devenind însemn al timpului și banalizându-se. Călătoria nefastă, ciudată revine și ea: "Sub Crucea Sudului peste cel mai mare existent poem/ ca o rochie de seară flutură plânsul iubitei purtat de muson;/ flutură plânsul iubitei purtat de muson ca o rochie de seară/ străpunsă de fantomele peștilor-spadă ce navigau prin blestem". Reluarea în chiasm, de data aceasta, sugerează aceeași disipare a universului, aceeași pierdere pe mările marii călătorii, adică-n moarte. Textul de fapt pune sub semnul dispariției întregul univers uman
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu cază/ prin văile unde ugerul lui de piele zbârcită stă-n lapte de fân" sau "Doamne, auzi-mi inima ca pe goarnele decapitate/ cum strigă din toate părțile, din toate ruinele, din toate șopoanele./ Vezi-mi, Doamne, sufletul cu rochia lăsată pe jumătate,/ cum aleargă să te găsească și să-ți pupe numai o dată autocamioanele" (Clișeu). Lumea profană a invadat sacrul sufocându-l și înlocuindu-l, nu mai e loc de refugiu în transcedental pentru că acesta a fost cucerit de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
text comun - destinsă, prielnică unei melancolii ușoare, chiar surîzătoare: „Iubire, muzică de noapte la o grădină publică... De pe o bancă privesc mulțimea care se preumblă serioasă printre straturi de flori, argintate de globuri electrice... Prin tufișuri - fete, sau domnișoare în rochii subțiri, cu elevi de școală, sau militari... Rîsete, șoapte... Un tînăr îmi cere sfaturi pentru un amor nenorocit. Fanfara răsună peste grădină și peste oraș. Cîntece vechi, flori, amanți atît de tineri... mă cheamă cu mulți ani în urmă... Iubiri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cărările rătăcesc princese amorezate?” (Ion Gorun)6); „Princesa ndepărtată” (piesă de Edmond Rostand, tradusă de M. Codreanu) 7). Exista și o modă numită astfel: „Și tu-n acest Eden/ îți porți cu ndemînare/ Ținuta de rigoare/ De «princesse lointaine»”8). Rochiile „princesse” erau de muselină albă și se distingeau prin forma lor (strîmte în talie, involte în partea de jos). O ultimă observație: cuvîntul „prințesă” lipsește din Dicționarul lui Șăineanu! Enigme în „Amurg” (Pe seară, la geamuri, un nour violet și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
negustori experți vindeau odată cu materialele și primele himere. Pe ei îi evocă, nu fără invidie, D. Th. Neculuță, „poetul cizmar”: „Voi negustori, pe lungile tejghele,/ în fața visătoarelor de baluri/ Desfășurați mătasea-n valuri, valuri,/ Cu mîini împodobite cu inele” 7). Rochiile de bal, pantofii de bal („Veți sta sub dantele în nopți de baluri”, zice Bacovia), șalurile, batistele, parfumurile etc. sînt declanșatoare de fantasme. însă nu întotdeauna acestea se materializau. Diferența dintre cele două momente e notată, în versuri, de mătușa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bărbați, ca o despodobire de iluzii sau ca o trezire dintr un vis frumos, stare surprinsă cu finețe de Mircea Dem. Rădulescu: „Și zîmbind mi-aduc aminte/ - Prin zăpada ce se cerne -/ Cum o clipă mainainte/ Toate îmi păreau eterne;// Rochiile elegante/ Cu nuanțele lor pale,/ Aventurile galante,/ Tainicile madrigale”9) etc. Dacă scriitorii mai vechi privesc balul ca pe un spectacol dat de alții, contemporanii lui Bacovia îl percep, de cele mai multe ori, ca actori ai lui, cu voluptate. Ei trăiesc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Eminescu, Dumitru C. Ollănescu-Ascanio: „Iar doi pantofi albaștri, în umbră pe covor/ Se pare că așteaptă din nou să încălzească/ Piciorul alb și rumăn ce-i face să trăiască”. („Elegie”) După el, Radu D. Rosetti: „Pantoful ți se pierde sub rochia ta bogată,/ Gătită în dantelă subțire, parfumată”. („Amintire”. După Henry Murger). E surprinzător că Dumitru Theodor Neculuță, cizmar de meserie, n-a scris nimic despre ei. în schimb a făcut-o (singurul dintre simboliștii romîni) Bacovia. Un poem de-al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Memoriile lui Constantin Beldie demonstrează că realitatea întrece basmul și că e de prisos să încerc alte interpretări: „La unul din acele baluri ale lăutarilor am văzut pe nora marelui și prea modestului meșter al arcușului romînesc, Grigoraș Dinicu, în rochia ei de lamé prinsăn șold și în pantofii ei de argint, jucînd - cu toți dracii ei de țigancă”. Sînt convins că în pliurile altor memorii, încă necercetate, și nu într-ale unei povești, stă informația căutată: au fost „pantofi de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
deschis, McCarthy încearcă să transforme cititorii din spectatori pasivi în actori politici, folosindu-se de propria interpretare a evenimentului și de tehnici narative tipice romanului. Spre exemplu, în povestire colonelul încearcă să explice viziunea progresistă a lui McCarthy prin prisma rochiei ei de borangic verde crud, a sandalelor și a părului prins în coc, ce ar fi putut sugera că este o persoană boemă: "Ochii săi au refractat o imagine ciudată a persoanei mele ca artist, pe de-a întregul, pătată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Lucille care tocmai a născut; încheierea este tipică stilului incomplet al autoarei, ilustrat de satirizarea anunțurilor formale de nuntă din ziare (încă un atac la adresa materialismului jurnalismului) atunci când fostul amant al Lucillei se căsătorește cu tânăra guvernantă: "Mireasa avea o rochie albă, lungă, de satin și în mână ținea un buchet în cascadă de minirosa cu panglici de iasomie. O coroniță de perluțe îi susținea voalul iluziei" (Slouching, 28). Astfel, pare să ne șoptească Didion, avem de-a face cu încă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și greu de cucerit. Seducerea femeii este o tactică savanta, minuțios elaborată prin amplasarea secțiilor, expoziția și spectacolul prezentării, exploatate și astăzi de marile complexe. Pentru atragerea clientelor sunt mereu inventate mijloace noi266: publicitate, reduceri, spații de divertisment etc. Probarea rochiilor în magazinele noi este pentru Pariziana o repetiție în culise înaintea ieșirii pe scena Parisului 267. Femeia-client devine idolul vânat al comercianților 268. Este sugestiv că doamna Marty, care rezistă asediului amanților, nu poate rezista cumpărăturilor 269 și își ruinează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pariziana 307. Pariziana întreține mitul întâlnirii romantice neașteptate, cu toate ca de multe ori are grijă să o regizeze în prealabil. Frédéric califica prima întâlnire cu doamna Arnoux că o apariție, în care sunt invocate detaliile cele mai semnificative: strălucirea ochilor, pălăria, rochia elegantă 308. Efectul acestei apariții depășește portretul 309. Frédéric revine de nenumărate ori la această primă întâlnire, surprinzând detaliile care îi scăpaseră pe moment 310. Speranța repetării acestei miraculoase întâlniri devine pentru Frédéric o obsesie 311. Însemnătatea primei întâlniri cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în La parure, p.268]. Mișcarea și gestul sunt sustrase momentului ilustrativ și ridicate la nivelul componenței de maximă importanță a acțiunii dramatice. Contesă de Gulleroy știe să descifreze privirea lui Olivier Bertin, răspunzându-i prin mișcarea aproape imperceptibila a rochiei: "Comme îl lui jetait să reconnaissance dans un regard, elle le devină, et îl cruț sentir un remerciement dans un frôlement de șa robe" [Maupassant, Fort comme la mort, p.104]. Mângâierea părului, semnul cu mâna, îmbrățișarea toate sunt semnificative
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
marque de Paris. Jolie? Oui et non. Bien faite? Non, mieux que ça" [Maupassant, Rouerie, în La parure, p.302]. Pentru Pariziene, modă este semnul artei. Parizienele sunt deseori privite că obiecte de expoziție sau piese de colecție 392. Toaletă, rochia și coafura sunt la femeile pariziene adevărate opere de artă, copiate după modelele din muzee 393: "Să fille Suzanne, tout en roșe, semblait un Watteau frais verni ce joli bibelot de fillette" [Maupassant, Bel-Ami, p.200]. Faptul că toaletă simplă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ori la plimbare, n-a fost încântat, în chipul cel mai dezinteresat, de o toaletă savant ticluita și n-a păstrat în sine o imagine a frumuseții inseparabila de cea căreia îi aparținea, făcând astfel din cele două, femeia și rochia ei, un tot indivizibil?" [Baudelaire, 1971, p. 212, subl.n.]. Dragostea, notau frații Goncourt, este deseori "un rêve à propos d'une robe". Rochia este cartea de vizită a unei femei. Modă Parizienei este o poetica a senzualității. Funcțiile de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
imagine a frumuseții inseparabila de cea căreia îi aparținea, făcând astfel din cele două, femeia și rochia ei, un tot indivizibil?" [Baudelaire, 1971, p. 212, subl.n.]. Dragostea, notau frații Goncourt, este deseori "un rêve à propos d'une robe". Rochia este cartea de vizită a unei femei. Modă Parizienei este o poetica a senzualității. Funcțiile de stimulare erotică ale modei sunt cu atât mai bine îndeplinite, cu cat femeile se prezintă într-o manieră de fiecare dată nouă. Schimbarea de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Son Excellence Eugène Rougon, p.270]. Toaletă este unul dintre principalele mijloace de seducere, când ea face să transpară corpul. Cand "afișează" corpul, este un apel la dorința sau poate deveni un obstacol, cănd toaletă îl disimulează și îl închide. Rochia nu are o valoare estetică în sine, daca nu exprimă tensiunea corpului. "Et puis elles trottinent d'une façon incomparable; et le seul frémissement de leur tournure nous fait courir des désirs dans leș moelles ..." [Maupassant, Rouerie, în La parure
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
doliu: "Hélène venait, pour la première fois, de quitter le deuil. Elle portait une robe grise, garnie de nœuds mauves" [Zola, Une page d'amour, p.78]. Îmbrăcămintea este un cod complex: formă, culoarea 398, dimensiunile, ornamentele coafurii, pălăriei sau rochiei sunt semne ale modei. Accesoriile seducției Parizienei constituie capitole care nu sunt neglijate în descrierile de epocă și cele românești: "Nous ne craignons pas d'exagérer en disant que toutes leș femmes avaient des diamants, excepté deux ou trois, peut-être
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
même, une indignation irraisonnée contre cette œuvre brutale, infame de destruction" [Maupassant, Adieu, în La parure, p.547]. 57 Tradiția vine de la Retif de la Bretonne, care scria că Parizienele sunt rău făcute și au nevoie de un aparat complicat de rochii și de fleacuri pentru a ascunde dizgrațioasa lor natură. 58 Deslauriers, care nu este îndrăgostit de Dna Arnoux că Frédéric Moreau, în cheia ironică a lui Flaubert, nu găsește nimic extraordinar la această femeie: "Deslauriers la trouvait "pas mal, sans
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Rougon, p.132]. De aici dragostea față de tot ce e francez: ""J'adore l'armée française", dit Clorinde ravie, se penchant pour mieux voir" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.132]. 87 Literatura îi atribuie, de regulă, provincialei sentimente baroce, rochii excentrice și un limbaj extravagant. Dacă un autor riscă să o aducă în scenă, ea este nefericită, inocentă și persecutata, necunoscută și neînțeleasa. De regulă, ea va avea cincizeci de ani, iar dacă autorul are condescendenta să o prezinte tânără
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
genre troubadour est généralement adopté. Le genre dédaigneux de l'école byronienne a fait son temps" [Girardin, 1843, p.92]. 404 Zola însoțește fastuoasele toalete ale Parizienelor cu notă de plată a renumitului creator de modă, la fel de impresionantă că și rochia: "une note de Worms, montant à cent trente-six mille francs, un chiffre" [Zola, La Сurée, p.220]. Costul toaletelor atinge proporțiile unei averi: "Elle porta des chemises et des peignoirs d'un prix fou" [ibidem, p.272]. "L'hiver suivant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
substantive și 176 de adjective, 46 sunt neologisme, intrate În limbă În ultimele două secole: aer, amar, castel, coroană, demon, Hyperion, insulele, marmoreele, ocean, orizont, palate, palid sunt de origine latină; bolți, bujori, colț, negrăit, odorul (de două ori), plutind, rochii, rude sunt de origine slavă; distrează, himeric, idealuri, Înclin, nimb, paj, sfera (de două ori), stepe, surâs sunt de origine franceză; catarg, haos, haosului ( de două ori) sunt grecești. Adjectivul Însumează 176 de cuvinte și aceasta pune În evidență faptul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de oameni ce nu se pricep...” Nici jocul acestor producții nu este Însă „cumsecade”. „Un rege... ghebos, urât, bătrân, șiret, buhav, roșu și creț” este jucat „de un băiețandru Înalt, frumușel, spițelat... cu barba neagră...” (5) Artistele au numai trei rochii și le Îmbracă „În orice rol din fie orice piesă”. Nu există nici un criteriu În privința distribuirii rolurilor. „Părinții sunt mai tineri ca copiii și copiii mai bătrâni ca părinții”... „stăpânii sunt Îmbrăcați prost și slugile poartă haine strălucite...” Toate aceste
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]