8,833 matches
-
Nero agitat, dintr-o singură lovitură. Iar Drusus, fratele mijlociu, adăugă, rostind rar cuvintele: — Se spune că a folosit o sabie. Nero se întoarse, fără să înțeleagă sensul acelei întreruperi. Gajus întrebă însă imediat: — Și-a străpuns gâtul cu o sabie? Și cum a apucat-o? — Nu se știe, conveni ironic Drusus. Gajus întrebă: — Au găsit sabia? Drusus zâmbi. Da, era căzută pe jos, se spune, dar prea departe de trup. Zâmbi și Gajus. — Ce greșeală... Nici un soldat nu va crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că a folosit o sabie. Nero se întoarse, fără să înțeleagă sensul acelei întreruperi. Gajus întrebă însă imediat: — Și-a străpuns gâtul cu o sabie? Și cum a apucat-o? — Nu se știe, conveni ironic Drusus. Gajus întrebă: — Au găsit sabia? Drusus zâmbi. Da, era căzută pe jos, se spune, dar prea departe de trup. Zâmbi și Gajus. — Ce greșeală... Nici un soldat nu va crede așa ceva. Drusus conchise: — Se spune că un centurion, îndată ce a văzut sabia pe jos, a împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus întrebă: — Au găsit sabia? Drusus zâmbi. Da, era căzută pe jos, se spune, dar prea departe de trup. Zâmbi și Gajus. — Ce greșeală... Nici un soldat nu va crede așa ceva. Drusus conchise: — Se spune că un centurion, îndată ce a văzut sabia pe jos, a împins-o cu piciorul mai aproape de corp. Dar era plină de sânge și a rămas urma pe pardoseală... Agrippina se uită la cei doi fii mai mici, mai ales la cel mai tânăr, care surâdeau în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că un atac în public, ca în cazul lui Julius Caesar, avea să se termine cu un masacru, din cauza puternicelor gărzi germanice. — Tiberius a ales o insulă de unde n-a mai plecat; el, în schimb, a ales un zid de săbii și merge oriunde vrea. Unii sugerară că, pentru a ajunge la el, trebuia să ajungi la cei care-i stăteau alături, în splendoarea palatelor imperiale. Milonia Din căsătoria grăbită și prost aleasă cu Lollia Paulina nu rezultau fii. Foarte curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și acum tremura, în genunchi, pe pietrele cu care era pavată piața, ajunse lângă el și se opri. Apoi ridică încet, cu ambele mâini, spada lui barbară, grea și, încordându-și toți mușchii, de la călcâie până la umeri, o coborî fulgerător; sabia scânteie în soare. Capul celui îngenuncheat se rostogoli pe pământ, iar trupul se prăbuși alături. Lovitura fusese atât de violentă, încât sângele începu să curgă abia după câteva secunde. Călăul ajunse, cu teribila lui sabie, lângă următorul condamnat, Gaetulicus. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
până la umeri, o coborî fulgerător; sabia scânteie în soare. Capul celui îngenuncheat se rostogoli pe pământ, iar trupul se prăbuși alături. Lovitura fusese atât de violentă, încât sângele începu să curgă abia după câteva secunde. Călăul ajunse, cu teribila lui sabie, lângă următorul condamnat, Gaetulicus. Împăratul văzu că acesta închisese ochii. Pentru el și pentru ceilalți cinci, călăul repetă aceleași gesturi, cu aceeași forță. În nici un caz nu fu nevoie de o a doua lovitură. Când toate cele șapte capete zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cinci, călăul repetă aceleași gesturi, cu aceeași forță. În nici un caz nu fu nevoie de o a doua lovitură. Când toate cele șapte capete zăceau pe jos, călăul se întoarse, îl privi pe Împărat și îl salută ridicând în aer sabia plină de sânge. În tot acest timp, nici unul dintre miile de oameni care asistau nu scosese vreun sunet. Împăratul înțelese că uciderea cuiva era de-acum, așa cum fusese și pentru Augustus și Tiberius, atotputernica emoție de o clipă. Musculi, mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mării: nu știai unde aveau să ducă. După complotul din Gallia, Galba spusese că „proștii se distrug singuri“. Dar, pe când el râdea, supraviețuitorii îi înlocuiseră în liniște pe cei căzuți. Era mitul hidrei: capetele răsăreau la loc, mai rapid decât sabia care le tăia. Senatul era corpul moale, sperios și letargic al unui animal necunoscut care în fiecare dimineață mergea să se adape în Curie și, din când în când, mușca mortal. Și istețul Callistus căzuse în greșeala aceea. „A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unul! — Calul! urlă Annius Vinicianus. Calul acela! Câțiva pretorieni dădură fuga la grajduri și dărâmară porțile. Ce faceți? strigară băieții care țesălau cu grijă trupul mătăsos, strălucitor al calului. Pretorienii își croiră drum lovind în dreapta și-n stânga cu latul săbiei, îi aruncară pe copii în stradă. Mai întâi îl loviră pe Incitatus în glezna stângă. Frumosul animal se prăbuși pe picioarele din spate, se ridică dintr-odată cu nările fremătând, înălță capul, scuturându-și coama, apoi căzu din nou, nechezând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
siluetă în mantou negru înainta către motocicletă. Eu însumi aproape că mă așteptam să-l văd că urcă în șa și conduce vehiculul peste balustrade spre noi. Cicatricele de la gura și de pe fruntea sa înghițeau aerul ca niște tăieturi de sabie. Ezită, privind tehnicienii cu ridică motociclistul de plastic - „Elvis“ - pe vehiculul său, apoi se îndreptă către noi, făcându-ne semn mie și lui Helen Remington. Cercetă vizitatorii cu o privire cumva ofensivă. Din nou, mi se păru a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aceleași limite. Lăsînd la o parte faptul că împărțirea ar fi în Balcani destul de factice, gîndindu-ne la învălmășeala și amestecul cu neputință de diferențiat al populației, principiul în sine ni se pare barbar de vreme ce nu poate fi înfăptuit decît cu sabia și limitat cu sînge. Cu toate astea însă, ne înfățișăm de atîta timp un regat sau o împărăție a României care să aibă drept fruntarii Nistrul și Tisa și dincolo de Bucovina, o țară visată de toți Românii. Și deodată vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale femeii. Și copiii se dezvoltau, concomitent cu trecerea timpului, de, parcă, nici n-ar fi provenit din două familii diferite. Ce mai: frați - frați! Și,în timp ce aproape două decenii, politicienii României s au stupit, și s-au bătut în săbii de carton, sau huiduit și s-au furat reciproc, totodată, furând și țara pe care, ușor-ușor, și-au trecut-o în propriile buzunare, noi, familia noastră, cea nouă, ne-am văzut,în liniște, de crescut și de școlit odraslele, impregnându
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o palmă pe un obraz, tu în loc să-i muți cum se cuvine fălcile din loc, să întorci și partea cealaltă, ca să-ți dea, vorba ceea, cu pereche. Nu el a spus despre împotrivire, că nu trebuie să pui mâna pe sabie? Cine ridică sabia, de sabie va pieri. Deci cu alte cuvinte, pe sabie are voie să pună mâna numai asupritorul tău, iar tu să fii supus până-n vecii vecilor. Nicăieri în literatura veche, n-o să găsiți mai mult cinism și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un obraz, tu în loc să-i muți cum se cuvine fălcile din loc, să întorci și partea cealaltă, ca să-ți dea, vorba ceea, cu pereche. Nu el a spus despre împotrivire, că nu trebuie să pui mâna pe sabie? Cine ridică sabia, de sabie va pieri. Deci cu alte cuvinte, pe sabie are voie să pună mâna numai asupritorul tău, iar tu să fii supus până-n vecii vecilor. Nicăieri în literatura veche, n-o să găsiți mai mult cinism și ipocrizie, decât în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tu în loc să-i muți cum se cuvine fălcile din loc, să întorci și partea cealaltă, ca să-ți dea, vorba ceea, cu pereche. Nu el a spus despre împotrivire, că nu trebuie să pui mâna pe sabie? Cine ridică sabia, de sabie va pieri. Deci cu alte cuvinte, pe sabie are voie să pună mâna numai asupritorul tău, iar tu să fii supus până-n vecii vecilor. Nicăieri în literatura veche, n-o să găsiți mai mult cinism și ipocrizie, decât în cuvântarea lui
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din loc, să întorci și partea cealaltă, ca să-ți dea, vorba ceea, cu pereche. Nu el a spus despre împotrivire, că nu trebuie să pui mâna pe sabie? Cine ridică sabia, de sabie va pieri. Deci cu alte cuvinte, pe sabie are voie să pună mâna numai asupritorul tău, iar tu să fii supus până-n vecii vecilor. Nicăieri în literatura veche, n-o să găsiți mai mult cinism și ipocrizie, decât în cuvântarea lui Isus de pe munte, în care expune el „fericirile
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
le aline suferința, așa cum se pricepea el mai bine, cu armele cuvântului, arme pe care Dumnezeu i le-a pus cu prisosință la îndemâna sa. A știut și a folosit ca nimeni altul, în folosul poporului cuvântul stindard, cuvântul flacără, cuvântul sabie, cuvântul ca medicament al sufletului românesc. Adrian Păunescu a murit. Eu știu de aproape trei ani, cât de ușor este să treci pragul „dincolo”, prag pe care el l-a trecut cu seninătatea celui care simte că a făcut ceva
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
kilometri de tăcere, ceea ce oamenii de radio numesc „emisie în gol“, intră vocea altui bărbat, care ne spune că doamna doctor Sara Lowenstein a fost ștacheta morală prin prisma căreia milioane de ascultători și-au judecat propria viață. A fost sabia de foc a Domnului, trimisă pe pământ pentru a-i izgoni pe făcătorii de rele și pe cei strâmbi din templul lui... Și vocea bărbatului se întrerupe și ea. Mona izbește din toate puterile în spătarul scaunului meu, zicând: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
i se văd doar ochii, falca țepoasă i se pierde în umbră. Cu voce de evanghelist de la radio, îi zic că Dumnezeu este ștacheta morală prin prisma căreia milioane de oameni ar trebui să-și judece propria viață. El este sabia de foc, trimisă pe pământ pentru a-i izgoni pe făcătorii de rele și pe cei strâmbi din templul... — Căcat, strigă bărbatul la oglindirea lui din glasvand. Spuma berii i se scurge pe fața oglindită. Helen stă în ușa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și cei pentru care prezența în această antologie reprezintă predebutul editorial individual, fac dovada indubitabilă a talentului lor literar. Sunetul de sirenă al rețelelor virtuale îi atrage pe tot mai mulți poeți în plasa confesării/delectării on-line. Internetul a ajuns sabia lui Damocles care atârnă asupra literaturii tipărite, dar apocalipsa acestei literaturi deocamdată nu a survenit. Și ca să se demonstreze că timpul unei asemenea apocalipse este încă îndepărtat au apărut „pe hârtie” antologiile unuia dintre cele mai prestigioase site-uri, prin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
invidia celui flămând Cu amorul celui ce nu a iubit niciodată Nu și-a închinat armele și teritoriul Eroului cotropitor Îi simt sufletul-abur lăsat între geamuri Ca între coperțile ce și-au ales cauza Și au luptat pentru ea Cu săbii luminoase Ochiul învățat la priveliști esențiale Instituie cenzura de noapte Lună plină coace toate închipuirile Sporind până la crăpatul bobului Misterul spectacolului În orașul cu tăceri înterzise Averea altor vieți Vălul cu miros de briantină Nu-mi lasă chipul Ajuns la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Se joacă de-a cercetașii Iarna a plecat Primăvara s-a arătat Călător la țărmul mării Pe malul mării mă plimbam Zărind în depărtare, Soarele ce apunea Încet se tot stingea. Iar cerul pare-a se crăpa Fiind tăiat de săbii, Și marea moare-n stingeri aspre Dând totul uitării. Călător la țărmul mării Prin nisip mergeam, Picioarele obosite adesea Se tot scufundau. Nisipul rece, plaja-ntinsă Lungimea cea eternă, Mă tot duceam, dar nu știam Pe ce țărm mă aflam
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
te teme, tinere! La auzul acestor sunete, David a tresărit speriat din somn. Nu te teme! I-a spus din nou acea ființă angelică. Cine ești tu? Sunt Zâna Codrilor și a Pădurilor! Am venit aici să îți dau această sabie magică cu ajutorul căreia poți face față mai ușor obstacolelor care te vor întâmpina de-a lungul acestei călătorii. Tânărul nici n-a mai apucat să-i mulțumească zânei, că aceasta a și dispărut. A doua zi, dis de dimineață, când
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
obstacolelor care te vor întâmpina de-a lungul acestei călătorii. Tânărul nici n-a mai apucat să-i mulțumească zânei, că aceasta a și dispărut. A doua zi, dis de dimineață, când se îngâna ziua cu noaptea, voinicul a luat sabia magică și a continuat drumul întrebându-se la fiecare pas de ce tocmai lui i-a fost dăruită această sabie. Și mergând el așa mai departe, iată că-i iese în cale o arătare ce se sprijinea într-un toiag presărat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zânei, că aceasta a și dispărut. A doua zi, dis de dimineață, când se îngâna ziua cu noaptea, voinicul a luat sabia magică și a continuat drumul întrebându-se la fiecare pas de ce tocmai lui i-a fost dăruită această sabie. Și mergând el așa mai departe, iată că-i iese în cale o arătare ce se sprijinea într-un toiag presărat cu mii și mii de cristale strălucitoare. Bună, dragul meu călător! Ce te aduce pe tine aici, prin mijlocul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]